ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7461/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7461/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr.
322 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis acțiunea
reclamanților C.A. și C.M. și a obligat pârâții Prefectura județului Botoșani
și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească acestora despăgubiri
bănești în sumă de 265.560.000 lei pentru imobilul preluat de stat fără titlu.
Prin aceeași hotărâre, acțiunea
reclamanților față de pârâții Consiliul Județean Botoșani și SC L. SA Botoșani
a fost respinsă.
S-a reținut că reclamanții
menționați au solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri bănești
pentru imobilul situat în Botoșani, preluat abuziv de către stat.
În motivarea cererii reclamanții au
arătat că au fost proprietarii acestui apartament, prin cumpărare în anul 1972
și au locuit în acesta până în anul 1984, când au plecat în străinătate și nu
s-au mai întors.
Prin decizia nr. 2235 din 3 iunie
1986, potrivit Decretului nr. 223/1974, apartamentul a fost preluat de stat,
fără despăgubiri.
Instanța a reținut că, în raport de
actele depuse la dosarul cauzei, reclamanții au făcut dovada dreptului de
proprietate și preluarea apartamentului de către stat.
Din expertiza efectuată în cauză a
rezultat că aceștia au achitat apartamentul, până la plecarea din țară, în
proporție de 65,39%.
A mai rezultat din probele dosarului
că, ulterior preluării, apartamentul a fost vândut altor persoane, care au
achitat și diferența de preț.
Prin urmare, deși există și a fost
preluat abuziv, apartamentul nu mai poate fi restituit reclamanților, așa încât
aceștia vor beneficia de despăgubiri, respectiv valoarea actualizată a sumei
achitate statului cu titlu de preț.
Curtea de Apel Suceava, secția
civilă, prin decizia nr. 2444 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondate
apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe de pârâții obligați la
plata despăgubirilor.
În motivarea acestei hotărâri
instanța de control judiciar a reținut că pârâții solicită respingerea acțiunii
ca prematur introdusă.
Or, reclamanții au notificat pârâta
Prefectura județului Botoșani.
Pârâta menționată, care recunoaște
calitatea reclamanților de persoane îndreptățite a pretinde despăgubiri, nu a
făcut nici o ofertă.
Prin urmare, această situație
echivalează cu un refuz nejustificat de a rezolva cererea reclamanților care,
în virtutea principiului liberului acces la justiție, au posibilitatea de a se
adresa instanței competente.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
au declarat recurs.
Pârâta Prefectura
județului Botoșani, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,
a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata, din nici o dispoziție a
Legii nr. 10/2001 nerezultând o astfel de obligație în sarcina sa.
Pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice, prin D.G.F.P. Botoșani, fără a indica nici unul din cazurile de nelegalitate
prevăzute în art. 304 C. proc. civ., a reiterat motivele apelului, cu referire
la procedura stabilită de lege pentru cuantificarea despăgubirilor, lipsa
ofertei Prefecturii și prematuritatea cererii de chemare în judecată.
Recursurile sunt nefondate, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că prin Legea nr.
10/2001 a fost stabilită o procedură, cu privire la modalitățile de realizare a
măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Sunt de asemeni exacte susținerile
pârâtei Prefectura județului Botoșani privind întinderea și natura obligațiilor
acesteia. Acest din urmă aspect constituie însă o chestiune de executare, ce nu
atrage nelegalitatea hotărârii ci eventuala desostire a pârâtelor.
S-a făcut însă dovada în cauză, cu
referire la reclamanți, ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, a căror
calitate nu este contestată, că aceasta din urmă pârâtă nu și-a îndeplinit
atribuțiile, în termenele legal prevăzute.
Or,
nu există temei legal pentru sancționarea reclamanților, prin respingerea
acțiunii ca prematură, pentru culpa pârâtei menționate, constând în refuzul
nejustificat de a soluționa în termen notificarea primită.
Prin urmare, recursurile se constată
a fi nefondate sub aspectul acestor critici, hotărârea atacată nefiind supusă
nici unuia din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.
civ.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice și de Prefectura Județului Botoșani
împotriva deciziei nr. 2444 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava,
secția civilă, ca nefondate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.