ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4517/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată la 24 ianuarie 2003, G.V., în contradictoriu cu intimata sucursala

C.E.C. Târgoviște și intervenientul forțat G.N., a solicitat anularea formelor

de executare silită (somația nr. 173 din 11 noiembrie 2002) privind imobilul

situat în Târgoviște, care constituie bunul comun al contestatoarei și

intervenientului și a se stabili cuantumul real al debitului rămas neachitat

din împrumutul contractat de B.L.T., pentru care contestatoarea a garantat,

obligându-se la restituirea ratelor în caz de neplată de către debitoare.

În cadrul contestației la executare,

intimata sucursala C.E.C. Târgoviște a formulat cerere de împărțeală judiciară

a imobilului bun comun al contestatoarei și intervenientului, constând în

apartament cu două camere și dependințe situat în Târgoviște, și a solicitat a

se stabili cota-parte din acest imobil ce revine contestatoarei și a se dispune

partajarea prin vânzare a bunului.

Cererea a fost motivată cu interesul

continuării procedurii de valorificare a garanției constituită de G.V. în

favoarea C.E.C. pentru împrumutata B.L.T., care are o datorie neachitată de

54.461.042 lei.

Prin încheierea din 28.08.2003,

Judecătoria Târgoviște a admis cererea de împărțeală și a constatat că

apartamentul este proprietatea comună a soților G.V. și N., fiecare având cota

de ½ din valoarea imobilului.

După efectuarea expertizei pentru

lotizare și evaluare, Judecătoria Târgoviște a pronunțat sentința civilă nr. 3312

din 16 octombrie 2003, prin care a admis cererea de partajare, a dispus

partajarea apartamentului situat în Târgoviște, în sensul că fiecărei părți îi

va reveni ½ din valoarea apartamentului de 97.650.000 lei și a atribuit

lotul nr. 1 lui G.V., compus din dormitor și debara în valoare de 47.338.000

lei și ½ din: baie, holul nr. 1, holul nr. 2, bucătărie, sasul din holul

nr. 3, în valoare de 50.312.000 lei.

Lotul nr. 2 s-a atribuit intimatului

G.N., compus din balconul și sufrageria redusă pentru a se crea holul nr. 3, în

valoare de 47.388.000 lei și ½ din: baie, holul nr. 1, holul nr. 2,

bucătărie, sas din holul nr. 3, în valoare de 50.312.000 lei.

Prin aceeași sentință s-a admis

contestația la executare și s-au anulat formele de executare începute în

dosarul de executare nr. 173/2002 al executorului judecătoresc S.M.

Sucursala C.E.C. Târgoviște a

declarat apel împotriva sentinței, cerând modificarea ei, în sensul de a se

dispune vânzarea apartamentului și împărțirea prețului, înlăturându-se din

sentință dispoziția referitoare la anularea formelor de executare, pentru a

face posibilă continuarea executării silite.

Apelul a fost respins prin decizia

nr. 180 din 29 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă.

În considerentele deciziei s-a

reținut că executarea silită nu poate fi continuată asupra întregului imobil,

care constituie proprietatea codevălmașă a soților G., eventual printr-o nouă

executare se va putea urmări cota-parte a debitoarei garante și prevederile

art. 673

11

C. proc. civ. nu sunt aplicabile, pentru că nici unul

dintre coproprietari nu a cerut atribuirea bunului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

creditoarea-intimată sucursala C.E.C. Târgoviște, care solicită ca instanța să

dispună partajarea bunului prin vânzare și împărțirea prețului, starea de

indiviziune nu este lichidată în privința dependințelor apartamentului, care

sunt strict necesare unei locuințe, deci creanța nu se poate executa, fiind încălcate

prevederile art. 974 C. civ. și greșit s-a dispus anularea formelor de

executare.

Criticile recurentei sunt

întemeiate.

Recurenta a sesizat instanța în

condițiile prevăzute de art. 400

1

C. proc. civ., solicitând

împărțirea apartamentului bun comun, prin stabilirea cotei-părți ce revine

debitoarei intimatei G.V., partajarea prin vânzare a apartamentului și

împărțirea prețului din care urma să încaseze suma datorată de debitoare.

Așadar, finalitatea urmărită de recurenta-creditoare era realizarea creanței.

Modalitatea de înfăptuire a

împărțelii aleasă de instanță nu satisface cerința recurentei de a încasa

creanța și împărțeala, așa cum a validat-o instanța, încalcă și prevederile

art. 673

1

-673

14

C. proc. civ., texte de lege care

reglementează procedura împărțelii judiciare.

Instanța, preluând propunerea din

expertiză, fără a o cenzura, a acceptat pretinsa lotizare a apartamentului,

care consta în atribuirea în exclusivitate în lotul 1 a două încăperi (dormitor

și debara), în lotul 2 a balconului și sufrageriei și ambele loturi includ câte

½ parte din baie, holuri și bucătărie.

Această modalitate nu constituie o

partajare în natură și instanța era datoare să aleagă una din cele două

posibilități expres prevăzute în lege, respectiv atribuirea bunului în

întregime uneia dintre părți sau vânzarea bunului prin bună învoială sau la

licitație, conform art. 673

10

-673

12

C. proc. civ.

De asemenea, instanța urma să se

pronunțe asupra „sumelor depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalți,

precum și asupra celor rezultate din vânzare, care vor fi împărțite de instanță

potrivit dreptului fiecărui coproprietar”, prevede art. 673

14

alin.

(2) C. proc. civ., în scopul satisfacerii creanței recurentei.

Instanța, prin adoptarea soluției

partajării în natură a bunului care, prin specificul său și numărul

încăperilor, nu poate fi împărțit în natură, prin aprecierea greșită că formele

de executare se impune a fi anulate, a pronunțat o hotărâre nelegală.

Omisiunile instanței și încălcarea

dispozițiilor legale evocate impun admiterea recursului și casarea hotărârii cu

trimitere pentru rejudecarea cauzei la instanța de apel, urmând a avea în

vedere considerentele prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

creditorul C.E.C. SA, sucursala Târgoviște, împotriva deciziei nr. 180 din 29

ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.