ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2924/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 11300/2003,

reclamantul, Z.I., a chemat în judecată pe pârâții, C.I. și Z.E.A., și a

solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea

executării silite pornită împotriva sa prin dosarul execuțional nr. 212/2003,

al societății civile de executori D.K.

În motivarea cererii sale,

reclamantul afirmă că nu are cunoștință de existența titlului executor, în

temeiul căruia s-a pornit împotriva sa executarea silită imobiliară, el nesemnând

contractul de împrumut pentru suma de 6000 dolari S.U.A., care a fost garantat

cu imobilul proprietatea sa, pe care l-a cumpărat în anul 2002.

Că, deși nu și-a dat consimțământul

pentru încheierea unui astfel de contract, imobilul a fost scos la licitație,

executarea silită fiind legală, deoarece deținătoarea posedă și alte bunuri

proprii ce pot fi executate, imobilul urmărit fiind bun comun.

În drept, cererea este întemeiată pe

prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7904 din 26

septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă cererea de

ordonanță președințială formulată de reclamantul, Z.I., și s-a dispus

suspendarea provizorie a executării silite, ordonată în dosarul executorial nr.

212/2003, a SC. P.E.J.D.K., până la soluționarea definitivă de către instanță,

a cererii de suspendare (dosar instanță nr. 670/2003).

Pentru a admite cererea de

suspendare provizorie, pe calea ordonanței președințiale, instanța a reținut și

motivat că, în speță, sunt întrunite cumulativ cerințele privitoare la urgență,

vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului pricinii, existând riscul

iminent al prejudecării reclamantului, aparența de drept fiind dată de

calitatea sa de coproprietar al imobilului supus executării.

Împotriva sentinței civile nr. 5904/2003,

pronunțată de Judecătoria Brașov, a declarat, în termen, recurs, intimatul

creditor, C.I., care critică hotărârea, invocând motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 10, în dezvoltarea cărora arată, în esență, următoarele:

Greșit a reținut instanța, că imobilul

urmărit silit este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, deoarece din

contractul de vânzare-cumpărare, depus cu act nou în recurs, rezultă că

imobilul este bun propriu al debitoarei, Z.E.A., prețul fiind plătit cu banii

rezultați din vânzarea unor bunuri moștenite.

Prin încheierea dată în cameră de

consiliu la 22 ianuarie 2004, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă, s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-pârât, C.I.,

constatându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 302/1 C. proc. civ., motivele

pe care se întemeiază acesta, precum și dezvoltarea lor, încadrându-se în cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursul, pe fond, se

constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc.

civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind

executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se

depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care

legea dispune altfel.

În alin. (4) al aceluiași articol,

se menționează că, în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune

suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la

soluționarea, de către instanță, a cererii de suspendare prevăzută de art. 403 C.

proc. civ.

Așa cum rezultă din lucrările

dosarului, măsura suspendării provizorie, a executării silite imobiliare, ce

face obiectul dosarului executorial nr. 212/2003 al SC. P.E.S.D.K. din Brașov,

a fost dispusă în condițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., pe calea

ordonanței președințiale, măsura fiind vremelnică până la soluționarea cererii

de suspendare a executării silite, formulată în cadrul contestației la

executare, întemeiată pe art. 403 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, măsura dispusă de

instanță prin sentința civilă nr. 7904 din 26 septembrie 2003, pe calea

ordonanței președințiale este admisibilă și nu afectează fondul cauzei, urmând

să fie menținută sau infirmată odată cu soluționarea cererii de suspendare, a

executării silite întemeiată pe art. 403 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar celor susținute de către

recurent, instanța de fond, în cadrul procedurii ordonanței președințiale, nu

era îndrituită să verifice probele care țin de fondul contestației la executare

și care se referă la faptul dacă bunul urmărit este proprietatea exclusivă a

debitorului urmărit.

Nu este fondată nici critica

întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în

cauză, nefiind administrate de către creditorul urmăritor dovezi care ar fi

fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, sau alte mijloace de apărare de

acest gen, circumscrise obiectului pricinii, care privea măsura provizorie a

suspendării unei executări silite pe calea ordonanței președințiale.

Pentru considerentele arătate se

respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul, C.I., împotriva sentinței civile nr. 7904 din 26

septembrie 2003, a Judecătoriei Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 21 aprilie 2004.