ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2006

Examinând recursul de față, constată: I. Prin sentința penală nr. 473 din 21 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași au fost condamnați următorii inculpați: 1. D.B.M. după cum urmează: - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare; - în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 2 ani.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 18 decembrie 2004 la zi. 2. F.M., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2004 la 22 decembrie 2004. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 10 comprimate Ecstasy (M.D.M.A.) În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. II. Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., achitarea inculpatului F.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Instanța a reținut următoarele. Inculpații se cunoșteau de mai mult timp însă nu se mai văzuseră de aproximativ 4 ani, timp în care inculpatul F.M. a fost plecat în Anglia să muncească. La data de 18 decembrie 2005 cei doi s-au întâlnit, iar F.M. a acceptat propunerea celuilalt inculpat de a merge împreună cu mașina sa, la Iași. Pe drum inculpatul D.B.M. i-a vândut inculpatului F.M. 10 comprimate de Ecstasy. Când au ajuns în Iași cei doi s-au oprit în parcarea de la M.D. unde inculpatul D.B.M. a coborât și s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire M. căruia i-a vândut 30 de comprimate de Ecstasy cu suma de 12.000.000 lei.

După ce inculpatul D.B.M. a revenit la mașină au intervenit organele de poliție. Instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă că inculpatul F.M. ar fi cunoscut intenția inculpatului D.B.M. de a vinde droguri și nici faptul că acesta era scopul deplasării la Iași. În timpul efectuării tranzacției inculpatul a rămas în mașină, iar ulterior banii și drogurile au fost puse de inculpatul D.B.M. în portiera mașinii. S-a reținut astfel că inculpatul F.M. doar a cumpărat 10 comprimate de Ecstasy pentru consum propriu astfel încât în sarcina sa nu se poate reține decât săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că inculpatul D.B.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., faptele fiind comise în stare de recidivă post executorie. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 352 din 20 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul D.B.M. și a admis apelul declarat de inculpatul F.M., a desființat în parte sentința și rejudecând a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a înlăturat aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a menținut starea de arest a inculpatului D.B.M. și s-a dedus la zi arestarea preventivă. Inculpatul D.B.M. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că apelurile declarate de procuror și de inculpatul D.B.M. nu sunt fondate. Astfel, instanța de apel a reținut că probele administrate au fost complet și just apreciate, iar concluzia că nu există probe certe cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de către inculpatul F.M., este corectă.

Faptul că acesta a cumpărat de la coinculpatul D.B.M., 10 comprimate de Ecstasy, recunoscând că este consumator de droguri, îl inculpă doar pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. Așa fiind, soluția de achitare pentru infracțiunea de trafic de droguri este corectă. S-a mai reținut că pedepsele aplicate inculpatului D.B.M., sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului, așa încât nu se impune reindividualizarea acestora, sub acest aspect fiind nefondate atât apelul procurorului cât și apelul inculpatului S-a apreciat că este nefondată și critica procurorului vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului F.M. fiind însă fondată susținerea inculpatului cu privire la greșita individualizare a modalității de executarea a acesteia.

Instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării acesteia. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declarat recurs sub aspectul greșitei achitări a inculpatului F.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și al greșitei individualizări a pedepsei fiind nejustificată aplicarea unei pedepse minime cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursul va fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și respectiv 14 C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Din examinarea cauzei rezultă că ambele motive de recurs sunt nefondate.

Se constată astfel că situația de fapt a fost corect reținută pe baza analizelor probelor administrate în cauză din care rezultă cu certitudine că inculpatul F.M. a cumpărat de la coinculpatul D.B.M. 10 comprimate Ecstasy pentru consum propriu. Ambii inculpați au declarat constant pe tot parcursul procesului că inculpatul F.M. nu a știut că inculpatul D.B.M. se deplasează la Iași pentru a vinde droguri și, nici că acesta are asupra sa droguri pentru a le vinde, după cum nu a știut nimic despre tranzacția efectuată cu investigatorul sub acoperire. Nici o altă probă administrată în cauză nu este de natură să infirme susținerile celor doi inculpați. Simplul fapt că inculpatul F.M. a cumpărat 10 comprimate de Ecstasy de la coinculpat nu constituie o dovadă pe baza căreia să se poată reține săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în sarcina inculpatului atâta timp cât nici o probă nu rezultă că acesta a cunoscut faptul că inculpatul D.B.M.

mai are asupra sa și alte droguri, în afară de cele pe care i le-a vândut, că și deplasarea la Iași se face în scopul comercializării acesteia. În consecință, se constată că justificat prima instanță și cea de apel au reținut că se impune achitarea inculpatului F.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Nu este fondat nici motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen., aceasta fiind corespunzătoare pericolului social concret al faptei precum și datelor personale ale inculpatului. De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., inclusiv cea referitoare la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

și fără executarea pedepsei. Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 352 din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul F.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2006.