ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2833/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 31 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare formulată de condamnata T.I., pe motive medicale, cu mențiunea că cele solicitate de inculpată nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnata T.I., solicitând întreruperea executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 169/ A din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 673/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata T.I.

împotriva sentinței penale nr. 90 din 31 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în dosarul nr. 1981/2004, fiind obligată apelanta condamnată la 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, curtea de apel analizând actele și probele din dosarul cauzei a reținut că petenta T.I. se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 274 din 26 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3673 din 1 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză reiese că numita T.I.

prezintă diagnosticul „Salpingoovarită cronică stângă. Vaginită posibil micotică. Dischinezie biliară. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Poate fi tratată în rețeaua A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice. Nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.” Față de împrejurarea că în raportul de expertiză medico-legală se precizează, fără echivoc, că afecțiunile de care suferă condamnata pot fi tratate în condiții de detenție, curtea de apel a apreciat că cererea formulată este nefondată, fiind respinsă. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnata T.I., criticând-o, arătând în scris, că i s-a făcut o nedreptate, fiindcă la cererea formulată nu i s-au depus toate actele de boală, această boală neputând fi tratată în penitenciar.

Apărătorul condamnatei, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală. Examinând recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. În conformitate cu art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situația de putea executa pedeapsa. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel a reținut că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata T.I., întemeiată pe dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., este nefondată. Înalta Curte consideră că s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se situația condamnatei aflată în executarea unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal și art. 329 alin. (2) C. pen.

proxenetism, aplicată prin sentința penală nr. 274 din 26 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 3673 din 01 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpata T.I., prin evaluarea concluziilor raportului de primă expertiză medico-legală cu nr. A1/10.019/2004 din 24 decembrie 2004 al I.N.M.L. Mina Minovici. Așa cum rezultă din expertiza medico-legală efectuată au fost avute în vedere, atât documentele medicale, cât și persoana condamnatei, fiind făcute consulturi medicale de specialitate la recomandarea comisiei, respectiv examen psihiatric, ecografie abdominală, concluzionându-se diagnosticul „Salpingoovarită cronică stângă.

Vaginită posibil micotică. Dischinezie biliară. Tulburare de personalitate de tip antisocial”, precum și faptul că aceasta poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P cu respectarea indicațiilor terapeutice, neaflându-se în imposibilitatea executării pedepsei. Astfel, criticile formulate de recurenta condamnată nu pot fi reținute, deoarece instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale față de concluziile raportului de primă expertiză medico-legală care a precizat că T.I. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, dat fiindcă afecțiunile de care aceasta suferă pot fi tratate în rețeaua A.N.P., actul medical, la rândul său fiind întocmit cu respectarea condițiilor impuse de norme speciale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. De asemenea, Înalta Curte verificând decizia pronunțată de instanța de apel nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurenta condamnată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2005.