ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7122/2006

Deliberând asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2004, reclamanta P.N.S. a chemat

în judecată pe pârâții: Municipiul Botoșani, prin Primar, Consiliul Local al

Municipiului Botoșani și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând, în condițiile Legii nr. 18/2001, ca aceștia să fie obligați în

principal să-i restituie în natură suprafața de 540 mp teren-grădină ce a fost

preluată abuziv de Statul Român, iar în situația în care nu este posibilă

restituirea în natură, să i se acorde despăgubiri bănești în echivalent.

A

mai solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 60.000.000 lei (vechi)

daune reprezentând contravaloarea recoltelor ce le-ar fi obținut de pe acest

teren în ultimii trei ani, deoarece a fost lipsită de folosința lui, precum și

la plata sumei de 100.000.000 lei (vechi) daune morale pentru suferințele

îndurate de deposedarea terenului, cu obligarea și la plata cheltuielilor de

judecată.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 10 aprilie 1970 a fost deposedată

de Statul Român, prin autoritățile sale de atunci, de suprafața de grădină de

540 mp situată în Botoșani, teren pe care s-a construit ulterior un bloc de

locuințe, pentru care nu a fost despăgubită.

Prin

Dispoziția nr. 8254 din 9 iunie 2004 a Primarului Municipiului Botoșani, i s-au

acordat pentru suprafața de teren menționată titluri de valoare nominală în

valoare de 1.197.010.912 lei (vechi), deși valoarea terenului este mult mai

mare.

Fiind

astfel investit, Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1007 din 15

iunie 2005, a admis în parte cererea și a obligat Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, să-i acorde reclamantei despăgubiri în echivalent constând

în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în

valoare totală de 1.197.010.912 lei pentru suprafața de teren de 540 mp

expropriată și care nu mai poate fi restituită în natură.

A

respins cererea reclamantei împotriva Municipiului Botoșani, prin Primar și

Consiliul Local al Municipiului Botoșani.

A

respins capetele de cerere privind daunele materiale și morale.

A

obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la 8.600.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta a fost

proprietara suprafeței de teren menționată ce a fost preluată abuziv de către

stat și pentru care reclamanta nu a fost despăgubită. Întrucât pe acest teren

s-au construit blocuri de locuințe, restituirea în natură nu mai este posibilă,

astfel încât, conform prevederilor art. 11 pct. 3 și 9 și art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 reclamanta beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare în valoare totală de 1.197.010.912 lei (vechi).

Referitor

la celelalte două capete de cerere s-a apreciat ca fiind nefondate întrucât

acordarea lor nu este prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Soluția

instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia

civilă nr. 986 din 30 noiembrie 2005, a respins ca nefondate apelurile

formulate de reclamantă și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta și Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană

Botoșani.

Prin

recursul declarat reclamanta P.N.S., invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că în mod greșit i s-au acordat titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în loc de echivalent

bănesc așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 10/2001 așa cum a fost modificată

și completată prin Legea nr. 247/2005, respectiv art. 11 pct. 4 și art. 10

alin. (7).

Prin

recursul declarat, Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Botoșani,

invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține,

astfel, că hotărârea instanței de apel este nelegală, în condițiile în care, ca

urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, nu mai există temeiul legal

prin care să fie obligat la emiterea titlurilor de valoare nominală, întrucât

acestea au fost înlocuite cu titluri de despăgubire acordate de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților București la nivelul căreia

ființează Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cea

de a doua critică, vizează greșita obligare a sa de către instanța de fond la

plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu are culpă procesuală.

Ambele

recursuri sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Ambele

instanțe au reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiilor art. 11 pct. 3 și

ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fără a observa că aceste texte de

lege se referă la situația unui imobil teren cu construcție și nu la un imobil

teren expropriat.

În

acest caz erau aplicabile prevederile art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (7) și

art. 36 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii cererii.

Între

timp, a fost adoptată Legea nr. 247 din 25 iulie 2005 care a modificat Legea

nr. 10/2001, dispozițiile acesteia aplicându-se și litigiilor în curs, cât timp

nu a fost finalizat procesul de despăgubire a proprietarului deposedat abuziv.

În

conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

modificată, când restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent, în compensare sau despăgubiri.

Art.

10 alin. (7) stabilește că se va avea în vedere valoarea de piață a terenului,

iar art. 11 pct. 4 (menținut prin Legea nr. 247/2005) prevede posibilitatea

acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.

De

precizat că art. 9 alin. (2) și art. 36 din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate

prin Legea nr. 247/2005, așa încât, instanța de apel trebuia să constate că

urmare modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 titlurile de valoare nominală nu

mai sunt prevăzute în modificările aduse legii și deci nu mai exista temeiul

legal prin care Ministerul Finanțelor Publice să emită astfel de titluri,

acestea fiind înlocuite cu titluri de despăgubire acordate de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților București la nivelul căreia

ființează Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor: în condițiile art.

13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Referitor

la critica vizând greșita obligare de către instanța de fond a Statului Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă, se constată a fi nefondată, întrucât aceasta nu a constituit motiv

de critică în apel și nu poate fi invocată direct în recurs întrucât s-ar

încălca principiul

non omisso medio

.

Drept

urmare, în raport de considerentele expuse recursurile declarate în cauză se

constată a fi fondate sub aspectul analizat și vor fi admise, cu consecința

modificării deciziei atacate și admiterea apelurilor formulate de reclamantă și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței primei instanțe

pe care o va schimba în parte în sensul că se va constata că reclamanta este

îndreptățită pentru terenul de 540 mp situat în Botoșani, la măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Se

vor menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanta P.N.S. și de pârâta D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului

Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 986 din 30 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Suceava.

Modifică decizia atacată și admite

apelurile declarate de reclamanta P.N.S. și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1007 din 15 iunie 2005 a

Tribunalului Botoșani pe care o schimbă în parte în sensul că:

Constată că reclamanta P.N.S. este

îndreptățită pentru terenul de 540 mp situat în municipiul Botoșani la măsuri

reparatorii prin echivalent în condițiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.