ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 987/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2449 din 11

septembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă cererea de ordonanță

președințială formulată de S.V. în contradictoriu cu S.D. și R.A.A.

dispunându-se suspendarea provizorie a executării silite în dosarul execuțional

nr. 255/2003 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătorești L.I.M. Rădăuți

până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite în dosarul nr.

4532/2003 al Judecătoriei Rădăuți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la 29 august 2003, în cadrul biroului executorilor

judecătorești menționat a fost vândut apartamentul situat în Rădăuți str. Piața

Unirii, proprietate comună a soților S., creditoarei R.A.A., cu suma de 400

milioane lei, în executarea sentinței penale nr. 506 din 16 mai 2003 a Judecătoriei

Rădăuți, ce se referă numai la S.D., nu și la soțul acesteia, contestator în

cauza de față.

S-a avut în vedere că pe rolul

instanței se află dosarul de contestație la executare, în cadrul căruia s-a

cerut și partajarea bunurilor comune și că executarea pornită de contestatoare

de conivență cu sora sa, are ca finalitate evacuarea soțului, cu care se află

în divorț, din apartamentul ce constituie domiciliul conjugal. S-a reținut

incidența în speță a prevederilor art. 399 și art. 401 alin. (1) și (4) C.

proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri,

creditoarea R.A. a declarat recursul de față, ce a fost admis în principiu prin

încheierea din 31 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție conform art. 302

1

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, solicitând

casarea ei și respingerea cererii de suspendare provizorie a executării silite.

Se susține că cel în cauză a

cunoscut întreaga situație, că a folosit timp de 4 ani banii obținuți de

recurenta care a lucrat în Germania și ca atare trebuie să răspundă cu bunurile

sale pentru prejudiciul cauzat.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins ca atare.

Mai întâi este de observat că

instanța a luat măsura provizorie de suspendare a executării pe cale de

ordonanță președințială, în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ., ale cărui

prevederi au fost întemeiate la data judecării pricinii. Astfel în mod

necontestat executarea silită începuse și era în stadiu avansat, fiind încheiat

procesul-verbal de licitație din 29 august 2003, iar contestația împotriva

acestei executări se afla pe rol.

Textul menționat dă posibilitatea

președintelui instanței de a dispune, în cazuri urgente suspendarea provizorie

a executării, pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către

instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol.

În cauză, dispoziția de suspendare

provizorie a executării a fost luată, nu de președintele instanței în camera de

consiliu, ci de completul de judecată competent, după citarea părților, fiind

limitată în timp și anume până la soluționarea cererii de suspendare a

executării silite în dosarul nr. 4532/2003 al Judecătoriei Rădăuți.

Dar, așa cum s-a făcut dovada în

această fază a procesului, dosarul menționat a fost soluționat prin sentința

civilă nr. 3736 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, astfel că cererea

formulată în recurs de respingere a cererii de suspendare provizorie a

executării, a rămas fără obiect.

Așa fiind, recursul de față, urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta R.A. împotriva sentinței civile nr. 2449 din 11 septembrie

2003 a Judecătoriei Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2004.