ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4637/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 noiembrie 1999 reclamanta S.C. A. S.A. Ploiești a chemat în judecată pe pârâta C.C. Sighișoara pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.998.009 lei cu titlu de penalități, majorată ulterior până la suma de 16.620.368 lei. Judecătoria Sighișoara prin sentința civilă nr. 1444 din 28 aprilie 2000 declină competența materială de soluționare a pricinii la Tribunalul Mureș. Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 1602 din 24 ianuarie 2000 a admis acțiunea reprecizată reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.191.912 lei cu titlu de preț actualizat și suma de 2.298.009 lei cu titlu de penalități contractuale de întârziere plus suma de 410.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că datorită plății cu întârziere a prețului produselor livrate de reclamantă i s-a produs acesteia un prejudiciu de 1.191.912 lei reprezentând actualizarea prețului încasat cu întârziere, iar penalitățile sunt datorate de pârâtă în raport de neachitarea facturii nr. 77558 din 16 septembrie 1997 – conform art. 8 din contractul de vânzare – cumpărare nr. 225 din 11 septembrie 1997 – încheiat între părți. Apelul declarat de pârâta F. Târgu-Mureș împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 463 R din 5 noiembrie 2001, admite, în parte, acțiunea și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei numai suma de 177.173 lei penalități de întârziere în plată și respinge, ca prescrise și nefondate restul pretențiilor.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta S.C. A. S.A. Ploiești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește actualizarea prețului cu indicele inflației este fondat doar pentru factura nr. 83598 din 23 octombrie 1996 și nu pentru facturile nr. 77658 din 16 noiembrie 1997 și 4140 din 23 ianuarie 1998 față de ultima reprecizare de acțiune din 24 octombrie 2000, astfel că pârâta îi datorează suma de 679.869 lei conform anexei 2 la recurs. Recurenta critică hotărârea și sub aspectul că instanța, a precizat că în speță operează răspunderea prevăzută de art. 43 C. com.

și nu de C. civ. și că reclamanta nu a cerut aceste dobânzi prin acțiune iar în apelul „pe calea de atac a debitoarei”- nu se mai poate schimba temeiul juridic al răspunderii contractuale. În consecință, recurenta fără a preciza motivele de recurs, în drept, admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea ambelor hotărâri iar pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 2.357.042 lei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Astfel, instanța de apel a soluționat corect cererea privind penalitățile contractuale de întârziere la factura nr. 77658 din 16 septembrie 1997 fiind obligată intimata – pârâtă la plata sumei de 177.173 lei – conform calculului efectuat de reclamanta – recurentă, aspect însușit de aceasta prin recursul declarat, prin încorporarea ei în totalul pretențiilor în sumă de 2.357.042 lei solicitată în finalul recursului pe care l-a formulat. De asemenea nici critica recurentei – reclamante că nu i s-a acordat suma de 679.869 lei actualizarea prețului cu indicele de inflație – calculate conform anexei 2 la factura nr. 4140 din 23 ianuarie 1998 doar pentru suma de 8.867.689 lei, achitată cu întârziere – nu este întemeiată și va fi respinsă, întrucât, așa cum în mod judicios a constatat instanța de apel, aceste pretenții nu pot fi solicitate în apel, pe calea de atac a debitoarei pârâte – motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.

În consecință, pentru cele ce preced, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Ploiești împotriva deciziei nr. 463 din 5 noiembrie 2001 a Curții de apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.