ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 846/2004

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Harghita sub nr. 1709/2000, SC A.L. SRL Mediaș a solicitat instanței

ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC I.C. SA Miercurea Ciuc,

să fie obligată pârâta la îndeplinirea obligațiilor contractuale, de livrare a

cantităților și sortimentelor de bere în condițiile stabilite prin contractul nr.

12 din 28 ianuarie 1999, să fie obligată la plata penalităților și daunelor ce

le-au suferit prin nelivrare, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 509 din 23 iunie 2000, a respins acțiunea, reținând că din contract

nu rezultă cantitatea de bere pe care pârâta ar fi trebuit să o livreze și nici

termenul.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 498/A din 18 decembrie 2001, a admis apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o, a

admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la îndeplinirea întocmai a

obligațiilor stabilite prin contractul nr. 16 din 28 ianuarie 1999, privind

livrarea cantităților sortimentelor de bere stabilite, în valoare de 565.229.317

lei, cât s-a livrat până ce pârâta a reziliat, unilateral, contractul.

S-a luat act de renunțarea la

capătul din acțiune privind plata penalităților de întârziere și a daunelor.

Pârâta-intimată a fost obligată la

233.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din actele dosarului că pârâta a reziliat unilateral contractul, deși

acest lucru se putea dispune numai de către instanță, având în vedere culpa unei

părți, în această situație, s-a reținut reaua-credință a pârâtei privind

rezilierea.

În raport cu prevederile cap. II art.

2 din contract, potrivit cărora s-a stabilit că „în sistemul cald, cantitățile

de bere ce se livrează, vor fi proporționale cu cantitățile ridicate în sezonul

rece” și de faptul reținut din actele dosarului, în sensul că, reclamantei i-a

fost livrată bere cu o medie valorică de 565.229.317 lei lunar, a fost obligată

pârâta la o livrare în raport cu această sumă.

SC B.R. SA (succesoarea pârâtei) a

declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esență, că instanța a reținut

și interpretat greșit probele administrate în cauză.

Denunțarea contractului s-a impus,

deoarece reclamanta, până la data de 31 martie 1999, le datora suma de

334.788.614 lei pentru marfa livrată, iar continuarea livrărilor devenea

periculoasă pentru ei.

Obligându-i să livreze lunar bere în

valoare de 565.229.317 lei, instanța s-a substituit voinței părților, deoarece,

prin contract, nu au stabilit cantitățile de bere ce trebuiesc livrate.

Recursul a fost admis pentru

următoarele motive:

Între părți, la data de 29 ianuarie

1999, s-a încheiat contractul nr. 12, obiectul constituindu-l „livrarea de bere

în cantitățile și sortimentele specificate conform „anexei (...). Cantitățile

de bere ce se livrează în sistemul cald vor fi proporționale cu cantitățile

ridicate în sistemul rece”.

Se menționează, de asemenea, că

„prevederile contractului nu pot fi denunțate unilateral și nici modificate, ci

doar cu consimțământul scris al ambelor părți”.

O anexă la contract, în respectarea

prevederilor mai sus menționate, nu s-a încheiat, ci, doar pentru luna

februarie 1999, s-a întocmit un „program de livrare”.

Începând cu luna februarie 1999,

pârâta a refuzat să mai livreze marfă reclamantei.

Obligația pârâtei, conform datelor

contractului, era aceea de a „livra marfă”, fără a fi determinată cantitatea și

sortimentul.

Potrivit dispozițiilor art. 1075 C.

civ. orice obligație „de a face” se transformă în desdăunări, în caz de

neexecutare din partea debitorului.

Rezultă cu certitudine din probele

dosarului, inclusiv recunoașterea părților, că pârâta refuză să mai livreze

marfă reclamantei.

În această situație, chiar dacă în

contract s-a prevăzut expres că el nu poate fi denunțat decât prin

consimțământul părților și pentru că obiectul lui nu este determinat și nici

determinabil în lipsa „anexei”, o executare silită în natură nefiind posibilă

fără ca instanța să se substituie acordului părților, având în vedere

dispozițiile legale mai sus menționate, pentru neexecutare pârâta poate fi

obligată, în anumite condiții, doar la despăgubiri la care însă reclamanta a

renunțat în apel.

Pentru motivele arătate, s-a admis

recursul, a fost modificată decizia și s-a respins apelul, reținându-se că

instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză.

Excepția privind nemotivarea

recursului a fost respinsă, având în vedere data comunicării deciziei,

respectiv, 11 ianuarie 2002, și data motivării recursului, 28 ianuarie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de SC B.R. SA Reghin, succesoare SC

I.C. SRL împotriva deciziei nr. 498 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia și respinge apelul declarat de reclamanta,

SC A.L. SRL Mediaș, împotriva sentinței nr. 509 din 23 aprilie 2000 a

Tribunalului Harghita.

Respinge excepția privind nemotivarea recursului.

Obligă intimata la cheltuieli de judecată de 31.500 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

3 martie 2004.