ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2608/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7850 din 2 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 26937/3/2006 s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de SC B.U.R. SA în contradictoriu cu pârâții C.V., M.M.C. și B.E. având ca obiect plata de despăgubiri civile care s-ar datora de către pârâți societății comerciale SC B.U.R. SA – în cadrul căruia aceștia dețin calitatea de membrii ai consiliului de administrație – în considerarea faptei culpabile a pârâților care ar fi condus la închiderea fabricii de bere G. fără acordul A.G.A., reținându-se că cererea de chemare în judecată a fost semnată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al SC B.U.R.

SA. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC H. SA în SC B.U.R. SA și prin decizia nr. 125 din 27 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului SC B.U.R. SA și a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că acțiunea de fond a fost introdusă de către SC H. SA care și semnează cererea de chemare în judecată amplu motivată și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 157 din Legea nr. 31/1990, republicată, chiar dacă în partea introductivă a acțiunii s-a menționat că exercițiul dreptului de chemare în judecată i-ar aparține SC B.U.R.

SA prin SC H. SA. Chiar și convocarea la conciliere directă s-a făcut de către SC H. SA în numele SC B.U.R. SA, preluându-se cu exactitate sintagma „în numele societății” din cuprinsul art. 157 din Legea nr. 31/1990, republicată. A da o altă interpretare acțiunii introductive înseamnă a nesocoti cuprinsul cererii de chemare în judecată și deci a nu mai hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății cu încălcarea principiului disponibilității părților care determină existența procesului și conținutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces. Împrejurarea că cererea de chemare în judecată s-a făcut de către SC H. SA în numele SC B.U.R.

SA nu în calitate de reprezentant al acesteia printr-o eventuală subrogare în drepturile persoanelor îndreptățite să reprezinte în mod normal societatea ci numai în considerarea dispozițiilor art. 157 din Legea societăților comerciale se evidențiază pe tot parcursul procesului în fața instanței de fond; administratorii legali al SC B.U.R. SA neputând să promoveze în justiție o acțiune în răspundere îndreptată împotriva lor, care îi privește în calitate de persoane pretins a fi răspunzătoare de prejudiciile aduse societății. Ori, tocmai pentru a se evita un asemenea conflict de interese care pun în imposibilitate societatea de a-și recupera prejudiciile suferite (care s-ar datora faptelor culpabile ale administratorilor sau directorilor societății) au fost edictate normele juridice amintite mai sus.

Nu există dubii asupra persoanei care a promovat acțiunea în justiție cât timp pârâții sunt chiar administratorii SC B.U.R. SA. De altfel, Tribunalul a inserat în dispozitiv ca reclamantă pe SC B.U.R. SA fără nicio altă mențiune fapt ce a generat ulterior discuții în fața instanței superioare în legătură cu părțile îndrituite a exercita calea de atac ori care ar putea sta în judecată. Din considerentele sentinței atacate reiese și că acțiunea formulată de către SC H. SA nu ar întruni cumulativ condițiile impuse de art. 157 din Legea nr. 31/1990, republicată. Plecând de la această analiză pe fond a pretențiilor deduse judecății în mod netemeinic prima instanță a apreciat ulterior că în situația expusă SC H. SA nu ar mai putea să promoveze o acțiune în justiție în numele SC B.U.R.

SA din care face parte ca acționară minoritară, anulând cererea SC H. SA pentru lipsă dovadă calitate de reprezentant. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții M.M.C., B.E., C.V. și SC H.R. SA (fosta SC B.U.R. SA) invocând în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 nelegalitatea soluției. Recursurile sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare. Reclamanta SC H. SA prin înscrisul autentificat din 25 septembrie 2008 de BNPA L.D. în temeiul art. 247 C. proc. civ. a declarat că renunță la însuși dreptul pretins, dedus judecății prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 26937/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a solicitat instanței să ia act de această renunțare și pe cale de consecință să se anuleze în tot hotărârile instanței de apel și primei instanțe, iar pe fond să se respingă cererea de chemare în judecată.

Având în vedere dispozițiile art. 247 alin. (2) și (3) faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității în procesul civil, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării unei cauze Înalta Curte va admite recursurile pârâților B.E., C.V. și M.M.C. împotriva deciziei comerciale nr. 125 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel București și recursul declarat de SC H.R. SA (fostă SC B.U.R. SA București) împotriva aceleiași decizii, va modifica decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de SC H. SA Hațeg împotriva sentinței nr. 7850 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o va anula în tot conform art. 247 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul pârâților B.E., C.V. și M.M.C. împotriva deciziei comerciale nr. 125 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și recursul declarat de reclamanta SC H.R. SA (fostă SC B.U.R. SA) București împotriva aceleiași decizii, modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de SC H. SA Hațeg împotriva sentinței nr. 7850 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o anulează în tot, conform art. 247 alin. (5) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.