ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2444/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 11 martie 2003, A.D., în contradictoriu cu intimații A.V. și A.V.C., a formulat contestație la executare solicitând anularea formelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în dosarul nr. 56/E din 21 februarie 2003 al Judecătoriei Curtea de Argeș și împărțirea apartamentului nr. 12 situat în Curtea de Argeș, dobândit împreună cu intimatul A.V., în timpul căsătoriei. Invocând în drept art. 399 și art. 400 1 C. proc.

civ., contestatoarea a arătat, că apartamentul ce face obiectul executării silite pentru datoria de 3.000 USD contractată de soțul acesteia numai în interes personal, a fost dobândit în timpul căsătoriei, așa încât nu poate fi executat de creditor în integralitatea sa și se impune împărțirea, în raport de contribuția fiecărui soț, de ½. Investită cu soluționarea pricinii, Judecătoria Curtea de Argeș, prin Încheierea din 22 mai 2003 a admis în principiu cererea de împărțire a bunurilor comune formulată de contestatoarea A.D. împotriva intimatului A.V., în cadrul contestației la executare. A constatat că în timpul căsătoriei, cei doi soți au dobândit cu contribuție egală de ½ fiecare, un apartament cu 3 camere și cota indiviză de 6,6% din suprafața de folosință comună a imobilului situat în Curtea de Argeș.

A dispus efectuarea unei expertize, pentru identificarea bunului, stabilirea valorii de circulație, stabilirea loturilor și propuneri de atribuire a acestora. Apelul intimatului A.V. împotriva menționatei încheieri, a fost anulat ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 1285 din 10 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, reținându-se că apelantul, căruia i s-a comunicat prin citație cuantumul taxei judiciare ce trebuia achitată până la termen, nu s-a conformat acestei obligații legale. Intimatul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel și a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

în susținerea cărora a arătat, că în mod nejustificat instanța i-a respins cererea pentru lipsă de apărare, pentru că a fost plecat în concediu la începutul lunii septembrie și nu a avut timpul necesar contactării și angajării unui avocat și că, în mod nelegal i-a anulat apelul ca netimbrat, deoarece, știind că a formulat cerere de amânare a considerat, că va timbra până la următorul termen la care își va angaja un apărător, care să-i formuleze și motivele de recurs. Recursul este nefondat.

Așa după cum rezultă din actele dosarului și a reținut curtea în considerentele deciziei, recurentului i s-a pus în vedere, prin citație, să achite taxa judiciară de timbru datorată, în sumă de 855.000 lei, plus timbrul judiciar în valoare de 3.000 lei, până la primul termen de judecată de 10 septembrie 2003. La 9 septembrie 2003, recurentul, referindu-se la termenul de 10 septembrie 2003 de care luase cunoștință, din citație, a solicitat amânarea judecății pentru lipsă de apărare, dar nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Potrivit art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, dacă nu au fost plătite în momentul înregistrării cererii, instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată.

Alin. (3) din textul citat, prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii. În soluția pronunțată, de anulare ca netimbrat a apelului, curtea a aplicat corect dispozițiile legale citate, după ce a invocat din oficiu acest aspect, care primează motivelor de fond. Și respingerea cererii din data de 9 septembrie 2003 de amânare a judecării pentru lipsă de apărare, a fost corectă în raport cu prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., fiind la latitudinea instanței să aprecieze, în funcție de situația de fapt, de la caz la caz, oportunitatea acordării unui nou termen. În cauză, întrucât recurentul nu a anexat la cererea de amânare acte care să ateste plata taxelor de timbru, măsura respingerii cererii este legală.

Față de considerentele menționate, motivele invocate de recurent nu pot fi reținute, curtea de apel pronunțând o hotărâre temeinică și legală. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins menționându-se decizia pronunțată de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de intimatul A.V. împotriva deciziei nr. 1285 din 10 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.