ÎCCJ, decizie (scj.ro #81731)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81731) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Condițiile de admisibilitate ale cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 din Codul de

procedură civilă. Limitele analizării hotărârii atacate.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Revizuirea.

Index alfabetic :

revizuire

-

autoritate de lucru judecat

C.proc.civ., art. 322 pct. 7

C.civ., art. 1201

Notă : au fost avute în vedere dispozițiile

Codului civil, astfel cum erau în vigoare la data sesizării

instanței.

S

copul reglementării cazului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. nu este cel al îndreptării

hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea

altora, ci acela al respectării principiului autorității de

lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra admisibilității

unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în

principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie

vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele

nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate

în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect

și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate

nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea

proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat,

sau chiar dacă a fost invocată,

instanța în fața căreia s-a invocat,

să fi omis să o analizeze.

Rațiunea

acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită

cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ.,

să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a

hotărârii a cărei anulare se solicită.

Secția

I civilă, decizia nr. 1285 din 24 februarie 2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Ș.D.,

în contradictoriu cu intimații B.V. și Ș.P. a formulat, în

temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ., cerere de revizuire a deciziei civile nr.

255 din 2.02.2011 pronunțată de Tribunalul București,

Secția a IV-a civilă, solicitând anularea acestei decizii pentru

aceea că este potrivnică față de decizia civilă nr.

1304 din 16.09.2008 a Curții de Apel București, hotărâre prin

care au fost dezlegate irevocabil excepția lipsei calității

procesuale active a revizuentei contestatoare, ca și excepția lipsei

de interes a acesteia, în promovarea contestației la executare.

În dezvoltarea

motivelor revizuirii, s-a învederat că, în anul 2003, în urma unui

împrumut angajat de soțul revizuentei, Ș.P., în nume propriu,

intimata B.V. a pornit executarea silită a apartamentului situat în

București, sector 1 care a făcut obiectul dosarelor de executare nr.

4x/2003 și nr. 1xx/2006.

Revizuenta mai

arată că la momentul predării silite a apartamentului, a

formulat contestație la executarea silită, având în vedere că

apartamentul supus executării, fiind dobândit în timpul

căsătoriei, era bun comun, astfel că, B.V. trebuia să

solicite mai întâi partajarea acestuia, astfel cum prevede art. 493 C.proc.civ.,

cu atât mai mult cu cât intimata este cumnata soțului său, calitate

în care avea cunoștință de faptul că apartamentul era bun

comun.

Dezbaterea acestor

pricini derulate între aceleași părți, având același obiect

(contestație la executare, determinarea cotei sale de contribuție la

dobândirea bunului comun și întoarcerea executării), s-a realizat în

dosarele nr. 10xxx/299/2008 și nr. 7xx/299/2007, ambele, în prezent, în

stadiul de rejudecare în fond după casare.

Astfel, în dosarul

7xx/299/2007, prin decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2008, Curtea de Apel

București a casat decizia civilă nr. 1478A din 29.11.2007 a

Tribunalului București, Secția a IV-a civilă,

pronunțându-se în mod definitiv și irevocabil asupra excepțiilor

lipsei calității sale procesuale active ca și a lipsei de

interes în formularea contestației la executare, hotărâre aflată

în dosarul cauzei în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 255 din

2.02.2011 de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă.

Revizuenta mai

arată că, prin cea din urmă decizie care încalcă

autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1304 din 16.09.2008,

întrucât instanța, fără a pune în discuție excepția

lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes

și fără a fi invocate din oficiu, admite ambele excepții

și respinge contestația la executare cu toate capetele sale de

cerere, modificând în tot sentința civilă nr. 3517 din 4.03.2010 prin

care a fost admisă contestația la executare și s-a dispus

desființarea tuturor formelor de executare.

Tribunalul

București care a pronunțat decizia a cărei anulare se

solicită pe care prezentei cereri de revizuire, avea

cunoștință  de decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2007

pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.

7xx/299/2007, întrucât se afla depusă la dosarul cauzei.

În decizia

menționată se lămurise cu caracter irevocabil calitatea

procesuală activă a contestatoarei Ș.D. și interesul

său procesual în promovarea contestației la executare, întemeiate pe

dispozițiile art. 401 alin. (2) C.proc.civ., în calitatea sa de terț

vătămat prin executarea ce a făcut obiectul dosarelor de

executare nr. 4x/2003 și 1xx/2006.

Prin aceeași

decizie, s-a reținut că „întrucât recurenta susține că

bunul asupra căruia se efectuează actele de executare are caracterul

de bun comun, drepturile sale patrimoniale asupra bunului în litigiu sunt

afectate prin supunerea acestuia procedurii de executare silită. Așa

fiind, recurenta contestatoare este vătămată prin actele de executare

imobiliară, astfel încât capătă calitatea procesuală

activă și poate formula contestație la executare, în raport de

dispozițiile art. 401 și urm. C.proc.civ.

În

consecință, în mod greșit instanța de fond a respins

acțiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de calitate

procesuală activă a reclamantei și lipsa de interes în

formularea capetelor de cerere din acțiunea introductivă.”

Revizuenta conchide

că față de cele expuse, reiese că cele două

hotărâri sunt potrivnice, date de instanțe de grade deosebite, în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate, ceea ce conduce la concluzia întrunirii ipotezei de

revizuire reglementate de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Se mai arată

că cererea de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de lege: identitate de părți, obiect

și cauză, hotărârile sunt pronunțate în dosare diferite,

iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru

judecat.

Intimata B.V. a

invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

București în soluționarea cererii de revizuire, solicitând,

totodată, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât în cauză

nu sunt întrunite cerințele impuse de ipoteza art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Prin decizia

civilă nr. 327 din 24.03.2011, Curtea de Apel București, Secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis

excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de

revizuire și a procedat la declinarea acesteia în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

S-au avut în vedere

dispozițiile art. 323 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora cererea

de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de

instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile

potrivnice; or, în cauză, cele două hotărâri pretins potrivnice

au fost pronunțate de Curtea de Apel București – decizia civilă

nr. 1304/2008 și de Tribunalul București, Secția a IV-a

civilă – decizia civilă nr. 255/2011.

Cererea de revizuire

este nefondată, potrivit celor ce succed:

Analizând cele

două hotărâri judecătorești irevocabile, pretins

potrivnice, potrivit susținerilor revizuentei, Înalta Curte, din

perspectiva cerințelor legale prevăzute expres dar și decurgând

din dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., a reținut

următoarele:

Prima dintre cauze,

înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 sub nr. 7xx/299/2007 a

avut ca obiect cererea formulată de reclamanta Ș.D. în contradictoriu

cu intimata B.V. prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare

în dosar nr. 4x/2003, precum și în dosarul nr. 1xx/2006 al BEJ C.S.A.;

totodată, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a

actului de adjudecare din data de 28.07.2003, emis de BEJ C.S. și să

se constate existența dreptului său de proprietate comună

împreună cu soțul său, Ș.P., în cotă ideală de

50% asupra locuinței situate în București, sector 1.

Drept urmare,

aceeași reclamantă a solicitat să se stabilească în urma

comparării titlurilor de proprietate ale părților, că

titlul său, respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr. 18xxx/1993

este mai bine caracterizat decât titlul intimatei pârâte, respectiv, actul de

adjudecare.

Prin sentința

civilă nr. 2466 din 15.02.2007, Judecătoria sector 1 a admis

excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de

interes a reclamantei, respingând ca inadmisibilă cererea acesteia

formulată în contradictoriu cu intimata B.V.

Tribunalul București,

Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 478A din

29.11.2007 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare.

Prin decizia

civilă nr. 1304 din 16.09.2008, pronunțată în dosar nr.

7xx/299/2007, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a

admis recursul declarat de reclamanta Ș.D. împotriva deciziei civile nr.

1478A din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul București,

Secția a IV-a civilă, s-a casat decizia recurată și s-a

admis apelul declarat de contestatoarea Ș.D., împotriva sentinței

civile nr. 2466 din 15.02.2007 a Judecătoriei sector 1,

desființându-se sentința apelată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță.

Din considerentele

acestei decizii reiese că instanța de recurs a stabilit că instanța

de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă,

constatând lipsa de calitate procesuală activă și lipsa de

interes a reclamantei în formularea capetelor de cerere din acțiunea

introductivă, dat fiind faptul că procedura civilă, prin dispozițiile

art. 401 alin.(2), prevede în mod expres posibilitatea ca o terță

persoană să poată formula contestație la executare

dacă este terț vătămat prin executare.

Totodată, s-a

reținut că reclamanta susține că bunul asupra căruia

se efectuează executarea este bun comun, iar prin executare, drepturile

sale patrimoniale asupra acestuia sunt afectate, caz în care recurenta este

persoană vătămată prin executare, fiind deci persoană

cu calitate procesuală activă, în temeiul dispozițiilor art. 401

și urm. C.proc.civ.

Pe de altă parte,

s-a mai constatat că în urma admiterii acțiuni pauliene prin

sentința civilă nr. 4786 din 24.06.2004 pronunțată de

Judecătoria sector 1, definitivă și irevocabilă, s-a

statuat că imobilul în litigiu (vândut de soții Ș. numitei M.G.)

a reintrat în patrimoniul vânzătorilor prin constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Pe baza efectelor

acestei hotărâri judecătorești, instanța de recurs a

apreciat că reclamanta este îndreptățită să

susțină că are un drept de proprietate comună asupra

apartamentului în litigiu, ceea ce justifică în cauză calitatea sa de

persoană vătămată prin actele de executare, infirmând excepția

lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în formularea

acțiunii. În prezent, această cauză se află în curs de

rejudecare.

În cea de-a doua

cauză, înregistrată la data de 4.09.2006 pe rolul Judecătoriei

sector 1 sub nr. 27xxx/299/2006, contestatoarea Ș.D. a chemat în

judecată pe intimații B.V. și Ș.P., solicitând

instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună

anularea formelor de executare efectuate de intimata B.V. în dosarul de

executare 4x/2003, precum și a încheierii prin care s-a încuviințat

executarea silită, suspendarea formelor de executare efectuate în dosarul

de executare nr. 4x/2003, partajarea imobilului bun comun situat în

București, sector 1, să se constate ca la dobândirea apartamentului

menționat contestatoarea a avut o cotă de contribuție majoritară

de 80%, iar soțul său, intimatul Ș.P., o cotă de

contribuție de 20%, precum și să se atribuie imobilul

contestatoarei, urmând ca aceasta să fie obligată la o sultă

corespunzătoare către Ș.P.

Prin sentința

civilă nr. 9270 din 12.06.2007 Judecătoria sector 1 a admis

excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect

anularea formelor de executare efectuate în dosar nr. 4x/2003 de BEJ C.S.A.,

respingând acest capăt de cerere ca tardiv formulat, a respins capetele de

cerere având ca obiect partajul imobilului și constatarea cotelor de

contribuție la dobândirea acestuia ca rămase fără obiect

și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție

formulată de Ș.P. în interesul contestatoarei Ș.D. [cerere

respinsă în principiu, de altfel, prin încheierea de

ședință din 23.01.2007 în temeiul art. 49 alin.(3) C.proc.civ.

prin raportare la calitatea sa preexistentă de intimat; la același

termen, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de

suspendare a executării silite în dosarul nr. 4x/2003, având în vedere

emiterea actului de adjudecare la 28.07.2003].

Prin decizia

civilă nr. 358R din 26.02.2008, Tribunalul București, Secția a

V-a civilă a admis recursurile formulate de contestatoarea Ș.D.

și intimata B.V., casându-se sentința recurată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare; prin decizia civilă nr. 570 din 31.03.2009 Curtea

de Apel București, Secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibil

recursul formulat de intimata B.V.

În urma casării

cu trimitere spre rejudecare, pricina a fost din nou înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 1 sub nr. 10xxx/299/2008.

Prin încheierea de

ședință din 15.07.2008, instanța a respins ca

nefondată excepția lipsei calității procesuale active,

reținând incidența art. 399 alin. (1) C.proc.civ., precum și faptul

că se invocă de către contestatoare un drept de proprietate

comună asupra imobilului supus executării silite și adjudecat în

favoarea pârâtei B.V.

La termenul din

12.02.2009, contestatoarea Ș.D. a formulat o cerere completatoare a

acțiunii introductive, întemeiată în drept pe dispozițiile art.

404

1

C.proc.civ., prin care a solicitat întoarcerea executării

silite efectuate de același BEJ C.S.A. în dosarul de executare nr.

1xx/2006, prin restabilirea situației anterioare executării.

Prin sentința

civilă nr. 3517 din 4.03.2010, Judecătoria sector 1 a admis în parte

acțiunea formulată de contestatoarea Ș.D., așa cum a fost

completată, în contradictoriu cu intimații B.V. și Ș.P.; a

dispus anularea tuturor formelor de executare din dosarul 4x/2003 al BEJ C.S.A.

și a încheierii din Camera de Consiliu din 1.08.2006 pronunțată

de Judecătoria sector 1 în dosar nr. 23xxx/299/2006; a respins capetele de

cerere având ca obiect constatarea cotelor de contribuție a părților,

partajarea imobilului și întoarcerea executării, ca neîntemeiate, cu

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe ambele părți, contestatoarea și intimata, au

promovat recurs.

Prin decizia

civilă nr. 255 din 2.02.2011, Tribunalul București, Secția a

IV-a civilă a respins ca nefondat recursul contestatoarei, a admis

recursul intimatei B.V. împotriva încheierii de ședință din

15.07.2008 și împotriva sentinței civile nr. 3517 din 4.03.2010,

sentința recurată a fost modificată în tot, în sensul că, s-a

admis excepția lipsei calității procesuale active a

contestatoarei, respingându-se acțiunea  contestatoarei Ș.D., cu

toate capetele de cerere, ca fiind formulată de o persoană

fără calitate procesuală activă.

Din considerentele

acestei decizii, reiese că instanța de recurs a infirmat calitatea

procesuală activă a contestatoarei pe baza efectelor sentinței

civile nr. 4786 din 24.06.2003 a Judecătoriei sector 1, definitivă

și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea pauliană

formulată de intimata B.V. și s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 10xx/2003 de BNP E.C. în

privința creditoarei reclamante B.V.

Prin promovarea

prezentei cereri de revizuire, revizuenta Ș.D. a susținut că cea

din urmă decizie nr. 255 din 2.02.2011 a Tribunalului București,

Secția a IV-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a

deciziei civile nr.  1304 din 16.09.2008, pronunțată în dosar nr.

7xx/299/2007, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă în

ce privește soluționarea divergentă a excepției lipsei

calității sale procesuale active, întrucât prima decizie îi

recunoaște calitatea procesuală activă, în timp ce prin cea de-a

doua se neagă legitimarea sa procesuală activă, ambele pricini,

având aceleași părți, obiect și cauză, astfel încât,

în opinia revizuentei, se impune anularea celei din urmă hotărâri, în

temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Înalta Curte

constată că s

copul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7

C.proc.civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin

anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării

principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea

situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra admisibilității

unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în

principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie

vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele

nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate

în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect

și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate

nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea

proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat,

sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Dintre aceste cerințe, două sunt de

interes pentru speța dedusă judecății: cea referitoare la

identitatea de părți, obiect și cauză, precum și cea

privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu al excepției

autorității de lucru judecat, celelalte două fiind în mod

evident întrunite: hotărâri definitive, chiar irevocabile, pronunțate

în dosare diferite.

În ce privește condiția

identității de părți, obiect și cauză, pornind de

la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre

hotărârile judecătorești), aceasta este o cerință care

valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat:

interzicerea reluării aceleiași judecăți, în

condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201

C.civ.

Astfel cum rezultă din expozeul anterior,

cele două pricini se suprapun ca obiect (și în cel de-al doilea

proces reclamanta completându-și cererea cu solicitarea anulării

actelor de executare efectuate în dosarul nr. 1xx/2006 având ca obiect predarea

silită a imobilului adjudecat în favoarea intimatei B.V.), cauză

și, parțial, și în ce privește distribuția

procesuală (în primul dosar Ș.P. nefigurând ca parte), însă

revizuenta Ș.D. și intimata B.V. au figurat în ambele procese în

calitate de părți.

Din acest punct de vedere erau întrunite

premisele constatării incidenței parțiale a excepției

autorității de lucru judecat, însă, doar din punct de vedere

formal, întrucât prima decizie, respectiv, decizia civilă nr.

1304 din 16.09.2008 a Curții de Apel

București, Secția a IV-a civilă este o decizie de casare cu

trimitere spre rejudecare, astfel că, deși prin aceasta se

dezleagă cu caracter irevocabil o anumită chestiune de drept,

revizuenta s-a aflat în situația de a invoca puterea de lucru judecat a

considerentelor primei decizii, din perspectiva dispozițiilor art. 315

C.proc.civ.

Cea

de-a doua condiție ce impune o analiză specială în prezenta

cerere de revizuire, vizează neinvocarea excepției

autorității de lucru judecat în al doilea proces, sau, chiar

dacă a fost invocată, să nu se fi

discutat.

Analizând decizia a cărei anulare se cere

prin promovarea prezentei revizuiri, se constată însă, că

revizuenta prin motivele sale de recurs a invocat caracterul irevocabil al

dezlegării date de instanța anterioară prin decizia civilă

nr. 1304 din 16.09.2008 a Curții de Apel București, Secția a IV-

a civilă, cu privire la calitatea sa procesuală activă, ceea ce

echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor

deciziei civile anterioare.

Așa cum s-a arătat, pentru a fi

admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este

suficientă invocarea excepției (chiar dacă efectul pozitiv al

puterii de lucru judecat), trebuie ca instanța în fața căreia

s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, Înalta Curte constată că în

fața instanței de recurs care a pronunțat decizia civilă

nr. 255 din 2.02.2011 a fost invocată puterea lucrului

judecat,instanță care a și analizat această apărare a

recurentei contestatoare, în următorii termeni: „Nu se poate aprecia

că instanța de fond a făcut confuzie între nulitatea

absolută și nulitatea relativă sau că a ignorat caracterul

irevocabil al unor hotărâri judecătorești pronunțate de

instanțe superioare (astfel cum susține recurenta Ș.D.),

întrucât, pe de o parte, s-au reținut în mod corect efectele juridice ale

acțiunii pauliene, iar pe de altă parte, considerentele deciziilor

civile pronunțate de Tribunalul București și de Curtea de Apel

București (decizii enunțate și depuse în copie la dosar de

recurenta S.D.) nu pot fi avute în vedere pentru acreditarea tezei potrivit

căreia, în urma constatării nulității absolute a

contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10xx/2003 de BNP

E.C., imobilul ce a făcut obiectul acestui contract ar fi reintrat în

patrimoniul soților S.”

Rațiunea

acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită

cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ.,

să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a

hotărârii a cărei anulare se solicită.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte a respins ca nefondată cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7

C.proc.civ.