ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4238/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția din 8 august 2002, condamnatul C.A., a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, aplicată de Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 21 din 10 ianuarie 2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1343/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. S-a susținut că întreruperea executării pedepsei este necesară pentru clarificarea juridică a apartamentului moștenit de condamnat de la mama sa și care s-a degradat și a acumulat și importante datorii la întreținere.

A mai motivat și faptul că, de la arestarea sa nu mai știe nimic de soția sa și de cei 4 copii minori ai săi. Prin sentința penală nr. 183 din 25 februarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat. Se motivează că, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că C.A. a făcut dovada că apartamentul respectiv a fost proprietatea mamei sale. În cazul în care susținerile acestuia sunt veridice, el poate să-și valorifice drepturile sale printr-o acțiune civilă, urmând a fi adus la termenele de judecată, nefiind necesară întreruperea executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 261 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, care a criticat sentința pentru greșita apreciere a cererii sale, ca netemeinică.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs nemotivat, lăsând soluționarea acestuia la aprecierea instanței. Recursul este nefondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave, pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În cauză se constată că prima instanță a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială, pentru clarificarea situației invocată de condamnat. Totodată, se constată că ambele instanțe de judecată, analizând temeinic situația petiționarului condamnat, au considerat corect că nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c), raportat la art. 455 C. proc.

pen.,întrucât în împrejurările invocate de acesta, executarea în continuare a pedepsei, nu ar avea consecințe deosebit de grave pentru condamnat și familia acestuia. În consecință, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul, ca nefondat. Totodată, urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 261 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.