ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2355/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 1501 din 22 aprilie 2009 Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL împotriva pârâtei SC M.C.T. SA și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială din 21 februarie 2008 încheiat între pârâtă, în calitate de vânzătoare și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect bunurile rezultate din dezafectarea instalațiilor și utilajelor secției L4, situată în incinta pârâtei, respectiv 15.000 tone metal (fier vechi) și 800 tone motoare electrice și transformatoare contra prețului de 4.635.000 dolari SUA (fără TVA), pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâta SC M.C.T.

SA a obligațiilor asumate prin contractul arătat; s-a luat act că reclamanta nu a solicitat repunerea în situația anterioară încheierii contractului și nici eventuale daune interese. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că între părți a intervenit contractul de vânzare cumpărare a bunurilor rezultate din dezafectarea instalațiilor și utilajelor secției L4, situată în incinta pârâtei, respectiv 15.000 tone metal (fier vechi) și 800 tone motoare electrice și transformatoare, reclamanta obligându-se, printre altele la ridicarea bunurilor în termen de 210 zile de la plata avansului (sub sancțiunea de plății de penalități de întârziere de 1% din valoarea obligației neonorate); pârâta s-a obligat, la rândul ei, să asigure accesul reclamantei în secția L4 în vedere preluării bunurilor dezafectate, obligație corelativă cu cea a reclamantei de a prelua bunurile și de a efectua manoperele de dezafectare, conform avizului de mediu.

S-a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a avansului de 50% din valoarea contractului (părțile convenind să considere garanția de participare la licitație ca parte a acestui avans, restul fiind achitat prin transfer bancar); de asemenea, reclamanta a desfășurat activitate de dezafectare a instalațiilor și utilajelor în prima jumătate a lunii martie, fiind dezafectată o cantitate mai mare decât a reușit să transporte în afara incintei pârâtei. La 25 martie 2008 activitatea reclamantei a fost întreruptă din inițiativa pârâtei, care a invocat efectuarea unui control de către Garda de Mediu, control ce a vizat alte obiective din incinta pârâtei. La data de 18 aprilie 2008 pârâta a informat-o pe reclamantă despre decizia sa unilaterală de reziliere a contractului, invocând impreviziunea și apreciind că echilibrul între prestațiile inițial convenite s-a rupt, restituind totodată suma achitată cu titlul de avans.

Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la sistarea lucrărilor datorită conduitei reclamantei care nu avea personal calificat deservent pentru un pod rulant, reținând că negocierile dintre părți cu privire la închirierea unui asemenea pod rulant nu s-au finalizat; s-a reținut ca nerelevantă retragerea autorizației reclamantei de funcționare a unor poduri rulante, neexistând dovezi care să ateste folosirea acestor poduri la dezafectare; s-a mai reținut că în contract nu se impunea reclamantei utilizarea podurilor rulante ale pârâtei, iar pârâta nu a dovedit că reclamanta i-ar fi solicitat furnizarea unor utilități ori consumul de acest gen, în conformitate cu prevederile art. 15 din contract.

A fost respinsă și susținerea pârâtei în sensul că sistarea activității reclamantei s-ar fi datorat nerespectării de către aceasta a obligațiilor de mediu, prin nepredarea uleiului uzat către magazia de lubrifianți a pârâtei, obligația prevăzută în avizul de mediu fiind una generică, nefiind identificate care dintre utilaje și instalații conțineau ulei uzat; de asemenea, pârâta nu a dovedit care din utilajele și instalațiile dezafectate de reclamantă conținea astfel de ulei, probele administrate relevând că reclamanta a scos din incinta pârâtei doar fier vechi.

A fost apreciată ca nefondată și susținerea pârâtei referitoare la inadmisibilitatea cererii de rezoluțiune a contractului, chiar și în situația în care reclamanta a formulat și o cerere de distinctă de predare a bunului vândut, judecătorul reținând că cea de-a doua cerere este suspendată, iar formularea ambelor cereri nu constituie o încălcare a prevederilor art. 1320 C. civ., reclamanta neobținând încă nici una din reparațiile pe care le oferă acest text legal. Judecătorul fondului a luat act de poziția exprimată de pârâtă în sensul că este de acord cu rezilierea contractului, doar ca manifestare a acestei părți la desființarea contractului. Dar a constatat că se impune rezoluțiunea contractului, în lipsa unui acord complet al părților, prin analiza existenței culpei contractuale.

Din această perspectivă, a apreciat că pârâta este pe deplin culpabilă de neexecutarea obligației ce îi revenea, prin interzicerea unilaterală și nejustificată a accesului reclamantei în incintă pentru executarea contractului. A fot înlăturată apărarea pârâtei bazată pe impreviziune, pârâta nedovedind existența unei fluctuații majore și imprevizibile a prețurilor fierului vechi, probele administrate relevând doar o fluctuație de preț. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC M.C.T. SA, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Criticile pârâtei au vizat, în esență următoarele: neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, apreciind că procesul este evaluabil în bani, având caracter patrimonial; nerespectarea obligațiilor asumate de reclamantă vizând plata avansului, îndeplinirea formalităților legate de obținerea și menținerea autorizațiilor ISCIR pentru utilajele folosite și personalul deservent și cele vizând obligațiile de mediu și cele privind încheierea contractelor de utilități; inadmisibilitatea rezoluțiunii, apreciind că actul părților este un contract cu executare succesivă pe o perioadă de 210 zile; abuzul de drept al reclamantei care a solicitat atât îndeplinirea contractului, cât și rezoluțiunea acestuia; declararea disponibilității sale de a executa contractul, după formularea cererii de rezoluțiune.

Prin decizia civilă nr. 197 din 10 decembrie 2009 completul de apel din cadrul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței de fond, cu următoarele considerente: s-a apreciat că în mod corect s-a dispus rezoluțiunea contractului, acesta fiind un act cu executare uno ictu, cu execuție instantanee, fiind un contract de vânzare cumpărare, prevederea potrivit căreia ridicarea bunurilor urma să se facă într-un interval de 210 zile de la încheierea contractului netransformându-l într-un contract cu executare succesivă. S-a reținut corecta soluționare a excepției de neîndeplinire a procedurii prealabile, în condițiile în care această excepție s-a bazat pe lipsa totală a convocării și a concilierii.

În speță, s-a dovedit efectuarea notificării, fiind încheiat și procesul verbal de conciliere. A fost înlăturată critica vizând greșita reținere de către judecătorul fondului a faptului achitării avansului, fiind reținut că acesta a fost plătit, dar cu o întârziere de 5 zile, plata astfel făcută fiind acceptată de pârâtă. În ce privește neplata ulterioară a unor tranșe din valoarea contractului, s-a reținut că activitatea reclamantei a fost întreruptă din inițiativa pârâtei la mai puțind de o lună de la data plății avansului, astfel că nu se poate imputa reclamantei că nu a efectuat o plată cu scadența la 60 de zile de la plata avansului. Nu a fost reținută nici critica referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de solicitare și menținere a autorizaților ISCIR pentru instalații utilizate, completul de apel apreciind că în mod corect judecătorul fondului a statuat asupra nedovedirii folosirii de către reclamantă a unor asemenea utilaje.

Tot pentru lipsa dovezilor au fost înlăturate și criticile pârâtei referitoare la nerespectarea obligațiilor de mediu (cu privire la predarea uleiului uzat) și a obligației de încheiere a unor contracte de utilități. Nu a fost reținut nici pretinsul abuz de drept al reclamantei, prin formularea cererilor de executare a contractului și de desființare a acestuia, în condițiile în care reclamanta nu a obținut în mod irevocabil nici una din cele două reparații, cererea de predare a bunului vândut fiind suspendată până la soluționarea prezentului litigiu. În ce privește declarația intenției pârâtei de executare a contractului, aceasta a fost apreciată a strict formală, executarea nemaifiind posibilă.

Decizia pronunțată de completul de apel a fost recurată de pârâtă, criticile acesteia fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Pârâta a solicitat admiterea recursului și desființarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu consecința respingerii cererii reclamantei motivat de următoarele: Susține pârâta că instanțele inferioare au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia: motivează această critică pe aspectul greșitei aprecieri a contractului ca fiind cu executare unică, în condițiile în care acesta este cu executare succesivă, aspect ce rezultă din prevederea îndeplinirii obligației reclamantei în termen de 210 zile; de asemenea, se susține că bunurile vândute presupuneau o operațiune de tăiere, astfel încât nu mai este posibilă restituirea lor.

În ce privește incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta susține greșite soluționare a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, nerespectarea culpabilă a contractului de către reclamantă, (prin plata cu întârziere a avansului și neplata ratelor ulterioare din contract), abuzul de drept al reclamantei (prin formularea atât a cererii de rezoluțiune a contractului, cât și a cererii de predare a bunului vândut) și declararea disponibilității sale de a-și executa obligațiile contractuale. Prin întâmpinare, reclamanta SC R.I. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu este incidentă prevederea art. 308 pct. 8 C. proc. civ., nefiind vorba de o interpretare greșită a contractului ci de sancțiunea aplicabilă; mai susține că ceea ce prevede contractul reprezintă doar un termen de executare, iar nu executare succesivă a obiectului acestuia.

În ce privește criticile subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că aceste aspecte au fost analizate corect de instanțele inferioare, fiind reținut caracterul lor netemeinic. Nu au fost administrate probe în această fază procesuală. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținută, instanțele inferioare făcând o corectă interpretare a contractului dintre părți. Astfel, se reține că părțile au încheiat un contract de vânzare cumpărare cu execuție imediată, instantanee cu privire la cantitatea de 15.000 tone metal (fier vechi) și 800 tone motoare electrice și transformatoare.

Din modul de redactare al clauzelor contractuale rezultă clar intenția părților de a perfecta vânzarea cumpărarea cu execuție succesivă, instanțele inferioare statuând în mod legal că doar obligația de ridicare a bunurilor vândute este supusă unor termene stabilite, iar nu obligația de vânzare propriu zisă. Nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei în sensul că bunurile vândute nu mai pot fi restituite, în respectarea principiului repunerii în situația anterioară, una din regulile aplicabile în cazul rezoluțiunii. Se observă că obiectul vânzării nu este reprezentat de instalațiile și utilajele aflate în incinta pârâtei, ci metalul, (fierul vechi), motoarele și transformatoarele.

Împrejurarea că instalațiile și utilajele au fost supuse dezafectării, dezasamblării și tăierii nu are relevanță în cauză și nu influențează natura juridică a contractului, câtă vreme, așa cum am menționat deja, obiectul contractului nu îl reprezintă aceste instalații și utilaje ci ceea ce rezultă din dezafectarea lor, respectiv fierul vechi, motoarele și transformatoarele. În consecință, în situația în care ar exista o solicitare de repunere în situația anterioară încheierii contractului, pârâta nu ar putea solicita restituirea instalațiilor și a utilajelor, ci doar a obiectului contractului – fier vechi, motoare și transformatoare. Criticile subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reprezintă, în mare parte aspecte legate de netemeinicia hotărârilor pronunțate în cauză, iar nu adevărate critici de nelegalitate. În consecință, având în vedere faptul că motivele de recurs trebuie să vizeze doar critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, considerațiile pârâtei referitoare la nerespectarea culpabilă a contractului de către reclamantă (prin plata cu întârziere a avansului și neplata ratelor ulterioare din contract), abuzul de drept al reclamantei (prin formularea atât a cererii de rezoluțiune a contractului, cât și a cererii de predare a bunului vândut) și declararea disponibilității sale de a-și executa obligațiile contractuale nu vor fi analizate, aceste aspecte fiind deja verificate și argumentate în faza devolutivă a apelului, singura cale de atac ce permite verificarea temeiniciei cererii de chemare în judecată, precum și a hotărârii de primă instanță.

În ce privește aplicarea greșită a legii în soluționarea excepției de neîndeplinire a procedurii prealabile obligatorii, se reține că instanțele inferioare au dat o corectă soluție acestei excepții, în raport de aspectele invocate de pârâtă și de termenul procedural în care a fost invocată. Pe de altă parte, nu se poate reține obligația de îndeplinire a procedurii prealabile în situația în care se solicită rezoluțiunea unui contract. În sfârșit, chiar dacă s-ar accepta necesitatea efectuării unei proceduri prealabile, se reține faptul că cererea de rezoluțiune a contractului a fost formulată în cadrul altui litigiu, din care a fost disjunsă. Or, practica judiciară și literatura de specialitate au statuat că în cazul în care procesul civil se desfășoară deja, eventualele modificări ale cererii principale, sau indicarea pretențiilor părții adverse prin cererea reconvențională nu mai sunt supuse obligației de parcurgere a procedurii de conciliere prealabilă.

Pentru considerentele expuse și constatându-se că decizia pronunțată de completul de apel este legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii împotriva deciziei nr. 197 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010.