ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4096/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4096/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 17

februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1802/2003 al Tribunalului București,

secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a)

și c) C. pen., a condamnat pe inculpata P.G., zisă „G.” la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C.

pen., a condamnat pe aceiași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceiași

inculpată la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.,

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus prevenția de la 14 martie 2003 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata

F.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) și c) C.

pen., a condamnat pe inculpata F.L. la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 –

art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus prevenția de la 14 martie 2003 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul O.F. zis „F.” la 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.F. să execute pedeapsa cea mai grea

de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a

Tribunalului București, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce urmează a fi

executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul

urmând să execute 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A dedus prevenția de la 17 martie

2002 la 7 iunie 2003 (din sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a

Tribunalului București) și de la 14 martie 2003 la zi și a menținut starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității totale de 2.630 gr. heroină cu

cofeină și 8 comprimate metadonă rămase în urma indisponibilizării la I.G.P.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de

2.460.000 lei și 10 dolari S.U.A. provenite din valorificarea drogurilor de

inculpata P.G.

A obligat pe inculpați la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că, la data de 6 martie 2003 la sediul Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a criminalității

organizate și antidrog, s-au prezentat mai mulți lucrători din cadrul Brigăzii

Speciale de Intervenție a Jandarmeriei U.M. 0465 București care erau însoțiți

de un bărbat și care a declarat procurorului că la parterul unul bloc cu patru

etaje situat în Aleea Livezilor se vinde heroină de circa 4 ani de zile de 2

persoane „G.” și „G.”. A precizat, de asemenea, că aceste persoane locuiesc în

apartamente învecinate, iar prețul pentru doza de heroină este de 250.000 lei.

Tânărul care s-a prezentat a fost de

acord să ajute la identificarea și prinderea în flagrant a acestor două

persoane și să aibă calitatea de colaborator.

În scopul surprinderii în flagrant a

celor doi s-a emis autorizația nr. 104/ D din 6 martie 2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a criminalității

organizate și antidrog, pentru folosirea investigatorului acoperit „A.”, nume

de cod, din cadrul I.G.P.R. –Direcția de Combatere a Crimei Organizate și

Antidrog, existând indicii că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru procurarea a 10 grame de

heroină de către „A.” și a colaboratorului acestuia „D.”.

La data de 6 martie 2003, orele

17,00, după înserierea sumei de 4.500.000 lei, cei doi, investigatorul și

colaboratorul, s-au deplasat la adresa din Aleea Livezilor, pentru a cumpăra 10

gr. heroină de la numita „G.” ce locuia la ap. 91. Li s-a spus să revină mai

târziu, însă a revenit în data de 12 martie 2003, orele 10,00, colaboratorul

„D.” și a cumpărat de la numita „G.” o doză de heroină pe care au dat 250.000

lei pe care i-a predat-o investigatorului „A.” în vederea supunerii spre

analiză a substanței.

Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 362104 din 14 martie 2003 a Laboratorului de analize

fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. a concluzionat că substanța respectivă

este heroină.

Urmare a acestei situații,

colaboratorul „D.” a revenit în domiciliul numitei „G.” i-a solicitat încă o

doză de heroină aceasta i-a spus să revină a doua zi, în jurul prânzului,

întrucât nu are, despre această împrejurare a aflat și inculpatul O.F. zis

„F.”, fiul numitei „G.”.

Potrivit înțelegerii între „G.” și

colaboratorul „D.” a doua zi s-a revenit în domiciliul primei și după

înscrierea bancnotelor de 100.000 lei și respectiv 500.000 lei într-un proces

verbal s-a procedat la cumpărarea a 14 doze de heroină sub formă de bile pentru

care s-a plătit suma de 3.600.000 lei.

Dozele au fost predate

investigatorului acoperit „A.” și apoi prin forțarea sistemului de închidere a

ușii de acces s-a pătruns în interiorul garsonierei nr. 91, unde au fost găsite

P.G. zisă „G.”, F.L. și minora P.C.

Această constatare s-a făcut în

prezența unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cât și a martorului asistent I.M. care locuiește în același bloc la

ap. 86.

În urma percheziției domiciliare

s-au găsit: 33 folii plastic de culoare albă care conținea o substanță

pulverulentă de culoare bej, trei seringi hipodermice de unică folosință de un

ml ce păreau a fi folosite, în interiorul unei vitrine două pungulițe cu 8

comprimate inscripționate „S.M.”, folii de staniol folosite și nefolosite, în

interiorul unei cizme de damă culoare vișinie suma de 2.500.000 lei, cât și 10

dolari S.U.A. (ce aparținea fratelui lui P.G.) uitând a aduce la cunoștința

organelor de urmărire penală anterior începerii percheziției.

Pe pervazul ferestrei ce asigura

aerisirea WC, pe podea și lângă șifonier s-au mai găsit diferite sume de bani.

Întrebată de aceste sume inculpata

P.G. a susținut că îi aparțin.

Întrucât în imobil se mai aflau

alături de P.G. și O.F. și P.L. li s-au făcut ulterior examen toxicologic și

s-a depistat că primii doi sunt consumatori de droguri de mare risc, iar

cealaltă (F.L.) consumatoare de droguri de risc, deși aceasta împreună cu

minora P.C. au declarat poliției că nu sunt consumatoare de droguri.

De asemenea, tribunalul reține că

F.L. fiind concubina lui O.F., fratele inculpatei P.G., ca și minora P.C.,

asista la ceea ce pregătea numita „G.”, din probe nerezultând că aceasta ar

face trafic ci doar așa cum a recunoscut și pe parcursul cercetării penale, era

consumatoare.

Împotriva acestei soluții au

declarat apel Parchetul și inculpații.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat hotărârea pentru nelegalitate vizând greșita achitare a

inculpatei F.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aspecte de nelegalitate invocate oral de

reprezentantul Ministerului Public și anume:

- înlăturarea circumstanței

agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. și reținerea circumstanței agravantei

art. 75 lit. a) și art. 24 lit. d) din Legea nr. 143/2000, alături de

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpata F.L. și inculpata P.G.;

- înlăturarea circumstanței

prevăzută de art. 75 lit. a) și c) de pe lângă art. 4 din Legea nr. 143/2000

(inc. P.G. și F.L.) și a art. 41 alin. (2) de pe lângă art. 4 din aceeași lege,

fiind vorba de o unitate naturală de infracțiune; netemeinicie vizând majorarea

cuantumului pedepselor aplicate inculpaților P.G., F.L. și O.F.. Inculpații au

criticat soluția pentru netemeinicie solicitând redozarea pedepselor aplicate,

iar inculpații O.F. și F.L. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 – art. 76 C. pen., întrucât au avut o atitudine sinceră de recunoaștere

și regret.

Curtea, examinând apelurile

declarate prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu în conformitate cu

prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatele P.G. și F.L. sunt

întemeiate.

S-a apreciat că, din analiza

probelor administrate în cauză rezultă că instanța fondului a reținut o

situație de fapt necorespunzătoare în ceea ce privește pe inculpata F.L. sub

aspectul traficului de droguri, în speță infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 dispunându-se greșit achitarea acesteia în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit.

c) din același cod, întrucât probele administrate în cauză conturează fără

echivoc săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și c)

C. pen., de către inculpata F.L.

Astfel, din procesul verbal de

constatare a mai multor infracțiuni, întocmit de procurorul V.B. împreună cu 3

lucrători de poliție, la data de 14 martie 2003 cu ocazia prinderii în flagrant

a inculpaților, se arată printre altele că numitul „D.” a declarat că în apartamentul

de unde a cumpărat drogurile se mai aflau alte două persoane de sex feminin

„care au asistat la vânzarea dozelor de heroină”.

La descinderea în forță a organelor

de poliție în garsoniera respectivă în prezența martorului asistent I.M. (vecin

bloc) au fost identificate cele 3 persoane de sex feminin (P.G. zisă „G.”, F.L.

(care locuia împreună cu O.F. în altă garsonieră a aceluiași bloc) și P.C. (13

ani) fiica numitei „G.”; toate trei au declarat nu dețin droguri și nu se ocupă

cu vânzarea lor.

La percheziția domiciliară s-au

găsit 32 bile ce conțin heroină, seringi hipodermice, 8 capsule de metadonă,

sume mari de bani, folii din plastic, din staniol folosite și nefolosite, din

celofan, apte de porționarea drogurilor.

De asemenea, F.L. a declarat constant

că le aparțin banii găsiți pe pervazul geamului de la WC însă, în momentul

intervenției jandarmilor „s-au speriat și au încercat să-i arunce pe geam”.

Deși în faza de urmărire penală

inculpata F.L. nu a recunoscut nici o învinuire (de trafic sau consum de

droguri, deși la dosar există buletinul toxicologic din care rezultă că aceasta

este consumatoare de droguri de risc), ulterior, pe 18 martie 2003 recunoaște

că este consumatoare de droguri, dar nu traficantă, iar pe 24 martie 2003 arată

că: „din heroina cumpărată, în unele cazuri îi dădeam și concubinului meu

O.F.”, aspect confirmat și de declarația acestuia din urmă.

În atare situație „oferirea” de

droguri de mare risc, a apreciat instanța, este o modalitate de săvârșire a

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și că

toți 3 nu au reușit să justifice sumele mari de bani pe care le aveau în casă,

declarând faptul că nu realizau venituri, fiind neîncadrați în muncă.

De asemenea, Curtea a înlăturat

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de pe lângă art. 4 din Legea nr. 143/2000

pentru toți inculpații, apreciind că, în cauză este vorba de o infracțiune

continuă, de o unitate naturală de infracțiune.

Celelalte critici invocate nu au

fost primite, apreciindu-se a fi nefondate.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

O.F., P.G. și F.L.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul omisiunii înlăturării din încadrarea juridică pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în ce-l privește pe O.F., a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., din

dispozitiv, precum și a individualizării pedepselor apreciindu-se că sunt prea

blânde.

Inculpații au criticat hotărârea sub

aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de trafic de droguri susținând

că ei sunt consumatori și nu traficanți, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor.

Inculpatul O.F., în plus, a criticat

hotărârea și sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Examinând cauza în raport de

criticile formulate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14, 9 și 17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că

recursurile declarate de parchet și inculpatul O.F. sunt fondate, iar ale

celorlalți inculpați sunt nefondate.

Astfel, este de observat că deși

instanța, în considerente a motivat că infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 este o infracțiune continuă și nu continuată, în dispozitiv

nu a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru toți

inculpații, ci numai pentru inculpatele P.G. și F.L., apelul inculpatului O.F.

fiind respins.

În consecință, sub acest aspect

recursurile Parchetului și al inculpatului O.F. vor fi admise, urmând a fi

înlăturate dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., din încadrarea juridică a

faptelor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în ce-l privește pe acest

inculpat.

Motivul invocat de inculpați cu

privire la greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri

întrucât, susțin aceștia, ei sunt consumatori de droguri, este nefondat.

Susținerea inculpaților este

contrazisă de probele administrate în cauză din care a rezultat că la domiciliul

acestora s-au găsit sume mari de bani a căror proveniență nu a fost justificată

deși au recunoscut că nu realizează venituri, seringi de unică folosință,

comprimate de metadonă, doze de heroină, folii de celofan și staniol; toate

acestea coroborate cu însăși declarațiile inculpaților, oscilante pe parcursul

procesului penal, precum și a colaboratorului și respectiv a investigatorului

sub acoperire, conduc fără putință de tăgadă, la concluzia că inculpații au

săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri.

Motivul comun invocat de parchet și

inculpați ce vizează individualizarea pedepselor este nefondat, dat fiind că la

individualizarea pedepselor s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind de natură a realiza scopul prevăzut

de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.,

astfel încât o reindividualizare a pedepselor aplicate nu se justifică nici în

sensul majorării dar nici al reducerii pedepselor.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul O.F. împotriva deciziei

penale nr. 323 din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, va casa decizia

atacată și sentința penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului

București, în sensul considerentelor și va respinge recursurile formulate de

inculpatele P.G. și F.L., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul O.F. împotriva

deciziei penale nr. 323 din 6 mai  2004 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

11 ani închisoare, aplicată inculpatului O.F. în pedepsele componente de 11 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., reținută pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei.

Menține revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului București,

definitivă prin neapelare, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de

pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul O.F. să execute în

final 13 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

arestării preventive și perioada executată astfel:

- perioada executată din pedeapsa de

2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a

Tribunalului București a cărei suspendare condiționată a fost revocată în cauza

de față de la 17 martie 2002 la 7 iunie 2002, și

- timpul arestării preventive de la

14 martie 2003 la 10 august 2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.G. și F.L. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6

mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 14 martie 2003 la 10 august 2004 pentru

ambele inculpate.

Obligă pe recurentele inculpate la

plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.