ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1205/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 484 din 8 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 condamnarea inculpatului V.C. la 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 250.000 lei de la inculpat provenită din vânzarea drogurilor. În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu au fost avansați din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4338/P/2003 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 27 august 2003, în urma denunțului numitului M.F. s-a procedat la organizarea unui flagrant prin inscripționarea de către organele de poliție a sumei de 250.000 lei cu mențiunea „droguri”, pentru prinderea inculpatului V.C.

de la care acesta își procura drogurile. Astfel, în aceeași zi, concubina denunțătorului M.F., numita D.A. a luat legătura telefonic cu un individ căruia i-a solicitat o doză de heroină, urmând să se întâlnească cu acesta, în jurul orei 22,00, la intersecția străzilor Alexandru cel Bun – Aleea Oteșani. La locul stabilit D.A. s-a întâlnit cu persoana respectivă care a venit cu un autoturism marca Dacia Break, a intrat în autoturismul acestuia și a cumpărat două doze de heroină cu suma de 250.000 lei/doză. Imediat, cei doi au fost reținuți de polițiștii care supravegheau tranzacția din apropiere și care au identificat-o pe persoana care a vândut drogurile ca fiind inculpatul asupra căruia s-a găsit suma de 250.000 lei primită de la D.A.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea severă în raport cu circumstanțele sale personale, mai ales că a colaborat cu organele de urmărire penală ajutând la identificarea unei persoane care a comis infracțiunea de trafic de droguri, solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin decizia penală nr. 733/ A din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul V.C., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, pe fond, a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea, analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat că instanța de fond nu a aplicat corect criteriile generale de individualizare, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

În mod corect instanța de apel a reținut că din adresa nr. 3284/II/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, rezultă că inculpatul V.C. a fost introdus în dosarul nr. 1946/P/2003 al aceluiași parchet în calitate de colaborator, contribuind la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului P.G. și tot în mod corect această instanță a apreciat că inculpatului nu i se poate aplica art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece nu au fost întrunite condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege, motiv pentru care instanța de apel a evaluat această împrejurare ca pe o circumstanță atenuantă reținută în favoarea inculpatului alături de lipsa antecedentelor penale, consecința fiind reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor sale, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar ca modalitate de executare a pedepsei, a solicitat suspendarea executării conform art. 81 1 lit. c) C. pen. Recursul este fondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare, însă la motivele de analizare a pedepsei nu s-a dat o corectă relevanță dispozițiilor art. 72, art. 74 și art. 76 C. pen., ceea ce ar fi dus la reducerea acesteia într-un cuantum și mai mare.

Astfel, deși Curtea de Apel București a reținut în favoarea inculpatului ca circumstanță atenuantă împrejurarea că acesta a colaborat cu organul de urmărire penală la identificarea unei persoane care a comis infracțiunea de trafic de droguri, ca și circumstanța atenuantă a lipsei antecedentelor penale, totuși nu au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea pedepsei instanțele au avut în vedere numai gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, împrejurările care agravează răspunderea penală și nu au avut în vedere persoana inculpatului, tânăr (46 ani), căsătorit, având doi copii majori. De asemenea, instanțele nu au dat o corectă relevanță următoarelor împrejurări: - inculpatul a colaborat cu organul de urmărire penală la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului P.G. - a recunoscut și a regretat constant săvârșirea faptei. - nu este cunoscut cu antecedente penale. Având în vedere scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, dar și finalitatea ei, executarea urmărind formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, se impunea stabilirea unei pedepsei ferme însă nu exagerate.

Existând temeiuri că inculpatul poate fi reeducat, executând o pedeapsă privativă de libertate în cuantum mai redus, urmează ca prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și dându-se o corectă relevanță împrejurării că inculpatul a fost introdus în dosarul nr. 1946/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București în calitate de colaborator, contribuind la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului P.G., pedeapsa principală să fie redusă de la 6 ani la 4 ani închisoare. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 733/ A din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa decizia atacată numai privitor la pedeapsa principală pe care o va reduce de la 6 ani la 4 ani închisoare și va menține restul dispozițiilor date cu respectarea legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 733/ A din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia instanței de apel numai privitor la pedeapsa principală pe care o reduce de la 6 ani la 4 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor. Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.