ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4096/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 17 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1802/2003 al Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpata P.G., zisă „G.” la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpată la 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 14 martie 2003 la zi. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a achitat pe inculpata F.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpata F.L. la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 14 martie 2003 la zi. În baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.F. zis „F.” la 11 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A dedus prevenția de la 17 martie 2002 la 7 iunie 2003 (din sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului București) și de la 14 martie 2003 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității totale de 2.630 gr.

heroină cu cofeină și 8 comprimate metadonă rămase în urma indisponibilizării la I.G.P. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de 2.460.000 lei și 10 dolari S.U.A. provenite din valorificarea drogurilor de inculpata P.G. A obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 6 martie 2003 la sediul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, s-au prezentat mai mulți lucrători din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei U.M. 0465 București care erau însoțiți de un bărbat și care a declarat procurorului că la parterul unul bloc cu patru etaje situat în Aleea Livezilor se vinde heroină de circa 4 ani de zile de 2 persoane „G.” și „G.”.

A precizat, de asemenea, că aceste persoane locuiesc în apartamente învecinate, iar prețul pentru doza de heroină este de 250.000 lei. Tânărul care s-a prezentat a fost de acord să ajute la identificarea și prinderea în flagrant a acestor două persoane și să aibă calitatea de colaborator. În scopul surprinderii în flagrant a celor doi s-a emis autorizația nr. 104/ D din 6 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, pentru folosirea investigatorului acoperit „A.”, nume de cod, din cadrul I.G.P.R. –Direcția de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, existând indicii că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru procurarea a 10 grame de heroină de către „A.” și a colaboratorului acestuia „D.”.

La data de 6 martie 2003, orele 17,00, după înserierea sumei de 4.500.000 lei, cei doi, investigatorul și colaboratorul, s-au deplasat la adresa din Aleea Livezilor, pentru a cumpăra 10 gr. heroină de la numita „G.” ce locuia la ap. 91. Li s-a spus să revină mai târziu, însă a revenit în data de 12 martie 2003, orele 10,00, colaboratorul „D.” și a cumpărat de la numita „G.” o doză de heroină pe care au dat 250.000 lei pe care i-a predat-o investigatorului „A.” în vederea supunerii spre analiză a substanței. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 362104 din 14 martie 2003 a Laboratorului de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. a concluzionat că substanța respectivă este heroină.

Urmare a acestei situații, colaboratorul „D.” a revenit în domiciliul numitei „G.” i-a solicitat încă o doză de heroină aceasta i-a spus să revină a doua zi, în jurul prânzului, întrucât nu are, despre această împrejurare a aflat și inculpatul O.F. zis „F.”, fiul numitei „G.”. Potrivit înțelegerii între „G.” și colaboratorul „D.” a doua zi s-a revenit în domiciliul primei și după înscrierea bancnotelor de 100.000 lei și respectiv 500.000 lei într-un proces verbal s-a procedat la cumpărarea a 14 doze de heroină sub formă de bile pentru care s-a plătit suma de 3.600.000 lei. Dozele au fost predate investigatorului acoperit „A.” și apoi prin forțarea sistemului de închidere a ușii de acces s-a pătruns în interiorul garsonierei nr. 91, unde au fost găsite P.G.

zisă „G.”, F.L. și minora P.C. Această constatare s-a făcut în prezența unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și a martorului asistent I.M. care locuiește în același bloc la ap. 86. În urma percheziției domiciliare s-au găsit: 33 folii plastic de culoare albă care conținea o substanță pulverulentă de culoare bej, trei seringi hipodermice de unică folosință de un ml ce păreau a fi folosite, în interiorul unei vitrine două pungulițe cu 8 comprimate inscripționate „S.M.”, folii de staniol folosite și nefolosite, în interiorul unei cizme de damă culoare vișinie suma de 2.500.000 lei, cât și 10 dolari S.U.A. (ce aparținea fratelui lui P.G.) uitând a aduce la cunoștința organelor de urmărire penală anterior începerii percheziției.

Pe pervazul ferestrei ce asigura aerisirea WC, pe podea și lângă șifonier s-au mai găsit diferite sume de bani. Întrebată de aceste sume inculpata P.G. a susținut că îi aparțin. Întrucât în imobil se mai aflau alături de P.G. și O.F. și P.L. li s-au făcut ulterior examen toxicologic și s-a depistat că primii doi sunt consumatori de droguri de mare risc, iar cealaltă (F.L.) consumatoare de droguri de risc, deși aceasta împreună cu minora P.C. au declarat poliției că nu sunt consumatoare de droguri. De asemenea, tribunalul reține că F.L. fiind concubina lui O.F., fratele inculpatei P.G., ca și minora P.C., asista la ceea ce pregătea numita „G.”, din probe nerezultând că aceasta ar face trafic ci doar așa cum a recunoscut și pe parcursul cercetării penale, era consumatoare.

Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul și inculpații. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea pentru nelegalitate vizând greșita achitare a inculpatei F.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aspecte de nelegalitate invocate oral de reprezentantul Ministerului Public și anume: - înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. și reținerea circumstanței agravantei art. 75 lit. a) și art. 24 lit. d) din Legea nr. 143/2000, alături de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpata F.L. și inculpata P.G.; - înlăturarea circumstanței prevăzută de art. 75 lit. a) și c) de pe lângă art. 4 din Legea nr. 143/2000 (inc.

P.G. și F.L.) și a art. 41 alin. (2) de pe lângă art. 4 din aceeași lege, fiind vorba de o unitate naturală de infracțiune; netemeinicie vizând majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților P.G., F.L. și O.F.. Inculpații au criticat soluția pentru netemeinicie solicitând redozarea pedepselor aplicate, iar inculpații O.F. și F.L. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., întrucât au avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret. Curtea, examinând apelurile declarate prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatele P.G.

și F.L. sunt întemeiate. S-a apreciat că, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că instanța fondului a reținut o situație de fapt necorespunzătoare în ceea ce privește pe inculpata F.L. sub aspectul traficului de droguri, în speță infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 dispunându-se greșit achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din același cod, întrucât probele administrate în cauză conturează fără echivoc săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., de către inculpata F.L.

Astfel, din procesul verbal de constatare a mai multor infracțiuni, întocmit de procurorul V.B. împreună cu 3 lucrători de poliție, la data de 14 martie 2003 cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaților, se arată printre altele că numitul „D.” a declarat că în apartamentul de unde a cumpărat drogurile se mai aflau alte două persoane de sex feminin „care au asistat la vânzarea dozelor de heroină”. La descinderea în forță a organelor de poliție în garsoniera respectivă în prezența martorului asistent I.M. (vecin bloc) au fost identificate cele 3 persoane de sex feminin (P.G. zisă „G.”, F.L. (care locuia împreună cu O.F. în altă garsonieră a aceluiași bloc) și P.C. (13 ani) fiica numitei „G.”; toate trei au declarat nu dețin droguri și nu se ocupă cu vânzarea lor.

La percheziția domiciliară s-au găsit 32 bile ce conțin heroină, seringi hipodermice, 8 capsule de metadonă, sume mari de bani, folii din plastic, din staniol folosite și nefolosite, din celofan, apte de porționarea drogurilor. De asemenea, F.L. a declarat constant că le aparțin banii găsiți pe pervazul geamului de la WC însă, în momentul intervenției jandarmilor „s-au speriat și au încercat să-i arunce pe geam”. Deși în faza de urmărire penală inculpata F.L. nu a recunoscut nici o învinuire (de trafic sau consum de droguri, deși la dosar există buletinul toxicologic din care rezultă că aceasta este consumatoare de droguri de risc), ulterior, pe 18 martie 2003 recunoaște că este consumatoare de droguri, dar nu traficantă, iar pe 24 martie 2003 arată că: „din heroina cumpărată, în unele cazuri îi dădeam și concubinului meu O.F.”, aspect confirmat și de declarația acestuia din urmă.

În atare situație „oferirea” de droguri de mare risc, a apreciat instanța, este o modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și că toți 3 nu au reușit să justifice sumele mari de bani pe care le aveau în casă, declarând faptul că nu realizau venituri, fiind neîncadrați în muncă. De asemenea, Curtea a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de pe lângă art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru toți inculpații, apreciind că, în cauză este vorba de o infracțiune continuă, de o unitate naturală de infracțiune. Celelalte critici invocate nu au fost primite, apreciindu-se a fi nefondate. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații O.F., P.G.

și F.L. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul omisiunii înlăturării din încadrarea juridică pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ce-l privește pe O.F., a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., din dispozitiv, precum și a individualizării pedepselor apreciindu-se că sunt prea blânde. Inculpații au criticat hotărârea sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de trafic de droguri susținând că ei sunt consumatori și nu traficanți, iar în subsidiar, reducerea pedepselor. Inculpatul O.F., în plus, a criticat hotărârea și sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14, 9 și 17 1 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursurile declarate de parchet și inculpatul O.F. sunt fondate, iar ale celorlalți inculpați sunt nefondate. Astfel, este de observat că deși instanța, în considerente a motivat că infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune continuă și nu continuată, în dispozitiv nu a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru toți inculpații, ci numai pentru inculpatele P.G. și F.L., apelul inculpatului O.F. fiind respins. În consecință, sub acest aspect recursurile Parchetului și al inculpatului O.F.

vor fi admise, urmând a fi înlăturate dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., din încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în ce-l privește pe acest inculpat. Motivul invocat de inculpați cu privire la greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri întrucât, susțin aceștia, ei sunt consumatori de droguri, este nefondat.

Susținerea inculpaților este contrazisă de probele administrate în cauză din care a rezultat că la domiciliul acestora s-au găsit sume mari de bani a căror proveniență nu a fost justificată deși au recunoscut că nu realizează venituri, seringi de unică folosință, comprimate de metadonă, doze de heroină, folii de celofan și staniol; toate acestea coroborate cu însăși declarațiile inculpaților, oscilante pe parcursul procesului penal, precum și a colaboratorului și respectiv a investigatorului sub acoperire, conduc fără putință de tăgadă, la concluzia că inculpații au săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri.

Motivul comun invocat de parchet și inculpați ce vizează individualizarea pedepselor este nefondat, dat fiind că la individualizarea pedepselor s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind de natură a realiza scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen., astfel încât o reindividualizare a pedepselor aplicate nu se justifică nici în sensul majorării dar nici al reducerii pedepselor. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, va casa decizia atacată și sentința penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului București, în sensul considerentelor și va respinge recursurile formulate de inculpatele P.G.

și F.L., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului O.F. în pedepsele componente de 11 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Înlătură aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul O.F.

să execute în final 13 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive și perioada executată astfel: - perioada executată din pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului București a cărei suspendare condiționată a fost revocată în cauza de față de la 17 martie 2002 la 7 iunie 2002, și - timpul arestării preventive de la 14 martie 2003 la 10 august 2004. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.G.

și F.L. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 14 martie 2003 la 10 august 2004 pentru ambele inculpate. Obligă pe recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.