ÎCCJ, decizie (scj.ro #81731)

Condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 din Codul de procedură civilă. Limitele analizării hotărârii atacate. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea. Index alfabetic : revizuire - autoritate de lucru judecat C.proc.civ., art. 322 pct. 7 C.civ., art. 1201 Notă : au fost avute în vedere dispozițiile Codului civil, astfel cum erau în vigoare la data sesizării instanței. S copul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze. Rațiunea acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ., să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Secția I civilă, decizia nr. 1285 din 24 februarie 2012 Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Ș.D., în contradictoriu cu intimații B.V. și Ș.P. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 255 din 2.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, solicitând anularea acestei decizii pentru aceea că este potrivnică față de decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2008 a Curții de Apel București, hotărâre prin care au fost dezlegate irevocabil excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei contestatoare, ca și excepția lipsei de interes a acesteia, în promovarea contestației la executare.

În dezvoltarea motivelor revizuirii, s-a învederat că, în anul 2003, în urma unui împrumut angajat de soțul revizuentei, Ș.P., în nume propriu, intimata B.V. a pornit executarea silită a apartamentului situat în București, sector 1 care a făcut obiectul dosarelor de executare nr. 4x/2003 și nr. 1xx/2006. Revizuenta mai arată că la momentul predării silite a apartamentului, a formulat contestație la executarea silită, având în vedere că apartamentul supus executării, fiind dobândit în timpul căsătoriei, era bun comun, astfel că, B.V. trebuia să solicite mai întâi partajarea acestuia, astfel cum prevede art. 493 C.proc.civ., cu atât mai mult cu cât intimata este cumnata soțului său, calitate în care avea cunoștință de faptul că apartamentul era bun comun.

Dezbaterea acestor pricini derulate între aceleași părți, având același obiect (contestație la executare, determinarea cotei sale de contribuție la dobândirea bunului comun și întoarcerea executării), s-a realizat în dosarele nr. 10xxx/299/2008 și nr. 7xx/299/2007, ambele, în prezent, în stadiul de rejudecare în fond după casare. Astfel, în dosarul 7xx/299/2007, prin decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2008, Curtea de Apel București a casat decizia civilă nr. 1478A din 29.11.2007 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, pronunțându-se în mod definitiv și irevocabil asupra excepțiilor lipsei calității sale procesuale active ca și a lipsei de interes în formularea contestației la executare, hotărâre aflată în dosarul cauzei în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 255 din 2.02.2011 de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă.

Revizuenta mai arată că, prin cea din urmă decizie care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1304 din 16.09.2008, întrucât instanța, fără a pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes și fără a fi invocate din oficiu, admite ambele excepții și respinge contestația la executare cu toate capetele sale de cerere, modificând în tot sentința civilă nr. 3517 din 4.03.2010 prin care a fost admisă contestația la executare și s-a dispus desființarea tuturor formelor de executare. Tribunalul București care a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită pe care prezentei cereri de revizuire, avea cunoștință de decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 7xx/299/2007, întrucât se afla depusă la dosarul cauzei.

În decizia menționată se lămurise cu caracter irevocabil calitatea procesuală activă a contestatoarei Ș.D. și interesul său procesual în promovarea contestației la executare, întemeiate pe dispozițiile art. 401 alin. (2) C.proc.civ., în calitatea sa de terț vătămat prin executarea ce a făcut obiectul dosarelor de executare nr. 4x/2003 și 1xx/2006. Prin aceeași decizie, s-a reținut că „întrucât recurenta susține că bunul asupra căruia se efectuează actele de executare are caracterul de bun comun, drepturile sale patrimoniale asupra bunului în litigiu sunt afectate prin supunerea acestuia procedurii de executare silită. Așa fiind, recurenta contestatoare este vătămată prin actele de executare imobiliară, astfel încât capătă calitatea procesuală activă și poate formula contestație la executare, în raport de dispozițiile art. 401 și urm. C.proc.civ.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei și lipsa de interes în formularea capetelor de cerere din acțiunea introductivă.” Revizuenta conchide că față de cele expuse, reiese că cele două hotărâri sunt potrivnice, date de instanțe de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, ceea ce conduce la concluzia întrunirii ipotezei de revizuire reglementate de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. Se mai arată că cererea de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege: identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile sunt pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat.

Intimata B.V. a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea cererii de revizuire, solicitând, totodată, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de ipoteza art. 322 pct. 7 C.proc.civ. Prin decizia civilă nr. 327 din 24.03.2011, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de revizuire și a procedat la declinarea acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au avut în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice; or, în cauză, cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel București – decizia civilă nr. 1304/2008 și de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă – decizia civilă nr. 255/2011. Cererea de revizuire este nefondată, potrivit celor ce succed: Analizând cele două hotărâri judecătorești irevocabile, pretins potrivnice, potrivit susținerilor revizuentei, Înalta Curte, din perspectiva cerințelor legale prevăzute expres dar și decurgând din dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., a reținut următoarele: Prima dintre cauze, înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 sub nr. 7xx/299/2007 a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta Ș.D.

în contradictoriu cu intimata B.V. prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare în dosar nr. 4x/2003, precum și în dosarul nr. 1xx/2006 al BEJ C.S.A.; totodată, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 28.07.2003, emis de BEJ C.S. și să se constate existența dreptului său de proprietate comună împreună cu soțul său, Ș.P., în cotă ideală de 50% asupra locuinței situate în București, sector 1. Drept urmare, aceeași reclamantă a solicitat să se stabilească în urma comparării titlurilor de proprietate ale părților, că titlul său, respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr. 18xxx/1993 este mai bine caracterizat decât titlul intimatei pârâte, respectiv, actul de adjudecare.

Prin sentința civilă nr. 2466 din 15.02.2007, Judecătoria sector 1 a admis excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, respingând ca inadmisibilă cererea acesteia formulată în contradictoriu cu intimata B.V. Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 478A din 29.11.2007 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare. Prin decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2008, pronunțată în dosar nr. 7xx/299/2007, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de reclamanta Ș.D. împotriva deciziei civile nr. 1478A din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, s-a casat decizia recurată și s-a admis apelul declarat de contestatoarea Ș.D., împotriva sentinței civile nr. 2466 din 15.02.2007 a Judecătoriei sector 1, desființându-se sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Din considerentele acestei decizii reiese că instanța de recurs a stabilit că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de calitate procesuală activă și lipsa de interes a reclamantei în formularea capetelor de cerere din acțiunea introductivă, dat fiind faptul că procedura civilă, prin dispozițiile art. 401 alin.(2), prevede în mod expres posibilitatea ca o terță persoană să poată formula contestație la executare dacă este terț vătămat prin executare. Totodată, s-a reținut că reclamanta susține că bunul asupra căruia se efectuează executarea este bun comun, iar prin executare, drepturile sale patrimoniale asupra acestuia sunt afectate, caz în care recurenta este persoană vătămată prin executare, fiind deci persoană cu calitate procesuală activă, în temeiul dispozițiilor art. 401 și urm. C.proc.civ.

Pe de altă parte, s-a mai constatat că în urma admiterii acțiuni pauliene prin sentința civilă nr. 4786 din 24.06.2004 pronunțată de Judecătoria sector 1, definitivă și irevocabilă, s-a statuat că imobilul în litigiu (vândut de soții Ș. numitei M.G.) a reintrat în patrimoniul vânzătorilor prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare. Pe baza efectelor acestei hotărâri judecătorești, instanța de recurs a apreciat că reclamanta este îndreptățită să susțină că are un drept de proprietate comună asupra apartamentului în litigiu, ceea ce justifică în cauză calitatea sa de persoană vătămată prin actele de executare, infirmând excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în formularea acțiunii.

În prezent, această cauză se află în curs de rejudecare. În cea de-a doua cauză, înregistrată la data de 4.09.2006 pe rolul Judecătoriei sector 1 sub nr. 27xxx/299/2006, contestatoarea Ș.D. a chemat în judecată pe intimații B.V. și Ș.P., solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare efectuate de intimata B.V. în dosarul de executare 4x/2003, precum și a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, suspendarea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4x/2003, partajarea imobilului bun comun situat în București, sector 1, să se constate ca la dobândirea apartamentului menționat contestatoarea a avut o cotă de contribuție majoritară de 80%, iar soțul său, intimatul Ș.P., o cotă de contribuție de 20%, precum și să se atribuie imobilul contestatoarei, urmând ca aceasta să fie obligată la o sultă corespunzătoare către Ș.P.

Prin sentința civilă nr. 9270 din 12.06.2007 Judecătoria sector 1 a admis excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea formelor de executare efectuate în dosar nr. 4x/2003 de BEJ C.S.A., respingând acest capăt de cerere ca tardiv formulat, a respins capetele de cerere având ca obiect partajul imobilului și constatarea cotelor de contribuție la dobândirea acestuia ca rămase fără obiect și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Ș.P. în interesul contestatoarei Ș.D. [cerere respinsă în principiu, de altfel, prin încheierea de ședință din 23.01.2007 în temeiul art. 49 alin.(3) C.proc.civ. prin raportare la calitatea sa preexistentă de intimat; la același termen, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite în dosarul nr. 4x/2003, având în vedere emiterea actului de adjudecare la 28.07.2003].

Prin decizia civilă nr. 358R din 26.02.2008, Tribunalul București, Secția a V-a civilă a admis recursurile formulate de contestatoarea Ș.D. și intimata B.V., casându-se sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare; prin decizia civilă nr. 570 din 31.03.2009 Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul formulat de intimata B.V. În urma casării cu trimitere spre rejudecare, pricina a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 sub nr. 10xxx/299/2008. Prin încheierea de ședință din 15.07.2008, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active, reținând incidența art. 399 alin. (1) C.proc.civ., precum și faptul că se invocă de către contestatoare un drept de proprietate comună asupra imobilului supus executării silite și adjudecat în favoarea pârâtei B.V.

La termenul din 12.02.2009, contestatoarea Ș.D. a formulat o cerere completatoare a acțiunii introductive, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 404 1 C.proc.civ., prin care a solicitat întoarcerea executării silite efectuate de același BEJ C.S.A. în dosarul de executare nr. 1xx/2006, prin restabilirea situației anterioare executării. Prin sentința civilă nr. 3517 din 4.03.2010, Judecătoria sector 1 a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea Ș.D., așa cum a fost completată, în contradictoriu cu intimații B.V. și Ș.P.; a dispus anularea tuturor formelor de executare din dosarul 4x/2003 al BEJ C.S.A. și a încheierii din Camera de Consiliu din 1.08.2006 pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosar nr. 23xxx/299/2006; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea cotelor de contribuție a părților, partajarea imobilului și întoarcerea executării, ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe ambele părți, contestatoarea și intimata, au promovat recurs. Prin decizia civilă nr. 255 din 2.02.2011, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul contestatoarei, a admis recursul intimatei B.V. împotriva încheierii de ședință din 15.07.2008 și împotriva sentinței civile nr. 3517 din 4.03.2010, sentința recurată a fost modificată în tot, în sensul că, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, respingându-se acțiunea contestatoarei Ș.D., cu toate capetele de cerere, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Din considerentele acestei decizii, reiese că instanța de recurs a infirmat calitatea procesuală activă a contestatoarei pe baza efectelor sentinței civile nr. 4786 din 24.06.2003 a Judecătoriei sector 1, definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea pauliană formulată de intimata B.V.

și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 10xx/2003 de BNP E.C. în privința creditoarei reclamante B.V. Prin promovarea prezentei cereri de revizuire, revizuenta Ș.D. a susținut că cea din urmă decizie nr. 255 din 2.02.2011 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1304 din 16.09.2008, pronunțată în dosar nr. 7xx/299/2007, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă în ce privește soluționarea divergentă a excepției lipsei calității sale procesuale active, întrucât prima decizie îi recunoaște calitatea procesuală activă, în timp ce prin cea de-a doua se neagă legitimarea sa procesuală activă, ambele pricini, având aceleași părți, obiect și cauză, astfel încât, în opinia revizuentei, se impune anularea celei din urmă hotărâri, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Înalta Curte constată că s copul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui. Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Dintre aceste cerințe, două sunt de interes pentru speța dedusă judecății: cea referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză, precum și cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu al excepției autorității de lucru judecat, celelalte două fiind în mod evident întrunite: hotărâri definitive, chiar irevocabile, pronunțate în dosare diferite. În ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești), aceasta este o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201 C.civ.

Astfel cum rezultă din expozeul anterior, cele două pricini se suprapun ca obiect (și în cel de-al doilea proces reclamanta completându-și cererea cu solicitarea anulării actelor de executare efectuate în dosarul nr. 1xx/2006 având ca obiect predarea silită a imobilului adjudecat în favoarea intimatei B.V.), cauză și, parțial, și în ce privește distribuția procesuală (în primul dosar Ș.P. nefigurând ca parte), însă revizuenta Ș.D. și intimata B.V. au figurat în ambele procese în calitate de părți.

Din acest punct de vedere erau întrunite premisele constatării incidenței parțiale a excepției autorității de lucru judecat, însă, doar din punct de vedere formal, întrucât prima decizie, respectiv, decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2008 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă este o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare, astfel că, deși prin aceasta se dezleagă cu caracter irevocabil o anumită chestiune de drept, revizuenta s-a aflat în situația de a invoca puterea de lucru judecat a considerentelor primei decizii, din perspectiva dispozițiilor art. 315 C.proc.civ. Cea de-a doua condiție ce impune o analiză specială în prezenta cerere de revizuire, vizează neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în al doilea proces, sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, se constată însă, că revizuenta prin motivele sale de recurs a invocat caracterul irevocabil al dezlegării date de instanța anterioară prin decizia civilă nr. 1304 din 16.09.2008 a Curții de Apel București, Secția a IV- a civilă, cu privire la calitatea sa procesuală activă, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor deciziei civile anterioare. Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este suficientă invocarea excepției (chiar dacă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, Înalta Curte constată că în fața instanței de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 255 din 2.02.2011 a fost invocată puterea lucrului judecat,instanță care a și analizat această apărare a recurentei contestatoare, în următorii termeni: „Nu se poate aprecia că instanța de fond a făcut confuzie între nulitatea absolută și nulitatea relativă sau că a ignorat caracterul irevocabil al unor hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe superioare (astfel cum susține recurenta Ș.D.), întrucât, pe de o parte, s-au reținut în mod corect efectele juridice ale acțiunii pauliene, iar pe de altă parte, considerentele deciziilor civile pronunțate de Tribunalul București și de Curtea de Apel București (decizii enunțate și depuse în copie la dosar de recurenta S.D.) nu pot fi avute în vedere pentru acreditarea tezei potrivit căreia, în urma constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10xx/2003 de BNP E.C., imobilul ce a făcut obiectul acestui contract ar fi reintrat în patrimoniul soților S.” Rațiunea acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ., să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ.