ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1205/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484

din 8 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 condamnarea inculpatului

V.C. la 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea sumei de 250.000 lei de la inculpat provenită din

vânzarea drogurilor.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu au fost avansați din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4338/P/2003 s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului V.C., pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin actul de sesizare a

instanței s-a reținut că, la data de 27 august 2003, în urma denunțului

numitului M.F. s-a procedat la organizarea unui flagrant prin inscripționarea

de către organele de poliție a sumei de 250.000 lei cu mențiunea „droguri”,

pentru prinderea inculpatului V.C. de la care acesta își procura drogurile.

Astfel, în aceeași zi,

concubina denunțătorului M.F., numita D.A. a luat legătura telefonic cu un

individ căruia i-a solicitat o doză de heroină, urmând să se întâlnească cu

acesta, în jurul orei 22,00, la intersecția străzilor Alexandru cel Bun – Aleea

Oteșani.

La locul stabilit D.A. s-a

întâlnit cu persoana respectivă care a venit cu un autoturism marca Dacia

Break, a intrat în autoturismul acestuia și a cumpărat două doze de heroină cu

suma de 250.000 lei/doză.

Imediat, cei doi au fost

reținuți de polițiștii care supravegheau tranzacția din apropiere și care au

identificat-o pe persoana care a vândut drogurile ca fiind inculpatul asupra

căruia s-a găsit suma de 250.000 lei primită de la D.A.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia hotărârii sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea severă în

raport cu circumstanțele sale personale, mai ales că a colaborat cu organele de

urmărire penală ajutând la identificarea unei persoane care a comis

infracțiunea de trafic de droguri, solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea

art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 733/

A din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul declarat de inculpatul V.C., a desființat, în parte, sentința penală

apelată și, rejudecând, pe fond, a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa

de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 2 ani.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Curtea, analizând hotărârea

primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat că instanța de fond

nu a aplicat corect criteriile generale de individualizare, având în vedere

circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și circumstanțele personale

ale inculpatului.

În mod corect instanța de

apel a reținut că din adresa nr. 3284/II/2004 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, rezultă că inculpatul V.C. a fost introdus în dosarul nr.

1946/P/2003 al aceluiași parchet în calitate de colaborator, contribuind la

prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului P.G. și tot în mod

corect această instanță a apreciat că inculpatului nu i se poate aplica art. 16

din Legea nr. 143/2000, deoarece nu au fost întrunite condițiile cumulative

prevăzute de acest text de lege, motiv pentru care instanța de apel a evaluat

această împrejurare ca pe o circumstanță atenuantă reținută în favoarea

inculpatului alături de lipsa antecedentelor penale, consecința fiind reducerea

pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termen legal inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a solicitat

schimbarea încadrării juridice dată faptelor sale, din infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea

nr. 143/2000, iar ca modalitate de executare a pedepsei, a solicitat

suspendarea executării conform art. 81

1

lit. c) C. pen.

Recursul este fondat.

Din actele și lucrările

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă și au încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare, însă la

motivele de analizare a pedepsei nu s-a dat o corectă relevanță dispozițiilor

art. 72, art. 74 și art. 76 C. pen., ceea ce ar fi dus la reducerea acesteia

într-un cuantum și mai mare. Astfel, deși Curtea de Apel București a reținut în

favoarea inculpatului ca circumstanță atenuantă împrejurarea că acesta a

colaborat cu organul de urmărire penală la identificarea unei persoane care a

comis infracțiunea de trafic de droguri, ca și circumstanța atenuantă a lipsei

antecedentelor penale, totuși nu au fost avute în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea pedepsei

instanțele au avut în vedere numai gradul de pericol social ridicat al faptei

săvârșite, împrejurările care agravează răspunderea penală și nu au avut în

vedere persoana inculpatului, tânăr (46 ani), căsătorit, având doi copii

majori. De asemenea, instanțele nu au dat o corectă relevanță următoarelor

împrejurări:

- inculpatul a colaborat cu

organul de urmărire penală la prinderea și tragerea la răspundere penală a

inculpatului P.G.

- a recunoscut și a regretat

constant săvârșirea faptei.

- nu este cunoscut cu

antecedente penale.

Având în vedere scopul

pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, dar și

finalitatea ei, executarea urmărind formarea unei atitudini corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, se impunea

stabilirea unei pedepsei ferme însă nu exagerate.

Existând temeiuri că

inculpatul poate fi reeducat, executând o pedeapsă privativă de libertate în

cuantum mai redus, urmează ca prin reținerea de circumstanțe atenuante

judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și dându-se o corectă relevanță

împrejurării că inculpatul a fost introdus în dosarul nr. 1946/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București în calitate de colaborator,

contribuind la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului P.G.,

pedeapsa principală să fie redusă de la 6 ani la 4 ani închisoare.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 733/

A din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, va

casa decizia atacată numai privitor la pedeapsa principală pe care o va reduce

de la 6 ani la 4 ani închisoare și va menține restul dispozițiilor date cu

respectarea legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 733/ A din 1 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia instanței de

apel numai privitor la pedeapsa principală pe care o reduce de la 6 ani la 4

ani închisoare.

Menține restul

dispozițiilor.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.