ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3292/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3292/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 608

din 6 mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă cererea inculpatului P.A. de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeași

lege ca neîntemeiată.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 a fost condamnat inculpatul P.A. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestuia

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 28 august 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 4,11 grame

heroină, 0,40 grame heroină și 61 comprimate metadonă.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 500 dolari S.U.A.

și 120 Euro.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.N., la 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.,

iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 28 august 2003 la zi, s-a menținut

starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.S., la 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat acesteia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 28 august 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpații P.N. și C.S. cantitățile

de 8,70 grame heroină.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 5.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 27 august 2003, a fost

efectuată o percheziție în imobilul din str. Lipova, fiind depistat inculpatul P.A.

Acesta, în momentul în care polițiștii au pătruns în curtea imobilului, a

aruncat peste pervazul ferestrei un ambalaj din celofan pentru țigări ce

conținea 5 punguțe din material plastic, răsucite la un capăt și sigilate prin

ardere, în interiorul cărora se afla o substanță pulverulentă de culoare

cafenie, un tub de medicamente în care se aflau 61 de comprimate de culoare

albă cu inscripția SN, precum și o punguță din material plastic de culoare albă

răsucită la un capăt și sigilată prin ardere, conținând o substanță

pulverulentă de culoare cafenie.

În camera în care a fost

găsit inculpatul, sub o masă, s-au descoperit mai multe bucăți din material

plastic de culoare albă ce prezenta urme de tăieturi circulare.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 366541 din 27 august 2003 proba nr. 1

reprezentând o punguță din material plastic conținând o substanță pulverulentă

de culoare bej, conține heroină în cantitate de 4,11 grame, proba nr. 2

reprezentând 5 punguțe conținând o substanță pulverulentă de culoare bej,

conține heroină în cantitate de 0,41 grame, iar proba nr. 3 reprezentând cele

61 comprimate inscripționate SN conține metadonă.

Pentru a beneficia de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul P.A. a fost de acord să

colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea inculpatului P.N., care îi

vânduse, în cursul zilei de 27 august 2003, drogurile găsite asupra sa, pentru

care a plătit 9.500.000 lei.

Astfel, sub supravegherea

organelor de poliție, inculpatul P.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.N.,

comandându-i o cantitate de 10 grame heroină și stabilind să se întâlnească în

același loc în care s-au întâlnit în cursul aceleiași zile, respectiv pe str.

Năsăud.

Polițiștii s-au deplasat la

locul de întâlnire, depistându-l pe inculpatul P.N. într-un autoturism marca

Ford în care se mai afla și inculpata C.S.

În prezența martorilor

asistenți C.R. și C.G. polițiștii au efectuat o percheziție corporală asupra

celor doi inculpați, la inculpata C.S. găsindu-se un portofel în care se aflau

două punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej,

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 366542 din 28 august

2003 substanța respectivă fiind heroină în cantitate de 8,70 grame.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, în termen legal, inculpații P.A., P.N. și C.S., criticând-o

pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce-i privește pe

inculpații P.N. și C.S. aceștia au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina lor de instanța de fond și au solicitat

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen. S-a susținut de către inculpați că din materialul probator

administrat în cauză nu rezultă că au săvârșit faptele reținute în sarcina lor,

la data reținută în rechizitoriu inculpatul P.N. fiind la mai multe unități

spitalicești cu fiica sa, iar inculpata C.S. aflându-se la domiciliul său.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul P.A., acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost

aplicată de instanța de fond, arătând că aceasta este prea mare în raport de

circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele sale personale,

inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunii și ajutând la

depistarea celorlalți inculpați.

Curtea de Apel București a

admis apelurile declarate de inculpați, a casat în parte sentința penală

atacată și rejudecând în fond, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.A., în vederea distrugerii a

cantităților de 4,04 grame heroină, 0,34 grame heroină, precum și a celor 40

comprimate de metadonă, rămase în urma efectuării raportului de constatare

tehnico-științifică, iar de la inculpații P.N. și C.S. a cantității de 8,56

grame heroină rămase de asemenea în urma efectuării aceluiași raport de

constatare.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate

cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că

apelurile declarate de inculpați sunt fondate, însă sub alte aspecte decât cele

invocate.

Astfel instanța de control

judiciar a constatat că prima instanță a făcut o interpretare judicioasă a

probelor și o analiză amănunțită a acestora, reținând în mod corect atât

situația de fapt cât și vinovăția celor trei inculpați, stabilind o corectă

încadrare juridică a faptelor săvârșite de aceștia.

Se arată în considerentele

deciziei că deși inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor,

revenind parțial în fața instanței asupra declarațiilor date în cursul

urmăririi penale, vinovăția lor a fost pe deplin dovedită de probele

administrate în cauză, probe la care instanța de apel se referă și care au fost

avute în vedere de instanța de fond atunci când a dispus condamnarea

inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate s-a apreciat că au fost respectate

dispozițiile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social

concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise, precum și de persoana

celor trei inculpați.

Ca urmare criticile invocate

de recurenți nu au fost primite de instanța de apel, care însă analizând din

oficiu sentința apelată a constatat nelegalitatea hotărârii sub aspectul

aplicării greșite a dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

Apreciindu-se că scopul

măsurii de siguranță prevăzută de art. 111 C. pen., este acela de a înlătura o

stare de pericol și de a preîntâmpina săvârșirea faptelor prevăzute de legea

penală și constatând că în cauză o parte din drogurile ridicate de la inculpați

au fost consumate în procesul analizelor de laborator, nemaiputând fi vorba de

existența unei stări de pericol pe care ar prezenta-o deținerea în continuare a

drogurilor de către inculpați, instanța de apel a casat sentința primei

instanțe sub acest aspect, limitând aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 la cantitatea de droguri rămasă în urma efectuării

analizelor de laborator.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând în esență motivele invocate în apel, respectiv greșita

lor condamnare în condițiile în care la dosar, în opinia lor, nu există probe

de vinovăție și au solicitat casarea hotărârilor pronunțate și în principal

achitarea, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de

fond pentru completarea probatoriilor.

În fine cea din urmă critică

a recurenților se referă la motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și anume greșita individualizare a pedepselor aplicate, a

căror reducere o solicită inculpații într-o ultimă cerere subsidiară.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și de apel au reținut o

corectă situație de fapt confirmată de probele administrate în cauză din care

rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost

trimiși în judecată, care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare

și pentru care s-au aplicat pedepse just individualizate, cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Susținerile inculpaților

potrivit cărora nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost

trimiși în judecată sunt nefondate.

În cauză au fost

administrate probe care dovedesc contrariul.

Astfel, în afară de procesul

verbal de percheziție domiciliară efectuată la adresa din București, str. Lipova,

unde de afla inculpatul P.A. și unde au fost găsite 6 punguțe din plastic

conținând heroină și 61 comprimate de metadonă despre care inculpatul P.A. a

afirmat că îi aparțin, vinovăția acestuia este confirmată și de declarațiile

martorilor L.I. și M.O. care au fost de față la efectuarea percheziției și care

au confirmat că l-au auzit pe inculpatul P.A. declarând cu acel prilej că

heroina și metadona îi aparțin.

În declarațiile sale

inculpatul P.A. a recunoscut că a cumpărat drogurile respective de la

inculpatul P.N. indicând și suma pe care a plătit-o și a precizat că începând

cu luna ianuarie 2003 a cumpărat în mai multe rânduri diferite cantități de

heroină de la același inculpat, iar în data de 27 august 2003 când de asemenea

s-a întâlnit cu inculpatul P.N. pentru a cumpăra o cantitate de droguri, acesta

din urmă a venit însoțit de o femeie pe care a prezentat-o ca fiind cumnata sa

și care ulterior s-a dovedit a fi inculpata C.S.

Declarația inculpatului P.A.

se coroborează și cu procesul verbal de percheziție corporală a inculpaților P.N.

și C.S., din care rezultă că asupra acesteia din urmă s-a găsit un portofel în

care se aflau doze de heroină despre care inculpata a afirmat că îi aparțin

inculpatului P.N. care i le-a dat spre păstrare, cerându-i totodată să o

însoțească pentru a se întâlni cu o persoană căreia urma să i le vândă.

De asemenea, martorii C.G. și

C.R., care au asistat la percheziția corporală asupra celor doi inculpați au

confirmat faptul că au auzit afirmațiile inculpatei C.S. referitoare la

proveniența și destinația punguțelor cu heroină găsite asupra sa, declarațiile

martorilor coroborându-se cu cele ale inculpatului P.N. date în cursul

urmăririi penale, precum și cu raportul de constatare tehnico-științifică

întocmit în urma analizelor de laborator efectuate.

De altfel, și inculpata C.S.,

în cursul urmăririi penale a recunoscut că l-a însoțit pe coinculpatul P.N, în

ziua de 27 august 2003, la întâlnirile care au avut loc cu inculpatul P.A. și

că a bănuit că punguțele pe care i le-a dat inculpatul P.N. să le păstreze

conțineau droguri, precizând, de asemenea, că este cumnata inculpatului P.N. și

cunoștea faptul că acesta se ocupa cu vânzarea de droguri.

Prin urmare, existând dovezi

certe de vinovăție a inculpaților, motivul de casare invocat în principal de

inculpații P.A. și P.N. prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi

primit.

Nici susținerea inculpaților

în sensul că s-ar impune casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru completarea probatoriilor nu poate fi primită atâta timp cât din analiza

actelor și lucrărilor de la dosar rezultă că nu au rămas nelămurite aspecte

esențiale necesare aflării adevărului, astfel încât nu se impune administrarea

unor alte probe.

Cât privește criticile

invocate de recurentul inculpat P.A. în memoriul pe care l-a depus la dosar în

care susține în esență că: a fost asistat la instanța de fond de un apărător

din oficiu cu care el nu a fost de acord, fiind schimbat avocat din oficiu

desemnat; nu i s-a încuviințat audierea unor martori în circumstanțiere; nu s-a

consemnat ceea ce a declarat fiica sa în calitate de martor asistent;

declarațiile date în primă instanță au fost făcute sub presiune sunt afirmații

contrazise de actele existente la dosar.

Astfel, dosar nr. 1855/2004

înregistrat pe rolul instanței de fond ca urmare a casării cu trimitere spre

rejudecare a cauzei, se află încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2004,

prim termen de judecată, în care s-a consemnat atât prezența apărătorului din

oficiu dl. avocat B.D., desemnat să asigure asistența inculpatului P.A. cât și

declarația acestuia din urmă în sensul că a fost de acord să fie asistat de

avocat desemnat din oficiu.

De asemenea, din același

dosar există delegația avocatului B.D. desemnat să asigure reprezentarea

inculpatului P.A., asistența juridică a inculpatului fiind de altfel asigurată

de același avocat B.D. pe tot parcursul rejudecării cauzei la prima instanță.

La dosar nr. 1855/2004 al

Tribunalului București, secția I penală, în practicaua hotărârii s-a consemnat,

de asemenea, prezența avocatul B.D. care l-a asistat pe inculpatul P.A. și la

termenul la care s-a judecat cauza și care în numele clientului său a solicitat

să se ia act că nu stăruie în reaudierea martorilor, cerere împărtășită de

altfel și de apărătorul ales al celorlalți inculpați.

Referitor la declarația

martorei O.M. fiica vitregă a inculpatului P.A., declarație aflată la dosar

primă instanță, este de arătat că audiată în fața instanței, cu respectarea

dispozițiilor prevăzute de art. 327 C. proc. pen., a precizat că își menține

declarațiile date în faza de urmărire penală, menționând că percheziția de la

locuința sa a fost făcută în prezența și cu acordul său, arătând totodată că nu

a cunoscut faptul că inculpatul P.A. era consumator de droguri.

Așa fiind, susținerile

inculpatului P.A. sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Cantitatea mare de droguri

găsite asupra inculpatului P.A. cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv

61 comprimate metadonă și 4,52 grame heroină, ambalajul din celofan pentru

țigări care conținea 5 punguțe cu heroină porționată, bucățile din material

plastic decupate în formă circulară precum și punga din plastic ce prezenta

urme de tăieturi circulare, precum și o cantitate de heroină neporționată sunt

probe care coroborate cu declarația martorei O.M. și a coinculpatului P.N.

conduc la concluzia că inculpatul P.A. se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina sa.

În ce privește pedepsele

aplicate inculpaților, Înalta Curte constată, că atât instanța de fond cât și

cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a

pedepselor acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social

al faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și datelor ce caracterizează

persoana fiecăruia, astfel încât o redozare a pedepselor nu se justifică.

Pentru considerentele

arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și a

fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Urmează ca în temeiul art. 88

C. pen., să se deducă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul arestării

preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.A., P.N. și C.S. împotriva deciziei penale nr. 470

din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate celor trei inculpați, timpul arestării preventive de la 28 august 2003

la 26 mai 2005.

Obligă pe recurenții

inculpați P.A. și C.S. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul

inculpat P.N. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2005.