ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2006

Examinând recursul de față,

constată:

I. Prin sentința penală nr. 473 din

21 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași au fost condamnați următorii

inculpați:

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani

închisoare;

- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe timp de 2 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării

preventive de la 18 decembrie 2004 la zi.

143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2004 la 22 decembrie 2004.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a dispus confiscarea a 10 comprimate Ecstasy (M.D.M.A.)

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

II. Prin aceeași sentință s-a dispus

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., achitarea inculpatului F.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Instanța a reținut următoarele.

Inculpații se cunoșteau de mai mult

timp însă nu se mai văzuseră de aproximativ 4 ani, timp în care inculpatul F.M.

a fost plecat în Anglia să muncească.

La data de 18 decembrie 2005 cei doi

s-au întâlnit, iar F.M. a acceptat propunerea celuilalt inculpat de a merge

împreună cu mașina sa, la Iași.

Pe drum inculpatul D.B.M. i-a vândut

inculpatului F.M. 10 comprimate de Ecstasy.

Când au ajuns în Iași cei doi s-au

oprit în parcarea de la M.D. unde inculpatul D.B.M. a coborât și s-a întâlnit cu

investigatorul sub acoperire M. căruia i-a vândut 30 de comprimate de Ecstasy

cu suma de 12.000.000 lei.

După ce inculpatul D.B.M. a revenit

la mașină au intervenit organele de poliție.

Instanța a reținut că din probele

administrate nu rezultă că inculpatul F.M. ar fi cunoscut intenția inculpatului

D.B.M. de a vinde droguri și nici faptul că acesta era scopul deplasării la

Iași. În timpul efectuării tranzacției inculpatul a rămas în mașină, iar

ulterior banii și drogurile au fost puse de inculpatul D.B.M. în portiera

mașinii.

S-a reținut astfel că inculpatul F.M.

doar a cumpărat 10 comprimate de Ecstasy pentru consum propriu astfel încât în

sarcina sa nu se poate reține decât săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4

din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că inculpatul D.B.M.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și

de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen., faptele fiind comise în stare de recidivă post executorie.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 352 din 20 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul D.B.M. și a

admis apelul declarat de inculpatul F.M., a desființat în parte sentința și

rejudecând a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 82 alin. (1) C. pen.,

s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 71 și

64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului D.B.M. și s-a dedus la zi arestarea preventivă.

Inculpatul D.B.M. a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că apelurile declarate de

procuror și de inculpatul D.B.M. nu sunt fondate.

Astfel, instanța de apel a reținut

că probele administrate au fost complet și just apreciate, iar concluzia că nu

există probe certe cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de

către inculpatul F.M., este corectă.

Faptul că acesta a cumpărat de la coinculpatul

D.B.M., 10 comprimate de Ecstasy, recunoscând că este consumator de droguri, îl

inculpă doar pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului

propriu.

Așa fiind, soluția de achitare

pentru infracțiunea de trafic de droguri este corectă.

S-a mai reținut că pedepsele

aplicate inculpatului D.B.M., sunt proporționale cu gradul de pericol social al

faptei și al făptuitorului, așa încât nu se impune reindividualizarea acestora,

sub acest aspect fiind nefondate atât apelul procurorului cât și apelul

inculpatului

S-a apreciat că este nefondată și

critica procurorului vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului F.M. fiind însă fondată susținerea inculpatului cu privire la greșita

individualizare a modalității de executarea a acesteia.

Instanța de apel a reținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., pentru a se dispune

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași a declarat recurs sub aspectul greșitei achitări a inculpatului F.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și al

greșitei individualizări a pedepsei fiind nejustificată aplicarea unei pedepse

minime cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recursul va fi examinat prin prisma

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și

respectiv 14 C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Din examinarea cauzei rezultă că ambele

motive de recurs sunt nefondate.

Se constată astfel că situația de

fapt a fost corect reținută pe baza analizelor probelor administrate în cauză

din care rezultă cu certitudine că inculpatul F.M. a cumpărat de la

coinculpatul D.B.M. 10 comprimate Ecstasy pentru consum propriu.

Ambii inculpați au declarat constant

pe tot parcursul procesului că inculpatul F.M. nu a știut că inculpatul D.B.M.

se deplasează la Iași pentru a vinde droguri și, nici că acesta are asupra sa

droguri pentru a le vinde, după cum nu a știut nimic despre tranzacția

efectuată cu investigatorul sub acoperire.

Nici o altă probă administrată în

cauză nu este de natură să infirme susținerile celor doi inculpați.

Simplul fapt că inculpatul F.M. a

cumpărat 10 comprimate de Ecstasy de la coinculpat nu constituie o dovadă pe

baza căreia să se poată reține săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în

sarcina inculpatului atâta timp cât nici o probă nu rezultă că acesta a

cunoscut faptul că inculpatul D.B.M. mai are asupra sa și alte droguri, în

afară de cele pe care i le-a vândut, că și deplasarea la Iași se face în scopul

comercializării acesteia.

În consecință, se constată că

justificat prima instanță și cea de apel au reținut că se impune achitarea

inculpatului F.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000.

Nu este fondat nici motivul de

recurs vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C.

pen., aceasta fiind corespunzătoare pericolului social concret al faptei precum

și datelor personale ale inculpatului.

De asemenea, Curtea apreciază că în

mod corect instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.,

inclusiv cea referitoare la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și

fără executarea pedepsei.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă

nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din

oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale

nr. 352 din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul F.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2006.