ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2838/2003

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 902 din 8

octombrie 2002,Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea

formulată de condamnatul C.F., de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani și

2 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 200 din 15 aprilie 1999 a

Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 301 din 24

iunie 1999, a Curții de Apel București, secția a II-a penală. S-a reținut că nu

sunt îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul C.F., pentru netemeinicie, el considerând că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 739/2002,

apelul a fost respins ca nefondat.

S-au reținut următoarele:

În motivarea cererii de întrerupere

a executării pedepsei, condamnatul a invocat motive de ordin familial, în

sensul că la data arestării sale (decembrie 1998), decedând mama sa, singura

susținătoare a copiilor condamnatului, aceștia au rămas fără nici un ajutor,

mai ales că soția lui a plecat în Argentina încă din anul 1997 și nu a mai

revenit. Acești copii au vârsta de 11, respectiv 7 ani, sunt elevi și au nevoie

de ajutor material și educație.

Condamnatul a mai arătat că va face

proba resurselor sale financiare, cu care i-ar putea ajuta pe copiii săi, lucru

nerealizabil în condițiile în care el se află în detenție.

Tribunalul a încuviințat efectuarea

unei anchete sociale la domiciliul condamnatului. Primăria sectorului 4 făcând

mai multe încercări și comunicând instanței, că membrii familiei condamnatului

nu au fost găsiți la domiciliu și nici nu au răspuns invitațiilor de a se

prezenta la autoritatea tutelară, spre a da relațiile necesare întocmirii

referatului.

În final, Autoritatea tutelară a

răspuns cu adresa nr. 15709 din 27 august 2002, că în imobilul de mai sus

locuiesc doi nepoți ai condamnatului, C.V. în vârstă de 24 ani și C.I., în

vârstă de 21 ani, care la repetate deplasări ale referenților autorității

tutelare, nu au fost găsiți la domiciliu și nu au răspuns invitațiilor la

primărie. Aceste date au fost furnizate de către M.G., sora condamnatului, care

a declarat că ea locuiește în orașul Pitești, se află în vizită la cei doi

nepoți, condamnatul C.F. nu este căsătorit, nu are copii, iar părinții lui sunt

decedați.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare întrucât nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a

se dispune întreruperea executării pedepsei.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de

condamnatul C.F., împotriva deciziei nr. 739 din 20 noiembrie 2002, a Curții de

Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul C.F., împotriva

deciziei nr. 739 din 20 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.