ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.04.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2625/2005

HOTĂRÂRE
04.04.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2625/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

aprilie 2000, reclamantele D.E., V.E.N. au chemat în judecată pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Botoșani prin primar

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâții la

restituirea în natură a imobilului, proprietatea reclamanților, situat în

Botoșani.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că imobilul a fost dobândit de tatăl reclamantelor prin contractul de

vânzare-cumpărare din 25 octombrie 1928, apoi a fost preluat de stat în temeiul

Decretului nr. 111/1951, cu nerespectarea dispozițiilor legale care ocroteau

dreptul de proprietate.

În drept s-au invocat prevederile

art. 480 C. civ.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

civilă nr. 82 din 5 iulie 2000, a respins ca inadmisibilă acțiunea

reclamantelor.

S-a reținut în considerentele

sentinței că imobilul a fost proprietatea tatălui reclamantelor, H.D., preluat

apoi de stat și dat în administrarea unei unității de gospodărire locativă, în

prezent fiind locuit de chiriași în baza contractelor de închiriere.

Prin sentința civilă nr. 1394 din 24

februarie 1999 a Judecătoriei Botoșani, li s-au acordat reclamantelor

despăgubiri pentru imobil în sumă de 269.491.200 lei, sentința fiind

irevocabilă prin respingerea apelului și recursului.

Din analiza actelor dosarului,

instanța a conchis că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu,

nefiind dovedită preluarea abuzivă, reclamantele au obținut despăgubiri, așadar

acțiunea lor pentru restituirea imobilului în natură este inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamante împotriva

sentinței a fost respins de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia

nr. 139 din 16 decembrie 2003.

Răspunzând criticii apelanților,

formulată în sensul că acțiunea introdusă de ele este de drept comun și nu o

acțiune specială care să intre sub incidența Legii nr. 112/1996, și ca atare

instanța trebuia să se pronunțe pe fond și nu pe excepție, curtea de apel a

apreciat că incidentă în cauză este Legea nr. 10/2001 și apelantele, care au

trimis notificare dar nu au primit încă răspuns, urmează să își valorifice

pretențiile în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamantele, care solicită casarea ei și, pe fond, admiterea acțiunii.

Recurentele susțin că au investit

instanța cu o acțiune de drept comun, întemeiată pe prevederile Codului civil,

și nu cu o contestație în temeiul Legii nr. 10/2001, act normativ care nici nu

era adoptat la data sesizării instanței.

Recursul reclamantelor este fond

pentru considerentele ce se vor expune.

Prin acțiunea introdusă la data de

18 aprilie 2000, reclamantele au revendicat imobilul pe calea dreptului comun,

în temeiul art. 480 C. civ.

Instanța de apel, fără a pune în

dezbaterea părților incidența unui alt temei de drept decât cel invocat de

reclamante, și-a fundamentat soluția pe prevederile Legii nr. 10/2001, motivând

în sensul că este evidentă incidența în cauză a Legii nr. 10/2001 și

reclamantele urmează să-și valorifice pretențiile în conformitate cu această

lege, deși la data introducerii acțiunii, respectiv 18 aprilie 2000, legea nu

era în vigoare.

Procedând astfel, instanța de apel a

încălcat principiul contradictorialității, care constă în posibilitatea

acordată părților de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei care

pot servi la soluționarea ei, precum și principiul dreptului la apărare,

constând în dreptul părților de a lua cunoștință de toate aspectele cauzei,

pentru a-și face susținerile și apărările în scopul ocrotirii intereselor

legitime.

În consecință, recursul urmează a se

admite, a casa decizia și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

Admite

recursul declarat de reclamantele D.E. și V.E.N. împotriva deciziei civile nr. 139

din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o

casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7461/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 322 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis acțiunea reclamanților C.A. și C.M. și a obligat pârâții Prefectur
ÎCCJ 2005-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5629/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 septembrie 2003, reclamanta B.L. a chemat în judecată Primăria municipiului Botoșani, Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin Mi
ÎCCJ 2004-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 17 iunie 1998 reclamanții M.P., S.S.și S.M.M.au introdus acțiunea în revendicare a imobilului compus din construcție cu 5 camere, anexe gosp
ÎCCJ 2005-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3273/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 5 noiembrie 2002, reclamantul O.M. a chemat în judecată Municipiul Botoșani pri
ÎCCJ 2005-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9725/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7042/2000, reclamanții D.Ș.A., D.I.Z., D.G., D.R.B. și M.I., în contradictoriu cu pârâții SC L. SA Botoșani, Consiliu
Sursă