ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2833/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90

din 31 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani

închisoare formulată de condamnata T.I., pe motive medicale, cu mențiunea că

cele solicitate de inculpată nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a) C.

proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnata T.I., solicitând întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 169/

A din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 673/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnata T.I. împotriva sentinței penale nr. 90 din 31 martie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală în dosarul nr. 1981/2004, fiind

obligată apelanta condamnată la 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care

200.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel,

curtea de apel analizând actele și probele din dosarul cauzei a reținut că

petenta T.I. se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 274 din 26 februarie 2004 a Tribunalului București, secția

I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3673 din 1 iulie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din raportul de expertiză

medico-legală întocmit în cauză reiese că numita T.I. prezintă diagnosticul

„Salpingoovarită cronică stângă. Vaginită posibil micotică. Dischinezie

biliară. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Poate fi tratată în

rețeaua A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice. Nu se află în

imposibilitatea executării pedepsei.”

Față de împrejurarea că în

raportul de expertiză medico-legală se precizează, fără echivoc, că afecțiunile

de care suferă condamnata pot fi tratate în condiții de detenție, curtea de

apel a apreciat că cererea formulată este nefondată, fiind respinsă.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs condamnata T.I., criticând-o, arătând în

scris, că i s-a făcut o nedreptate, fiindcă la cererea formulată nu i s-au

depus toate actele de boală, această boală neputând fi tratată în penitenciar.

Apărătorul condamnatei, în

concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea instanței soluționarea

recursului, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală.

Examinând recursul declarat

de condamnata T.I. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatei

ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 455,

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen, executarea pedepsei închisorii sau a

detențiunii pe viață poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize

medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitatea de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se

amână până când condamnatul se va găsi în situația de putea executa pedeapsa.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat instanța de apel a reținut că cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata T.I., întemeiată pe

dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., este

nefondată.

Înalta Curte consideră că

s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se situația condamnatei aflată în executarea

unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni

prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal și art.

329 alin. (2) C. pen. proxenetism, aplicată prin sentința penală nr. 274 din 26

februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă

prin decizia nr. 3673 din 01 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de

inculpata T.I., prin evaluarea concluziilor raportului de primă expertiză

medico-legală cu nr. A1/10.019/2004 din 24 decembrie 2004 al I.N.M.L. Mina

Minovici.

Așa cum rezultă din

expertiza medico-legală efectuată au fost avute în vedere, atât documentele

medicale, cât și persoana condamnatei, fiind făcute consulturi medicale de

specialitate la recomandarea comisiei, respectiv examen psihiatric, ecografie

abdominală, concluzionându-se diagnosticul „Salpingoovarită cronică stângă.

Vaginită posibil micotică. Dischinezie biliară. Tulburare de personalitate de

tip antisocial”, precum și faptul că aceasta poate fi tratată în rețeaua

sanitară a A.N.P cu respectarea indicațiilor terapeutice, neaflându-se în

imposibilitatea executării pedepsei.

Astfel, criticile formulate

de recurenta condamnată nu pot fi reținute, deoarece instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor legale față de concluziile raportului de primă

expertiză medico-legală care a precizat că T.I. nu se află în imposibilitatea

executării pedepsei, dat fiindcă afecțiunile de care aceasta suferă pot fi

tratate în rețeaua A.N.P., actul medical, la rândul său fiind întocmit cu

respectarea condițiilor impuse de norme speciale în materie, nefiind incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.

De asemenea, Înalta Curte

verificând decizia pronunțată de instanța de apel nu a constatat existența

vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei

penale nr. 169 din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurenta condamnată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 11

martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurenta

condamnată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2005.