ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2838/2003

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 902 din 8 octombrie 2002,Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de condamnatul C.F., de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 200 din 15 aprilie 1999 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 301 din 24 iunie 1999, a Curții de Apel București, secția a II-a penală. S-a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul C.F., pentru netemeinicie, el considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 739/2002, apelul a fost respins ca nefondat. S-au reținut următoarele: În motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a invocat motive de ordin familial, în sensul că la data arestării sale (decembrie 1998), decedând mama sa, singura susținătoare a copiilor condamnatului, aceștia au rămas fără nici un ajutor, mai ales că soția lui a plecat în Argentina încă din anul 1997 și nu a mai revenit. Acești copii au vârsta de 11, respectiv 7 ani, sunt elevi și au nevoie de ajutor material și educație. Condamnatul a mai arătat că va face proba resurselor sale financiare, cu care i-ar putea ajuta pe copiii săi, lucru nerealizabil în condițiile în care el se află în detenție.

Tribunalul a încuviințat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului. Primăria sectorului 4 făcând mai multe încercări și comunicând instanței, că membrii familiei condamnatului nu au fost găsiți la domiciliu și nici nu au răspuns invitațiilor de a se prezenta la autoritatea tutelară, spre a da relațiile necesare întocmirii referatului. În final, Autoritatea tutelară a răspuns cu adresa nr. 15709 din 27 august 2002, că în imobilul de mai sus locuiesc doi nepoți ai condamnatului, C.V. în vârstă de 24 ani și C.I., în vârstă de 21 ani, care la repetate deplasări ale referenților autorității tutelare, nu au fost găsiți la domiciliu și nu au răspuns invitațiilor la primărie. Aceste date au fost furnizate de către M.G., sora condamnatului, care a declarat că ea locuiește în orașul Pitești, se află în vizită la cei doi nepoți, condamnatul C.F.

nu este căsătorit, nu are copii, iar părinții lui sunt decedați. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare întrucât nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul C.F., împotriva deciziei nr. 739 din 20 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul C.F., împotriva deciziei nr. 739 din 20 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2003.