ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2704/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1206 din 10

decembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 5321/2003, Tribunalul București

l-a condamnat pe inculpatul S.F.A., pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 11 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen., art. 100 alin. (3), art. 109 alin. (1), art. 74

alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen., la un an închisoare.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt că, în noaptea de 22 septembrie 2003, orele 2,00, în timp ce se

afla în parcul Gării de Nord, inculpatul minor S.F.A., împreună cu alți trei

făptuitori sub 14 ani, au deposedat-o prin violență pe partea vătămată S.V.D.,

de geaca cu care era îmbrăcată și de suma de 100.000 lei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 51 din 28 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul

penal nr. 92/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și a luat act de declarația inculpatului de

retragere a apelului.

Împotriva acestei decizii, atât Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, cât și inculpatul au declarat recurs.

Motivele de recurs, în scris

formulate de parchet, au fost cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., referitor la pronunțarea unei hotărâri contrare legii, constând

în aceea că s-a luat act de retragerea apelului de către minor în lipsa

reprezentanților legali ai Autorității tutelare și netemeinicia pedepsei

aplicate inculpatului (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recurentul inculpat a criticat

hotărârile tot sub aspectul individualizării pedepsei

[

(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]

solicitând reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea dată în apel și

la judecata în fond, în raport de aceste critici, observând și probele

dosarului și printr-o interpretare corectă a legii, Curtea constată că

recursurile sunt fondate.

S-a criticat împrejurarea că atât la

judecata în fond, cât și la aceea de apel, cauza s-a judecat fără citarea și

prezența părinților minorului (reprezentanți legali) și a Autorității tutelare,

luându-se act de declarația de retragere a apelului de către inculpat.

Dacă în ceea ce privește necitarea

părților enumerate, nulitatea este relativă și inexistența unor prejudicii

dovedite face aspectul criticat nefondat, dată fiind în apel luarea declarației

de renunțare la această cale de atac de către inculpat, în absența părinților

și a autorității tutelare, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 484

alin. (2) C. proc. pen. și art. 369 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale,

inculpatul minor nu poate retrage apelul, indiferent dacă l-a declarat personal

sau, acesta a fost făcut, pentru el, de reprezentantul legal.

Rațiunea acestui text este aceea de

a asigura ocrotirea intereselor minorilor, deoarece, dacă folosirea unei căi de

atac nu poate fi, în nici-un caz dăunătoare acestuia, retragerea apelului poate

avea efecte defavorabile pentru inculpatul minor fără ca acesta să-și dea seama

de ele.

Având în vedere cele consemnate,

recursul urmează a fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile să fie casate și cauza trimisă spre

rejudecare Curții de Apel București, pentru corecta soluționare a cererii de

apel, după citarea tuturor celor implicați.

Cât privește critica din al doilea

motiv de recurs al Parchetului și motivul invocat de recurentul inculpat,

vizând aceiași problemă, a individualizării pedepsei, de pe poziții diferite

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

15 C. proc. pen.)], urmează a-și găsi soluționarea odată cu rejudecarea cauzei

în cadru legal.

Se va menține starea de arest a

inculpatului, în condițiile dispozițiilor art. 160

h

C. proc. pen.

Onorariul avocatului se va suporta

din fondul special al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.F.A.

împotriva deciziei penale nr. 51 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează decizia atacată sub aspectul

greșitei soluționări a cererii inculpatului de retragere a recursului declarat

și trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de acesta, împotriva

sentinței penale nr. 1206 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului București,

secția I penală la Curtea de Apel București.

Menține starea de arest a

inculpatului conform art. 160

h

C. proc. pen.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.