ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4333/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Arad, au fost condamnați inculpații: - N.L. la: - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând să execute în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.; - P.Z. la: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și la: - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. d) și e) C. pen. Totodată tribunalul, în baza art. 118 lit. d) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul N.L., 470 comprimate Ecstasy, a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 11 aprilie 2002 la zi și i-a obligat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut în fapt că în ziua de 5 aprilie 2002, inculpatul N.L.

a introdus în România două comprimate de Ecstasy, considerate droguri de mare risc conform tabelului 1, anexă la Legea nr. 143/2000 pe care le-a prezentat martorului D.C. ce era însoțit de S.A.S., agent investigator sub acoperire pentru a servi drept probă pentru un eventual cumpărător din România de la care se aștepta o comandă mai mare. În seara zilei de 10 aprilie 2002, organele de poliție s-au deplasat la P.C.T.F. Turnu din județul Arad, existând indicii că traficanții maghiari vor introduce din nou pastile Ecstasy și astfel a fost identificat pe drumul Arad – Nădlac un autoturism Mercedes în care se aflau inculpații N.L. și P.Z. La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului N.L.

s-au găsit în buzunarul drept al hainei o pungă din plastic în care se aflau 500 pastile (comprimate) Ecstasy ce urmau a fi vândute împreună cu inculpatul P.Z. în România. Prin decizia penală nr. 46/ A din 10 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpați. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timiș și cei doi inculpați. Parchetul a invocat următoarele motive; - Deși instanța de fond a fost sesizată cu două acte de introducere în România de droguri de mare risc de către inculpatul N.L. (la 5 aprilie și 10 aprilie 2002), nu s-a făcut aplicarea și a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind caracterul continuat al infracțiunii.

- Instanța a omis a se pronunța asupra confiscării autoturismului aparținând inculpatului P.Z., cu care s-au introdus în România cele 500 comprimate în baza art. 118 lit. b) C. pen., deși a fost indisponibilizat prin sechestru asigurator. - S-au aplicat inculpaților câte o pedeapsă complimentară a interzicerii unor drepturi deși o astfel de pedeapsă se aplică pentru fiecare din cele două infracțiuni pentru care au fost condamnați și că se impunea a se lua și măsura expulzării conform art. 117 C. pen., fiind cetățeni străini. - Pedepsele aplicate celor doi inculpați nu au fost just individualizate în raport de gradul de pericol social deosebit a infracțiunilor comise impunându-se majorarea lor; - Temeiul juridic corect al confiscării drogurilor în constituia prevederile art. 118 lit. e) C. pen.

și nu art. 118 lit. d) din același cod. Inculpații în recursurile declarate au cerut reducerea pedepselor, ridicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului, deoarece nu a servit la comiterea vreunei infracțiuni, iar inculpatul P.Z. a solicitat a se dispune în principal achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece a comis faptele, fiind provocat de agentul investigator sub acoperire, fiind încălcate prevederile art. 68 alin. (2) C. pen. Recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare; - Referitor la încadrarea juridică a faptelor, se constată că inculpații au introdus în țară droguri de mare risc pe care le-au transportat în vederea punerii în vânzare, astfel că încadrarea corectă era în prevederile art. 3 alin. (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și deci greșit au fost încadrate și în prevederile art. 2 alin. (2) din aceeași lege, care se referă la droguri de mare risc.

Pe de altă parte, deși s-a reținut că inculpatul N.L. a introdus droguri de mare risc prin două acte repetate, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale nu s-a făcut aplicarea și a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. - De asemenea, deși s-a reținut că drogurile au fost găsite într-un buzunar de la haina inculpatului N.L. și deci nu au fost ascunse în mijlocul de transport, autoturism, se impunea a se ridica măsura indisponibilizării prin sechestru asigurator a autoturismului, deoarece nu a servit la comiterea infracțiunii. - Se mai reține că deși inculpații sunt cetățeni străini, s-a luat față de ei pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. Or, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen., nu se aplică cetățenilor străini care de fapt, pe teritoriul României nu le exercită, ci numai inculpaților de cetățenie română.

În schimb, inculpații, cetățeni străini, comițând infracțiunea pe teritoriul României, erau aplicate prevederile art. 117 C. pen., în sensul expulzării lor ca măsură de siguranță. În sfârșit temeiul juridic al confiscării drepturilor îl constituia dispozițiile art. 118 lit. e) C. pen., fiind bunuri deținute conform prevederilor Legii nr. 143/2000. Referitor la modul de individualizare a pedepselor, acesta, va fi avut în vedere cu ocazia schimbării încadrării juridice, în sensul prevederilor art. 72 C. pen., apreciindu-se că față de conduita sinceră a inculpaților și că nu au mai fost condamnați pentru fapte penale se impunea menținerea circumstanțelor atenuante. Cererea inculpatului P.Z.

de a fi achitat, întrucât ar fi fost provocat de agentul investigator sub acoperire, nu este întemeiată, deoarece agentul și-a exercitat atribuțiile conform autorizației: Pentru motivele expuse mai sus urmează a se admite recursurile declarate de procuror și cei doi inculpați (pentru aceștia din urmă, avându-se în vedere că se va înlătura pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi și sechestrul asigurator asupra autoturismului), a se casa hotărârile pronunțate în cauză și în rejudecare a se dispune potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații P.Z. și N.L. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 10 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 274 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea. Înlătură prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, astfel: Pentru inculpatul N.L.: - de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), 76 lit. a) C. pen.; - de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul P.Z.: - de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.; - de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul N.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., menținând pedepsele de 5 ani și, respectiv, 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 5 ani închisoare și, respectiv, 7 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, încât inculpatul N.Z. urmează să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul P.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., menținând pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 4 ani închisoare și, respectiv, 5 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, încât, inculpatul P.Z.

va executa în final 5 ani închisoare. Face aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 C. pen. Înlătură aplicarea prevederilor art. 64 lit. d) și e) C. pen., pentru ambii inculpați. Schimbă temeiul confiscării, din cel prevăzut de art. 118 lit. d) C. pen. în art. 118 lit. e) C. pen. Înlătură măsura indisponibilizării autoturismului proprietatea inculpatului P.Z., dispusă prin procesul-verbal din 25 aprilie 2002 al Poliției Timișoara. În baza art. 117 C. pen., dispune expulzarea inculpaților după executarea pedepselor. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 11 aprilie 2002, până la 8 octombrie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.