ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1182 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală inculpatul R.V.C. a fost condamnat la câte 5 ani închisoare (două pedepse) pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 7 august 2002 la zi și l-a obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că inculpatul, în seara zilei de 29 iulie 2002 a acostat pe părțile vătămate P.A. și D.S. minori în etate de 17 ani și respectiv 16 ani în zona Pieței Domenii din București și le-a luat prin violență telefoanele mobile. Inculpatul a fost prins la scurt timp de organele de poliție iar telefoanele sustrase au fost restituite părților vătămate. Prin decizia penală nr. 161 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat, referitor la modul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul, procurorul solicitând majorarea pedepsei în raport de gradul de pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpatului care a mai fost condamnat în timpul minorității pentru o faptă asemănătoare iar inculpatul, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile declarate de procuror și de inculpat nu sunt fondate. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. în care sens au ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor comise cât și al persoanei inculpatului care a avut o conduită sinceră și a recuperat prejudiciul, astfel că pedeapsa stabilită este de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 august 2002 la 25 februarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2004.