ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2004

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1182 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală

inculpatul R.V.C. a fost condamnat la câte 5 ani închisoare (două pedepse)

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., urmând să

execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Totodată tribunalul

a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 7 august 2002 la zi și l-a obligat la 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut în fapt

că inculpatul, în seara zilei de 29 iulie 2002 a acostat pe părțile vătămate P.A.

și D.S. minori în etate de 17 ani și respectiv 16 ani în zona Pieței Domenii

din București și le-a luat prin violență telefoanele mobile.

Inculpatul a fost

prins la scurt timp de organele de poliție iar telefoanele sustrase au fost

restituite părților vătămate.

Prin decizia penală

nr. 161 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au

respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și de inculpat, referitor la modul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul, procurorul solicitând majorarea pedepsei în raport de gradul de

pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpatului care a mai fost

condamnat în timpul minorității pentru o faptă asemănătoare iar inculpatul,

reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile

declarate de procuror și de inculpat nu sunt fondate.

Din examinarea

hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că

instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut

corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o

corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.

Referitor la

pedeapsa aplicată, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.  în care sens au ținut seama de gradul de pericol

social al infracțiunilor comise cât și al persoanei inculpatului care a avut o

conduită sinceră și a recuperat prejudiciul, astfel că pedeapsa stabilită este

de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință,

urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate și a fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va

deduce durata arestării preventive.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25

martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Compută din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 7 august 2002 la 25 februarie 2004.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2004.