ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2003

HOTĂRÂRE
16.05.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1/C din 8

ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamanta SC B.I. SRL cu sediul în orașul Avrig, județul

Sibiu, împotriva pârâtei SC I.P.A. SA Târgoviște, județul Dâmbovița, în sensul

că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 39.155.558 lei, cu titlu

de contravaloare marfă; suma de 32.303.335 lei, cu titlu de penalități de

întârziere și suma de 5.260.487 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De

asemenea, a fost respins capătul de cerere privind plata diferenței de curs

valutar. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în baza

relațiilor comerciale existente între părți, reclamanta a livrat pârâtei

produsul pretins M.R.S. 351, iar pentru încasarea contravalorii produselor

livrate a emis facturile nr. 826255 și nr. 826257 din data de 28 mai 1999, în

valoare totală de 39.155.558 lei, context în care pârâta nu și-a îndeplinit

obligația de plată a prețului. A fost înlăturată apărarea pârâtei, în sensul că

produsele preluate au fost necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, cu

motivarea că pârâta beneficiară trebuia să încheie acte de constatare, potrivit

legii, care să fie opozabile reclamantei.

De asemenea, conform art. 43 C.

com., au fost atribuite penalități de întârziere, iar în ce privește capătul de

cerere referitor la diferența de curs valutar, s-a apreciat, ca nefondat, în

absența unei mențiuni în facturi, conform cărora prețul unitar reprezintă

echivalentul în mărci germane, la data facturării, și a dovezii privind

acceptul beneficiarului de plată la cursul de schimb valutar.

Prin decizia civilă nr. 394/A din 18

mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate

de reclamanta SC B.I. SRL Avrig și pârâta SC I.P.A. SA Târgoviște, împotriva

sentinței civile nr. 1/C/2001 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că, în mod corect, instanța de fond a soluționat litigiul

dintre părți. A rezultat din actele dosarului că, în cursul anului 1999,

reclamanta a livrat pârâtei produsul pretins M.R.S. 351, iar pentru încasarea

contravalorii produsului a emis facturile nr. 826255 și nr. 826257 din 28 mai

1999, în care a făcut mențiunea scrisă că „neachitarea în termen de 3 zile de

la emiterea facturii, duce la o penalitate de 0,25%, calculată din valoarea

facturată”.

Împotriva deciziei civile nr. 384/A

din 18 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și

de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta, SC I.P.A. SA Târgoviște,

care a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectele că aceasta a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii, neavându-se în vedere că marfa livrată

nu a corespuns calitativ, precum și greșita obligare la plata penalităților de

întârziere, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Intimata-reclamantă SC B.I. SRL a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat

respingerea recursului promovat.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de

recurs, urmează a constata că recursul formulat de SC I.P.A. SA Târgoviște este

fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, fără a da o

corectă și integrală interpretare a adevăratelor raporturi juridice, care

decurg din relațiile comerciale ale părților, neglijând răspunderea și regimul

sancționator în situația neîndeplinirii obligațiilor contractuale, precum și

cadrul juridic aplicabil în speță, au obligat pârâta, SC I.P.A. SA Târgoviște, la

plata sumei de 32.303.335 lei, cu titlu de penalități de întârziere.

De remarcat, ca element esențial al

situației de fapt și de drept, că, între părți, nu a existat contract care să

cuprindă o clauză în sensul plății penalităților de întârziere.

Corect a fost, însă, apreciat de

instanțe, aspectul înlăturării criticii pârâtei, în sensul că produsele

preluate de la reclamantă erau necorespunzătoare calitativ, cu motivarea că

pârâta beneficiară trebuia să încheie acte de constatare, potrivit legii, acte

care să fie opozabile reclamantei.

Pentru aceste motive, urmează a

admite recursul declarat de pârâta SC PRODALCOOP SA cu sediul în Târgoviște

Județul Dâmbovița, împotriva deciziei nr. 394 din 18 mai 2001 a Curții de Apel

Alba Iulia secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică

în sensul că admite apelul aceleiași pârâte declarat împotriva sentinței civile

nr. 1 din 08 ianuarie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o schimbă în parte, în

sensul că respinge capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere,

în sumă de 32.303.335 lei. De asemenea va menține restul dispozițiilor

sentinței și deciziei.

În temeiul art. 274 cod procedură

civilă urmează a obliga intimata SC BIAMI INTERNATIONAL SRL la plata sumei de

2.496.267 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.

Admite

recursul declarat de pârâta SC P.C. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 394

din 18 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași pârâte,

declarat împotriva sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2001 a Tribunalului

Sibiu, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de cerere

privind plata penalităților de întârziere, în sumă de 32.303.335 lei. Menține

restul dispozițiilor sentinței și deciziei. Obligă intimata SC B.I. SRL Avrig,

județul Sibiu, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.496.267 lei,

către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3079/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 noiembrie 2000, reclamanta SC T.I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC D.N. SRL, solicitând ca, în baza sentințe
ÎCCJ 2003-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2445/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Târgoviște a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.I.. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 109.453.670 lei con
ÎCCJ 2004-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 februarie 1998, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta SC F. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei de 52.404,70 dolari
ÎCCJ 2003-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 19 iulie 1999, reclamanta L. a cerut obligarea pârâtei SC F.T. SRL la plata sumei de 302.971.458 lei, contravaloarea unor țesături, înscrisă
ÎCCJ 2003-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.S.C. U.C.SRL a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.F. SRL la plata sumei de 30.033.802 lei cu titlu de preț al mărfii predate și al serviciilor efectuate
Sursă