ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4238/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin petiția din 8 august 2002, condamnatul

C.A., a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) din același cod, aplicată de Tribunalul București, secția I penală, prin

sentința penală nr. 21 din 10 ianuarie 2001, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1343/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

S-a susținut că întreruperea

executării pedepsei este necesară pentru clarificarea juridică a apartamentului

moștenit de condamnat de la mama sa și care s-a degradat și a acumulat și

importante datorii la întreținere.

A mai motivat și faptul că, de la

arestarea sa nu mai știe nimic de soția sa și de cei 4 copii minori ai săi.

Prin sentința penală nr. 183 din 25

februarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca

neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnat.

Se motivează că, din actele și

lucrările dosarului nu rezultă că C.A. a făcut dovada că apartamentul respectiv

a fost proprietatea mamei sale.

În cazul în care susținerile

acestuia sunt veridice, el poate să-și valorifice drepturile sale printr-o

acțiune civilă, urmând a fi adus la termenele de judecată, nefiind necesară

întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 261 din 14

mai 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat, care a criticat sentința pentru greșita apreciere

a cererii sale, ca netemeinică.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs nemotivat, lăsând soluționarea acestuia la

aprecierea instanței.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave, pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

În cauză se constată că prima

instanță a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială, pentru

clarificarea situației invocată de condamnat.

Totodată, se constată că ambele

instanțe de judecată, analizând temeinic situația petiționarului condamnat, au

considerat corect că nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 453 alin.

(1) lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen.,întrucât în împrejurările

invocate de acesta, executarea în continuare a pedepsei, nu ar avea consecințe

deosebit de grave pentru condamnat și familia acestuia.

În consecință, urmează ca, în baza art.

385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge

recursul, ca nefondat.

Totodată, urmează a-l obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 261 din 14 mai 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2003.