ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

obligarea pârâtei SC F.T. SRL la plata sumei de 302.971.458 lei, contravaloarea

unor țesături, înscrisă în cele 9 facturi emise în perioada 11 martie – 16

aprilie 1999.

Pârâta, prin cerere reconvențională, a solicitat

obligarea reclamantei la plata sumei de 551.943.402 lei, reprezentând:

- 122.229.812 lei manoperă la SC D.,

- 122.789.422 lei manoperă la SC I.,

- 180.183.000 lei dobândă la creditul de 63.168.000

lei pentru taxe de transport extern la returul mărfii și

- 163.613.168 lei beneficiu nerealizat.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea,

solicitând obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere, în sumă

de 117.462.416 lei

2000, Tribunalul București a respins cererea reconvențională, ca nefondată, și

a obligat pârâta la plata sumei de 302.921.458 lei contravaloarea mărfii

livrate, soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia civilă nr. 1384 din 8 noiembrie 2001, care i-a respins

apelul.

susținând, în esență, că:

- între cele două părți nu au existat raporturi

contractuale directe, cât timp marfa în litigiu și avizele de expediție s-au

livrat la SC D. și SC I. ;

- din expertiză și din actul R.C. rezultă existența

viciilor ascunse ale mărfii produse de reclamantă;

- decizia este contradictorie, întrucât se rețin

viciile ascunse în considerente și, totuși, respinge apelul pârâtei, iar

instanța de fond a făcut confuzie cu contractul anterior dintre părți.

4.1. Într-adevăr, între cele două părți, au existat,

anterior anului 1999, raporturi contractuale de aceeași natură și cu o

desfășurare (executare) similară cu operațiunile în cauză.

Pentru marfa din litigiu, părțile nu au încheiat un

contract în formă scrisă, ceea ce a permis recurentei să susțină inexistența

raportului contractual, ridicându-se, însă, problema probei contractului

comercial.

Așadar, din actele dosarului, rezultă, neîndoielnic,

faptul că între cele două părți s-a încheiat contractul comercial de

vânzare-cumpărare sub formă simplificată.

Conform art. 46 C. com., obligațiile comerciale se

probează cu contractul scris, cu facturi confirmate, avize de expediție a

mărfii și alte înscrisuri emanate de la părți.

În speță, corespondența dintre acestea din cursul

executării contractului și cea din perioada în litigiu, atestă existența

contractului negat de reclamantă prin susținerea sa contradictorie: pe de o

parte neagă existența raportului contractual, iar, pe de alta, invocă viciile

ascunse și răspunderea vânzătorului reclamant, formulând, în acest sens,

cererea reconvențională.

Într-adevăr, în aceasta, precum și în corespondența

anterioară, pârâta relevă că „reclamația de calitate se referă la întregul lot

de marfă, livrat în perioada 3 martie 1999 – 16 aprilie 1999, în valoare de

506.893.324 lei, din care am achitat la început, în perioada 6 aprilie – 11 mai

1999, suma de 202.922.562 lei, inclusiv suma achitată în plus cu 10.836.323 lei

la factura 2751461 din 10 martie 1999”.

Așa fiind, pârâta recurentă nu mai poate invoca lipsa

raportului contractual pe care-l confirmă ca și executat necorespunzător,

recunoscând și plata parțială a prețului, căci în acțiune reclamanta solicită

diferența de preț pentru facturile emise în perioada 11 martie – 16 aprilie

1999.

4.2. Recurenta invocă în reconvențională și în recurs

culpa reclamantei, invocând viciile ascunse la calitatea firelor de lână

livrate.

a) În speță, nu s-a atestat existența viciilor

ascunse la producerea firelor, actul relevant în acest sens fiind cel emis de

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie

București ( autoritatea științifică cea mai înaltă în domeniu) în care se

relevă, în urma analizelor de laborator, că parametrii esențiali sunt normali

(compoziția fibroasă, lungimea fibrei, rezistența la tracțiune, caloristică la

călcare și la cusătură). În act se introduce, însă, în final o sugestie pentru

„fibrele scurte și, implicit, neuniformitățile de rezistență”, ceea ce poate

conduce la „fenomene nedorite și poate ar trebuii o reorientare spre alte

produse, care nu suferă solicitări în purtare”.

Această formulă de text nu oferă nici un element de

vicii ascunse și nici de culpă contractuală la producerea – fabricarea produselor

livrate de vânzătorul reclamant în speță, și care să-i atragă răspunderea

pentru pagubele invocate de recurentă în cererea reconvențională.

b) Rezultă, însă, neîndoielnic, din probe că

recurenta a „colaborat” cu confecționera SC D. la „ușurarea”(subțierea) firelor

(ca și la Integrata), operațiune care le-a făcut improprii destinației și care

constituie, așadar, cauza defecțiunilor produse confecțiilor.

De altfel, recurenta nu a chemat în garanție pe cele

două societăți confecționere, cărora le-a cerut să efectueze această operațiune

de „alterare” a firelor, ci a formulat cererea reconvențională.

Expertiza tehnică atestă clar că SC D. a ușurat

țesătura „Ateneu” introducând în țesătură mai puține fire, atât în urzeală cât

și în bătătură, ceea ce a avut un efect negativ asupra calității acesteia, în

sensul că s-a „produs fenomenul de dezechilibrare a țesăturii, cu consecințe

nefaste asupra sarcinii de rupere și, în final, a utilizării țesăturii în

realizarea de confecții pentru îmbrăcăminte”.

De asemenea, în a doua fază, la SC I. Focșani, unde

SC D. a expediat țesăturile cerute, realizate prin procedeul de „ușurare”

relevat, care, însă, nu le-a introdus în probele speciale („seria 0 – probe”),

pentru a se observa comportamentul țesăturilor după finisare (9248,7 ml

țesătură Crina și 2847,8 ml țesătură Ateneu). „Dacă s-ar fi făcut aceste

„probe” se putea constata că țesătura era rară – dezechilibrată – cu aceste

lacune din faza de țesătorie, evitându-se confecționarea acelor cantități de

fuste, pantaloni și altele”.

În raport de aceste elemente, apare excesivă conduita

recurentei care, pe tot parcursul anterior litigiului, a manifestat lipsă de

colaborare cu reclamanta și cu ceilalți parteneri „de linie” în prevenirea sau

limitarea efectelor negative asupra fabricării și valorificării acestor

confecții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC F.T. SRL

București împotriva deciziei nr. 1384 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003.