ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 285/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 27 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A.I. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 21 februarie 2002 la zi și a menținut starea de arest a acestuia. A luat act că partea vătămată L.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei și echivalentul în lei a sumei de 200 dolari S.U.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 3.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu. S-a reținut, în fapt, că la 19 februarie 2002, în timp ce se afla în Piața Bobocica, inculpatul a sustras din buzunarul părții vătămate L.C. un telefon mobil și suma de 200 dolari S.U.A. și, fiind urmărit de partea vătămată, a insultat-o și lovit-o peste față, pentru a-și asigura scăparea și a păstra obiectele sustrase. Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. În apelul Parchetului, s-a criticat sentința pentru neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul și-a retras apelul. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 191 din 9 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, și a luat act de retragere a apelului declarat de inculpat. S-a motivat că pedeapsa aplicată apare ca legală și suficientă pentru atingerea scopului educativ, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. Împotriva hotărârilor pronunțate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul. Procurorul a criticat hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului mic al pedepsei aplicate. S-a arătat că instanțele nu au ținut cont în suficientă măsură de gradul de pericol social al infracțiunii și de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, negând sustragerea sumei de 200 dolari și faptul că a exercitat violență asupra victimei.

Prin recursul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de procuror în raport de critica formulată se constată că este întemeiat. Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptei este legală. Prin stabilirea unei pedepse în cuantum de 5 ani închisoare, orientată la limita minimă a textului de lege incriminator, instanțele nu au dat relevanța juridică cuvenită criteriilor de individualizare, respectiv pericolului social deosebit al faptei comise, consecințele ei, împrejurările în care a fost săvârșită, precum și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, lipsit de sinceritate în cursul urmăririi penale și care, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, a mai fost condamnat anterior la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru furt calificat.

Se impune astfel, majorarea pedepsei într-un cuantum care să corespundă unei individualizări proporționale și care prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă. În conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul procurorului, a casa hotărârile pronunțate cu privire la pedeapsa aplicată care va fi majorată la 7 ani închisoare. Se va computa din pedeapsă perioada arestării preventive de la 21 februarie 2002 la 16 ianuarie 2004. În ce privește recursul declarat de inculpat, acesta este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recursul sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.

Împotriva deciziilor pronunțate în apel, se poate declara recurs de către persoanele menționate în art. 362, chiar dacă nu au folosit apelul. Din acest text de lege rezultă că exercitarea recursului este condiționată de folosirea prealabilă a apelului, dacă legea prevede această cale de atac. Aceasta înseamnă că persoanele care nu au folosit calea apelului pot declara recurs împotriva deciziei instanței de apel numai cu privire la modificările aduse sentinței ca urmare a admiterii apelului declarat de o altă persoană dintre cele prevăzute de art. 362 C. proc. pen.

În cauză, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă în primul rând, că inculpatul și-a retras apelul declarat împotriva sentinței, iar apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, și în al doilea rând, că recursul declarat de inculpat, deși îndreptat împotriva hotărârii instanței de apel, prin obiectivul urmărit, respectiv modul în care s-a făcut individualizarea pedepsei, vizează în realitate hotărârea primei instanțe care nu a fost modificată în apel. Or, instanța intrând sub incidența prevederilor menționate în art. 385 alin. (4) C. proc. pen., nu mai era susceptibilă să fie atacată cu recurs de inculpat; așadar, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 191 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 60 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o majorează de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiași decizii. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 februarie 2002 la 16 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.