ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7223/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta U.E.

a chemat în judecată pârâta SC U. 1 Mai SA, solicitând obligarea acesteia la

restituirea în natură, în deplină proprietate și posesie, a suprafeței de 510 mp

teren situat în intravilanul municipiului Ploiești.

Prin Încheierea pronunțată la 11

iulie 2003 s-a respins excepția prematurității acțiunii dispunându-se și

introducerea în cauză a A.P.A.P.S. București, întrucât, la data notificării,

pârâta introdusă în cauză reprezenta instituția publică, care a efectuat

privatizarea societății pârâte.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 1045 din 17 octombrie 2003, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.P.A.P.S. București, invocată de pârâtă, și a respins ca

nefondată acțiunea.

S-a reținut că reclamanta este

proprietara imobilului pe care l-a dobândit împreună cu soțul său prin

cumpărare, imobil care a fost expropriat în baza Decretului nr. 528/1956 fără

acordarea unor despăgubiri. Terenul nu poate fi restituit în natură, nefiind

liber, iar în urma privatizării societății pârâte, fiind inclus în patrimoniul

acesteia, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 2 din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 1100 din 8

aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești, a admis excepția prematurității acțiunii

și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta U.E. împotriva sentinței

civile nr. 1045 din 17 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001,

prima etapă, procedura prealabilă, are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă

că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau

prin echivalent, direct la instanțele judecătorești, sunt inadmisibile situație

în care cererea introdusă contra persoanei notificate fără a se face dovada

parcurgerii procedurii administrative prealabile, trebuie respinsă ca prematură

sau inadmisibilă. În speță, se arată mai departe, unitatea deținătoare,

respectiv intimata, nu a emis încă o decizie de respingere sau admitere a

cererii de restituire, situație în care, apelanta trebuia să înainteze

notificarea instituției implicate în privatizare sau, pe cale separată, să

solicite obligarea unității deținătoare să emită decizie ca urmare a cererii de

restituire, pentru a se efectua procedura administrativă obligatorie.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, susținând, în esență, că excepția invocată din oficiu și

admisă astfel nu este fondată, întrucât, nici după trei ani de la notificare,

intimatele nu au înțeles să se conformeze termenelor prevăzute de lege și să

dea o rezolvare cererii, refuzul lor fiind explicit, situație în care instanța

a fost corect sesizată.

Recursul este fondat potrivit celor

ce urmează.

Sentința dată astfel, prin hotărârea

atacată, excepției menționate este greșită câtă vreme, în speță, rezultă

neechivoc refuzul unității deținătoare a imobilului de a emite decizia sau

dispoziția motivată, urmare notificării adresate pentru restituirea în natură a

imobilului în litigiu, potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, nu se poate susține că în

cauză nu este realizată procedura administrativă obligatorie, prealabilă sesizării

instanței, considerent avut în vedere în mod esențial de către instanța de apel,

reclamanta-recurentă dând curs acestei prevederi prin transmiterea notificării,

conform prevederilor art. 21 din aceeași lege.

Mai mult, în recurs s-a făcut dovada

că, pe cale separată, reclamanta a formulat acțiune împotriva aceleiași pârâte,

ca unitate deținătoare, pentru emiterea deciziei sau dispoziției motivate

potrivit Legii nr. 10/2001, urmare aceleiași notificări, acțiune admisă prin

sentința civilă nr. 6840 din 3 septembrie 2004 a Judecătoriei Ploiești.

Așa fiind, evident nici

considerentul avut în vedere în acest sens, de către instanța de apel prin

hotărârea atacată se justifică.

Față de cele arătate, cum acțiunea

de față nu poate fi privită ca prematură, recursul urmează a fi admis și cauza

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantei U.E. împotriva

deciziei nr. 1100 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.