ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 846/2004

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr. 1709/2000, SC A.L. SRL Mediaș a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC I.C. SA Miercurea Ciuc, să fie obligată pârâta la îndeplinirea obligațiilor contractuale, de livrare a cantităților și sortimentelor de bere în condițiile stabilite prin contractul nr. 12 din 28 ianuarie 1999, să fie obligată la plata penalităților și daunelor ce le-au suferit prin nelivrare, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 509 din 23 iunie 2000, a respins acțiunea, reținând că din contract nu rezultă cantitatea de bere pe care pârâta ar fi trebuit să o livreze și nici termenul.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 498/A din 18 decembrie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la îndeplinirea întocmai a obligațiilor stabilite prin contractul nr. 16 din 28 ianuarie 1999, privind livrarea cantităților sortimentelor de bere stabilite, în valoare de 565.229.317 lei, cât s-a livrat până ce pârâta a reziliat, unilateral, contractul. S-a luat act de renunțarea la capătul din acțiune privind plata penalităților de întârziere și a daunelor. Pârâta-intimată a fost obligată la 233.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că pârâta a reziliat unilateral contractul, deși acest lucru se putea dispune numai de către instanță, având în vedere culpa unei părți, în această situație, s-a reținut reaua-credință a pârâtei privind rezilierea.

În raport cu prevederile cap. II art. 2 din contract, potrivit cărora s-a stabilit că „în sistemul cald, cantitățile de bere ce se livrează, vor fi proporționale cu cantitățile ridicate în sezonul rece” și de faptul reținut din actele dosarului, în sensul că, reclamantei i-a fost livrată bere cu o medie valorică de 565.229.317 lei lunar, a fost obligată pârâta la o livrare în raport cu această sumă. SC B.R. SA (succesoarea pârâtei) a declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esență, că instanța a reținut și interpretat greșit probele administrate în cauză. Denunțarea contractului s-a impus, deoarece reclamanta, până la data de 31 martie 1999, le datora suma de 334.788.614 lei pentru marfa livrată, iar continuarea livrărilor devenea periculoasă pentru ei.

Obligându-i să livreze lunar bere în valoare de 565.229.317 lei, instanța s-a substituit voinței părților, deoarece, prin contract, nu au stabilit cantitățile de bere ce trebuiesc livrate. Recursul a fost admis pentru următoarele motive: Între părți, la data de 29 ianuarie 1999, s-a încheiat contractul nr. 12, obiectul constituindu-l „livrarea de bere în cantitățile și sortimentele specificate conform „anexei (...). Cantitățile de bere ce se livrează în sistemul cald vor fi proporționale cu cantitățile ridicate în sistemul rece”. Se menționează, de asemenea, că „prevederile contractului nu pot fi denunțate unilateral și nici modificate, ci doar cu consimțământul scris al ambelor părți”. O anexă la contract, în respectarea prevederilor mai sus menționate, nu s-a încheiat, ci, doar pentru luna februarie 1999, s-a întocmit un „program de livrare”.

Începând cu luna februarie 1999, pârâta a refuzat să mai livreze marfă reclamantei. Obligația pârâtei, conform datelor contractului, era aceea de a „livra marfă”, fără a fi determinată cantitatea și sortimentul. Potrivit dispozițiilor art. 1075 C. civ. orice obligație „de a face” se transformă în desdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului. Rezultă cu certitudine din probele dosarului, inclusiv recunoașterea părților, că pârâta refuză să mai livreze marfă reclamantei.

În această situație, chiar dacă în contract s-a prevăzut expres că el nu poate fi denunțat decât prin consimțământul părților și pentru că obiectul lui nu este determinat și nici determinabil în lipsa „anexei”, o executare silită în natură nefiind posibilă fără ca instanța să se substituie acordului părților, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, pentru neexecutare pârâta poate fi obligată, în anumite condiții, doar la despăgubiri la care însă reclamanta a renunțat în apel. Pentru motivele arătate, s-a admis recursul, a fost modificată decizia și s-a respins apelul, reținându-se că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză. Excepția privind nemotivarea recursului a fost respinsă, având în vedere data comunicării deciziei, respectiv, 11 ianuarie 2002, și data motivării recursului, 28 ianuarie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de SC B.R. SA Reghin, succesoare SC I.C. SRL împotriva deciziei nr. 498 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia și respinge apelul declarat de reclamanta, SC A.L. SRL Mediaș, împotriva sentinței nr. 509 din 23 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita. Respinge excepția privind nemotivarea recursului. Obligă intimata la cheltuieli de judecată de 31.500 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 martie 2004.