ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 19 iulie 1999, reclamanta L. a cerut obligarea pârâtei SC F.T. SRL la plata sumei de 302.971.458 lei, contravaloarea unor țesături, înscrisă în cele 9 facturi emise în perioada 11 martie – 16 aprilie 1999. Pârâta, prin cerere reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 551.943.402 lei, reprezentând: - 122.229.812 lei manoperă la SC D., - 122.789.422 lei manoperă la SC I., - 180.183.000 lei dobândă la creditul de 63.168.000 lei pentru taxe de transport extern la returul mărfii și - 163.613.168 lei beneficiu nerealizat.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere, în sumă de 117.462.416 lei 2. Prin sentința civilă nr. 7984 din 30 octombrie 2000, Tribunalul București a respins cererea reconvențională, ca nefondată, și a obligat pârâta la plata sumei de 302.921.458 lei contravaloarea mărfii livrate, soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 1384 din 8 noiembrie 2001, care i-a respins apelul. 3. Contra deciziei, pârâta a declarat recurs, susținând, în esență, că: - între cele două părți nu au existat raporturi contractuale directe, cât timp marfa în litigiu și avizele de expediție s-au livrat la SC D. și SC I. ; - din expertiză și din actul R.C.

rezultă existența viciilor ascunse ale mărfii produse de reclamantă; - decizia este contradictorie, întrucât se rețin viciile ascunse în considerente și, totuși, respinge apelul pârâtei, iar instanța de fond a făcut confuzie cu contractul anterior dintre părți. 4. Recursul este nefondat. 4.1. Într-adevăr, între cele două părți, au existat, anterior anului 1999, raporturi contractuale de aceeași natură și cu o desfășurare (executare) similară cu operațiunile în cauză. Pentru marfa din litigiu, părțile nu au încheiat un contract în formă scrisă, ceea ce a permis recurentei să susțină inexistența raportului contractual, ridicându-se, însă, problema probei contractului comercial. Așadar, din actele dosarului, rezultă, neîndoielnic, faptul că între cele două părți s-a încheiat contractul comercial de vânzare-cumpărare sub formă simplificată.

Conform art. 46 C. com., obligațiile comerciale se probează cu contractul scris, cu facturi confirmate, avize de expediție a mărfii și alte înscrisuri emanate de la părți. În speță, corespondența dintre acestea din cursul executării contractului și cea din perioada în litigiu, atestă existența contractului negat de reclamantă prin susținerea sa contradictorie: pe de o parte neagă existența raportului contractual, iar, pe de alta, invocă viciile ascunse și răspunderea vânzătorului reclamant, formulând, în acest sens, cererea reconvențională. Într-adevăr, în aceasta, precum și în corespondența anterioară, pârâta relevă că „reclamația de calitate se referă la întregul lot de marfă, livrat în perioada 3 martie 1999 – 16 aprilie 1999, în valoare de 506.893.324 lei, din care am achitat la început, în perioada 6 aprilie – 11 mai 1999, suma de 202.922.562 lei, inclusiv suma achitată în plus cu 10.836.323 lei la factura 2751461 din 10 martie 1999”.

Așa fiind, pârâta recurentă nu mai poate invoca lipsa raportului contractual pe care-l confirmă ca și executat necorespunzător, recunoscând și plata parțială a prețului, căci în acțiune reclamanta solicită diferența de preț pentru facturile emise în perioada 11 martie – 16 aprilie 1999. 4.2. Recurenta invocă în reconvențională și în recurs culpa reclamantei, invocând viciile ascunse la calitatea firelor de lână livrate. a) În speță, nu s-a atestat existența viciilor ascunse la producerea firelor, actul relevant în acest sens fiind cel emis de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie București ( autoritatea științifică cea mai înaltă în domeniu) în care se relevă, în urma analizelor de laborator, că parametrii esențiali sunt normali (compoziția fibroasă, lungimea fibrei, rezistența la tracțiune, caloristică la călcare și la cusătură).

În act se introduce, însă, în final o sugestie pentru „fibrele scurte și, implicit, neuniformitățile de rezistență”, ceea ce poate conduce la „fenomene nedorite și poate ar trebuii o reorientare spre alte produse, care nu suferă solicitări în purtare”. Această formulă de text nu oferă nici un element de vicii ascunse și nici de culpă contractuală la producerea – fabricarea produselor livrate de vânzătorul reclamant în speță, și care să-i atragă răspunderea pentru pagubele invocate de recurentă în cererea reconvențională. b) Rezultă, însă, neîndoielnic, din probe că recurenta a „colaborat” cu confecționera SC D. la „ușurarea”(subțierea) firelor (ca și la Integrata), operațiune care le-a făcut improprii destinației și care constituie, așadar, cauza defecțiunilor produse confecțiilor.

De altfel, recurenta nu a chemat în garanție pe cele două societăți confecționere, cărora le-a cerut să efectueze această operațiune de „alterare” a firelor, ci a formulat cererea reconvențională. Expertiza tehnică atestă clar că SC D. a ușurat țesătura „Ateneu” introducând în țesătură mai puține fire, atât în urzeală cât și în bătătură, ceea ce a avut un efect negativ asupra calității acesteia, în sensul că s-a „produs fenomenul de dezechilibrare a țesăturii, cu consecințe nefaste asupra sarcinii de rupere și, în final, a utilizării țesăturii în realizarea de confecții pentru îmbrăcăminte”. De asemenea, în a doua fază, la SC I. Focșani, unde SC D. a expediat țesăturile cerute, realizate prin procedeul de „ușurare” relevat, care, însă, nu le-a introdus în probele speciale („seria 0 – probe”), pentru a se observa comportamentul țesăturilor după finisare (9248,7 ml țesătură Crina și 2847,8 ml țesătură Ateneu).

„Dacă s-ar fi făcut aceste „probe” se putea constata că țesătura era rară – dezechilibrată – cu aceste lacune din faza de țesătorie, evitându-se confecționarea acelor cantități de fuste, pantaloni și altele”. În raport de aceste elemente, apare excesivă conduita recurentei care, pe tot parcursul anterior litigiului, a manifestat lipsă de colaborare cu reclamanta și cu ceilalți parteneri „de linie” în prevenirea sau limitarea efectelor negative asupra fabricării și valorificării acestor confecții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC F.T. SRL București împotriva deciziei nr. 1384 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003.