ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3292/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 608 din 6 mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea inculpatului P.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeași lege ca neîntemeiată. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.A. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 28 august 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 4,11 grame heroină, 0,40 grame heroină și 61 comprimate metadonă. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 500 dolari S.U.A. și 120 Euro. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N., la 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 28 august 2003 la zi, s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.S., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acesteia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 28 august 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatei, conform art. 350 C. proc.

pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpații P.N. și C.S. cantitățile de 8,70 grame heroină. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 27 august 2003, a fost efectuată o percheziție în imobilul din str. Lipova, fiind depistat inculpatul P.A.

Acesta, în momentul în care polițiștii au pătruns în curtea imobilului, a aruncat peste pervazul ferestrei un ambalaj din celofan pentru țigări ce conținea 5 punguțe din material plastic, răsucite la un capăt și sigilate prin ardere, în interiorul cărora se afla o substanță pulverulentă de culoare cafenie, un tub de medicamente în care se aflau 61 de comprimate de culoare albă cu inscripția SN, precum și o punguță din material plastic de culoare albă răsucită la un capăt și sigilată prin ardere, conținând o substanță pulverulentă de culoare cafenie. În camera în care a fost găsit inculpatul, sub o masă, s-au descoperit mai multe bucăți din material plastic de culoare albă ce prezenta urme de tăieturi circulare.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 366541 din 27 august 2003 proba nr. 1 reprezentând o punguță din material plastic conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, conține heroină în cantitate de 4,11 grame, proba nr. 2 reprezentând 5 punguțe conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, conține heroină în cantitate de 0,41 grame, iar proba nr. 3 reprezentând cele 61 comprimate inscripționate SN conține metadonă. Pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul P.A. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea inculpatului P.N., care îi vânduse, în cursul zilei de 27 august 2003, drogurile găsite asupra sa, pentru care a plătit 9.500.000 lei.

Astfel, sub supravegherea organelor de poliție, inculpatul P.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.N., comandându-i o cantitate de 10 grame heroină și stabilind să se întâlnească în același loc în care s-au întâlnit în cursul aceleiași zile, respectiv pe str. Năsăud. Polițiștii s-au deplasat la locul de întâlnire, depistându-l pe inculpatul P.N. într-un autoturism marca Ford în care se mai afla și inculpata C.S. În prezența martorilor asistenți C.R. și C.G. polițiștii au efectuat o percheziție corporală asupra celor doi inculpați, la inculpata C.S. găsindu-se un portofel în care se aflau două punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 366542 din 28 august 2003 substanța respectivă fiind heroină în cantitate de 8,70 grame.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații P.A., P.N. și C.S., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În ceea ce-i privește pe inculpații P.N. și C.S. aceștia au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor de instanța de fond și au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a susținut de către inculpați că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, la data reținută în rechizitoriu inculpatul P.N. fiind la mai multe unități spitalicești cu fiica sa, iar inculpata C.S. aflându-se la domiciliul său.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.A., acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond, arătând că aceasta este prea mare în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele sale personale, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunii și ajutând la depistarea celorlalți inculpați. Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de inculpați, a casat în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.A., în vederea distrugerii a cantităților de 4,04 grame heroină, 0,34 grame heroină, precum și a celor 40 comprimate de metadonă, rămase în urma efectuării raportului de constatare tehnico-științifică, iar de la inculpații P.N.

și C.S. a cantității de 8,56 grame heroină rămase de asemenea în urma efectuării aceluiași raport de constatare. Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că apelurile declarate de inculpați sunt fondate, însă sub alte aspecte decât cele invocate. Astfel instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a făcut o interpretare judicioasă a probelor și o analiză amănunțită a acestora, reținând în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția celor trei inculpați, stabilind o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de aceștia.

Se arată în considerentele deciziei că deși inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, revenind parțial în fața instanței asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, vinovăția lor a fost pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, probe la care instanța de apel se referă și care au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când a dispus condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise, precum și de persoana celor trei inculpați.

Ca urmare criticile invocate de recurenți nu au fost primite de instanța de apel, care însă analizând din oficiu sentința apelată a constatat nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. Apreciindu-se că scopul măsurii de siguranță prevăzută de art. 111 C. pen., este acela de a înlătura o stare de pericol și de a preîntâmpina săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și constatând că în cauză o parte din drogurile ridicate de la inculpați au fost consumate în procesul analizelor de laborator, nemaiputând fi vorba de existența unei stări de pericol pe care ar prezenta-o deținerea în continuare a drogurilor de către inculpați, instanța de apel a casat sentința primei instanțe sub acest aspect, limitând aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la cantitatea de droguri rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivele invocate în apel, respectiv greșita lor condamnare în condițiile în care la dosar, în opinia lor, nu există probe de vinovăție și au solicitat casarea hotărârilor pronunțate și în principal achitarea, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriilor. În fine cea din urmă critică a recurenților se referă la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și anume greșita individualizare a pedepselor aplicate, a căror reducere o solicită inculpații într-o ultimă cerere subsidiară.

Recursurile declarate sunt nefondate. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și de apel au reținut o corectă situație de fapt confirmată de probele administrate în cauză din care rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare și pentru care s-au aplicat pedepse just individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Susținerile inculpaților potrivit cărora nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată sunt nefondate. În cauză au fost administrate probe care dovedesc contrariul. Astfel, în afară de procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la adresa din București, str. Lipova, unde de afla inculpatul P.A.

și unde au fost găsite 6 punguțe din plastic conținând heroină și 61 comprimate de metadonă despre care inculpatul P.A. a afirmat că îi aparțin, vinovăția acestuia este confirmată și de declarațiile martorilor L.I. și M.O. care au fost de față la efectuarea percheziției și care au confirmat că l-au auzit pe inculpatul P.A. declarând cu acel prilej că heroina și metadona îi aparțin. În declarațiile sale inculpatul P.A. a recunoscut că a cumpărat drogurile respective de la inculpatul P.N. indicând și suma pe care a plătit-o și a precizat că începând cu luna ianuarie 2003 a cumpărat în mai multe rânduri diferite cantități de heroină de la același inculpat, iar în data de 27 august 2003 când de asemenea s-a întâlnit cu inculpatul P.N.

pentru a cumpăra o cantitate de droguri, acesta din urmă a venit însoțit de o femeie pe care a prezentat-o ca fiind cumnata sa și care ulterior s-a dovedit a fi inculpata C.S. Declarația inculpatului P.A. se coroborează și cu procesul verbal de percheziție corporală a inculpaților P.N. și C.S., din care rezultă că asupra acesteia din urmă s-a găsit un portofel în care se aflau doze de heroină despre care inculpata a afirmat că îi aparțin inculpatului P.N. care i le-a dat spre păstrare, cerându-i totodată să o însoțească pentru a se întâlni cu o persoană căreia urma să i le vândă. De asemenea, martorii C.G. și C.R., care au asistat la percheziția corporală asupra celor doi inculpați au confirmat faptul că au auzit afirmațiile inculpatei C.S.

referitoare la proveniența și destinația punguțelor cu heroină găsite asupra sa, declarațiile martorilor coroborându-se cu cele ale inculpatului P.N. date în cursul urmăririi penale, precum și cu raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în urma analizelor de laborator efectuate. De altfel, și inculpata C.S., în cursul urmăririi penale a recunoscut că l-a însoțit pe coinculpatul P.N, în ziua de 27 august 2003, la întâlnirile care au avut loc cu inculpatul P.A. și că a bănuit că punguțele pe care i le-a dat inculpatul P.N. să le păstreze conțineau droguri, precizând, de asemenea, că este cumnata inculpatului P.N. și cunoștea faptul că acesta se ocupa cu vânzarea de droguri. Prin urmare, existând dovezi certe de vinovăție a inculpaților, motivul de casare invocat în principal de inculpații P.A.

și P.N. prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit. Nici susținerea inculpaților în sensul că s-ar impune casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor nu poate fi primită atâta timp cât din analiza actelor și lucrărilor de la dosar rezultă că nu au rămas nelămurite aspecte esențiale necesare aflării adevărului, astfel încât nu se impune administrarea unor alte probe. Cât privește criticile invocate de recurentul inculpat P.A. în memoriul pe care l-a depus la dosar în care susține în esență că: a fost asistat la instanța de fond de un apărător din oficiu cu care el nu a fost de acord, fiind schimbat avocat din oficiu desemnat; nu i s-a încuviințat audierea unor martori în circumstanțiere; nu s-a consemnat ceea ce a declarat fiica sa în calitate de martor asistent; declarațiile date în primă instanță au fost făcute sub presiune sunt afirmații contrazise de actele existente la dosar.

Astfel, dosar nr. 1855/2004 înregistrat pe rolul instanței de fond ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, se află încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2004, prim termen de judecată, în care s-a consemnat atât prezența apărătorului din oficiu dl. avocat B.D., desemnat să asigure asistența inculpatului P.A. cât și declarația acestuia din urmă în sensul că a fost de acord să fie asistat de avocat desemnat din oficiu. De asemenea, din același dosar există delegația avocatului B.D. desemnat să asigure reprezentarea inculpatului P.A., asistența juridică a inculpatului fiind de altfel asigurată de același avocat B.D. pe tot parcursul rejudecării cauzei la prima instanță. La dosar nr. 1855/2004 al Tribunalului București, secția I penală, în practicaua hotărârii s-a consemnat, de asemenea, prezența avocatul B.D.

care l-a asistat pe inculpatul P.A. și la termenul la care s-a judecat cauza și care în numele clientului său a solicitat să se ia act că nu stăruie în reaudierea martorilor, cerere împărtășită de altfel și de apărătorul ales al celorlalți inculpați. Referitor la declarația martorei O.M. fiica vitregă a inculpatului P.A., declarație aflată la dosar primă instanță, este de arătat că audiată în fața instanței, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 327 C. proc. pen., a precizat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, menționând că percheziția de la locuința sa a fost făcută în prezența și cu acordul său, arătând totodată că nu a cunoscut faptul că inculpatul P.A. era consumator de droguri.

Așa fiind, susținerile inculpatului P.A. sunt infirmate de probele administrate în cauză. Cantitatea mare de droguri găsite asupra inculpatului P.A. cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv 61 comprimate metadonă și 4,52 grame heroină, ambalajul din celofan pentru țigări care conținea 5 punguțe cu heroină porționată, bucățile din material plastic decupate în formă circulară precum și punga din plastic ce prezenta urme de tăieturi circulare, precum și o cantitate de heroină neporționată sunt probe care coroborate cu declarația martorei O.M. și a coinculpatului P.N. conduc la concluzia că inculpatul P.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În ce privește pedepsele aplicate inculpaților, Înalta Curte constată, că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și datelor ce caracterizează persoana fiecăruia, astfel încât o redozare a pedepselor nu se justifică. Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Urmează ca în temeiul art. 88 C. pen., să se deducă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.A., P.N. și C.S. împotriva deciziei penale nr. 470 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate celor trei inculpați, timpul arestării preventive de la 28 august 2003 la 26 mai 2005. Obligă pe recurenții inculpați P.A. și C.S. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat P.N. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2005.