ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1936/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1936/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16 din 8
ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea
condamnatului T.C. de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare,
aplicată prin sentința penală nr. 267 din 1 august 2002 a Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunța hotărârea,
instanța a reținut că T.C. a fost diagnosticat cu intelect liminar fond
sechelar encefalopat și crize de pierdere a conștiinței neconfirmate clinic și
E.E.G., și că poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P.
Condamnatul a declarat apel
împotriva sentinței, motivând că afecțiunile de care suferă îl pun în
imposibilitate de a executa pedeapsa aplicată.
Prin decizia penală nr. 60/ A din 2
februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca
nefondat, apelul declarat de condamnat, hotărârea fiind motivată pe concluziile
raportului de expertiză medico-legală.
Împotriva deciziei, condamnatul T.C.
a declarat recurs, în această cale de atac el susținând din nou că nu poate
suporta regimul de detenție întrucât este bolnav.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit prevederilor art. 455 C.
proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și
în condițiile prevăzute de art. 453 din același cod, iar la lit. a) a primului
alineat din acest text de lege, se cere constatarea pe baza unei expertize
medico-legale, a imposibilității executării pedepsei.
Din raportul de expertiză
medico-legală nr. A.1/8785 din 17 decembrie 2003 al Institutului de Medicină
Legală Prof. Dr. Mina Minovici București, rezultă că maladiile de care suferă
T.C. pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.
Față de concluziile raportului
medico-legal amintit, se reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele
prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pentru considerentele arătate,
urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru
apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 60.A din 2 februarie
2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de
800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7
aprilie 2004.