ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1/C din 8
ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă în parte acțiunea
formulată și precizată de reclamanta SC B.I. SRL cu sediul în orașul Avrig, județul
Sibiu, împotriva pârâtei SC I.P.A. SA Târgoviște, județul Dâmbovița, în sensul
că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 39.155.558 lei, cu titlu
de contravaloare marfă; suma de 32.303.335 lei, cu titlu de penalități de
întârziere și suma de 5.260.487 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De
asemenea, a fost respins capătul de cerere privind plata diferenței de curs
valutar. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în baza
relațiilor comerciale existente între părți, reclamanta a livrat pârâtei
produsul pretins M.R.S. 351, iar pentru încasarea contravalorii produselor
livrate a emis facturile nr. 826255 și nr. 826257 din data de 28 mai 1999, în
valoare totală de 39.155.558 lei, context în care pârâta nu și-a îndeplinit
obligația de plată a prețului. A fost înlăturată apărarea pârâtei, în sensul că
produsele preluate au fost necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, cu
motivarea că pârâta beneficiară trebuia să încheie acte de constatare, potrivit
legii, care să fie opozabile reclamantei.
De asemenea, conform art. 43 C.
com., au fost atribuite penalități de întârziere, iar în ce privește capătul de
cerere referitor la diferența de curs valutar, s-a apreciat, ca nefondat, în
absența unei mențiuni în facturi, conform cărora prețul unitar reprezintă
echivalentul în mărci germane, la data facturării, și a dovezii privind
acceptul beneficiarului de plată la cursul de schimb valutar.
Prin decizia civilă nr. 394/A din 18
mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de
contencios administrativ, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate
de reclamanta SC B.I. SRL Avrig și pârâta SC I.P.A. SA Târgoviște, împotriva
sentinței civile nr. 1/C/2001 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a stabilit că, în mod corect, instanța de fond a soluționat litigiul
dintre părți. A rezultat din actele dosarului că, în cursul anului 1999,
reclamanta a livrat pârâtei produsul pretins M.R.S. 351, iar pentru încasarea
contravalorii produsului a emis facturile nr. 826255 și nr. 826257 din 28 mai
1999, în care a făcut mențiunea scrisă că „neachitarea în termen de 3 zile de
la emiterea facturii, duce la o penalitate de 0,25%, calculată din valoarea
facturată”.
Împotriva deciziei civile nr. 384/A
din 18 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și
de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta, SC I.P.A. SA Târgoviște,
care a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectele că aceasta a fost
pronunțată cu aplicarea greșită a legii, neavându-se în vedere că marfa livrată
nu a corespuns calitativ, precum și greșita obligare la plata penalităților de
întârziere, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ.
Intimata-reclamantă SC B.I. SRL a
depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat
respingerea recursului promovat.
Curtea, analizând materialul
probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de
recurs, urmează a constata că recursul formulat de SC I.P.A. SA Târgoviște este
fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanțele judecătorești anterioare,
printr-o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, fără a da o
corectă și integrală interpretare a adevăratelor raporturi juridice, care
decurg din relațiile comerciale ale părților, neglijând răspunderea și regimul
sancționator în situația neîndeplinirii obligațiilor contractuale, precum și
cadrul juridic aplicabil în speță, au obligat pârâta, SC I.P.A. SA Târgoviște, la
plata sumei de 32.303.335 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
De remarcat, ca element esențial al
situației de fapt și de drept, că, între părți, nu a existat contract care să
cuprindă o clauză în sensul plății penalităților de întârziere.
Corect a fost, însă, apreciat de
instanțe, aspectul înlăturării criticii pârâtei, în sensul că produsele
preluate de la reclamantă erau necorespunzătoare calitativ, cu motivarea că
pârâta beneficiară trebuia să încheie acte de constatare, potrivit legii, acte
care să fie opozabile reclamantei.
Pentru aceste motive, urmează a
admite recursul declarat de pârâta SC PRODALCOOP SA cu sediul în Târgoviște
Județul Dâmbovița, împotriva deciziei nr. 394 din 18 mai 2001 a Curții de Apel
Alba Iulia secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică
în sensul că admite apelul aceleiași pârâte declarat împotriva sentinței civile
nr. 1 din 08 ianuarie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o schimbă în parte, în
sensul că respinge capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere,
în sumă de 32.303.335 lei. De asemenea va menține restul dispozițiilor
sentinței și deciziei.
În temeiul art. 274 cod procedură
civilă urmează a obliga intimata SC BIAMI INTERNATIONAL SRL la plata sumei de
2.496.267 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâta SC P.C. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 394
din 18 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași pârâte,
declarat împotriva sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2001 a Tribunalului
Sibiu, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de cerere
privind plata penalităților de întârziere, în sumă de 32.303.335 lei. Menține
restul dispozițiilor sentinței și deciziei. Obligă intimata SC B.I. SRL Avrig,
județul Sibiu, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.496.267 lei,
către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 16 mai 2003.