ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4104/2013

HOTĂRÂRE
21.11.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4104/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 3849 din 9

octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă, în Dosarul nr. 6310/97/2009 a fost respins ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC Electrocentrale Deva SA V. împotriva deciziei nr. 120/2011

din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a ll-a civilă.

Împotriva

deciziei nr. 3849 din 9 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția a ll-a civilă, a formulat cerere de revizuire, SC Complexul

Energetic Hunedoara SA succesoarea în drepturi și obligații a SC Electrocentrale

Deva SA V., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și cu Exploatarea de Preparare a Cărbunelui

Valea Jiului.

Intimata Exploatarea

de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului prin completarea la întâmpinare din 09

octombrie 2013 a precizat că, în cauză, a operat o transmitere convențională a

calității procesuale pasive a sa, ca efect al desființării acesteia din

structura societății prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Companiei

Naționale a Huilei SA din 8 februarie 2013, depusă la dosarul cauzei, intimată

fiind Compania Națională a Huilei SA Petroșani prin lichidator judiciar expert insolvență

SPRL Deva.

Prin cererea de

revizuire formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta

a solicitat admiterea acesteia, schimbarea deciziei în sensul pronunțării unei hotărâri

legale de respingere a acțiunii reclamantei, întrucât în urma fuziunii prin contopirea

SC Electrocentrale Deva SA cu SC P.P. SA, înființării SC Complexul Energetic Hunedoara

SA, există identitate de părți, obiectul și cauza având strânsă legătură între ele,

astfel că se impune judecarea lor împreună și emiterea unei soluții unitare.

În criticile formulate,

revizuenta a prezentat situația de fapt și a făcut considerații asupra derulării

procesului, reiterând toate fazele procesuale și soluțiile pronunțate de instanțe

care au soluționat cauza în primă instanță și apel, susținând că instanța de recurs

nu s-a pronunțat în legătură cu stabilirea situației de fapt și cu aplicarea legii,

că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii față de natura pricinii, arătând

că instanța de recurs nu și-a îndeplinit obligațiile legale în soluționarea cauzei.

Astfel, CNH SA

Petroșani, care a fost furnizorul mărfii, nu a fost înregistrat ca și operator de

produse accizabile decât din 13 februarie 2007, conform înscrisurilor emise de Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția de Autostrăzi, neputând emite facturi fiscale pentru

accize în această perioadă, motiv pentru care acciza aferentă acestei perioade nu

poate fi imputată societății sale și nici penalitățile și că nici după această dată

nu a emis facturi fiscale la prețuri cu accize.

Revizuenta a mai

susținut că, CNH SA Petroșani nu a respectat obligația declarării accizei la bugetul

de stat și nu a depus declarațiile specifice pentru plata accizelor, obligații care

au fost și sunt în sarcina exclusivă a reclamantei, că se putea evita prejudicierea

bugetului de stat prin neplata accizelor, dacă se emiteau facturi fiscale Ia prețuri

cu accize.

În acest sens

a arătat că din raportul de inspecție fiscală întocmit de Autoritatea Națională

a Vămilor la 30 aprilie 2009 și decizia de impunere nr. 12646/2009, rezultă că,

culpa nefacturării accizelor până la obținerea autorizațiilor de utilizator final

de către societatea sa cade în sarcina CNH SA Petroșani, în speță Exploatarea de

Preparare a Cărbunelui Valea Jiului, a cărei sumă se ridică Ia 10.350.888 RON, reprezentând

accize și penalități de întârziere.

Revizuenta a susținut

că, intimata reclamantă nu a făcut nici dovada că a achitat obligațiile fiscale

suplimentare de plată stabilite în sarcina sa în același cuantum și că SC Electrocentrale

Deva SA a făcut toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizațiilor prevăzute

de lege și a respectat termenele legale.

Intimata Compania

Națională a Huilei SA Petroșani prin lichidator judiciar expert insolvență SPRL

Deva prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09 octombrie 2013, a cerut respingere

cererii de revizuire, pentru motivele expuse în scris.

Înalta Curte examinând

decizia civilă nr. 3849 din 9 octombrie 2012, pronunțata de Înalta Curte de Casație

șî Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 6310/97/2009, din perspectiva

condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este nefondată pentru următoarele

considerente:

Art.322 alin.

(1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri

de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate

de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Art. 322 pct.

7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești

în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți,

obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității

de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de

a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare

a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă,

iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu

se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul

autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât revizuenta

nu arată care sunt hotărârile pretins a fi contradictorii deciziei ce se cere a

fi revizuită.

În realitate revizuenta,

raportându-se impropriu la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., își manifestă nemulțumirea

față de soluția pronunțată în cauză de instanța de recurs.

De altfel, raportat

Ia decizia nr. 3692 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

ll-a civilă, în Dosarul nr. 6309/97/2009, se constată că și din acest punct de vedere

cererea de revizuire nu poate fi primită, nefiind îndeplinite cerințele art. 322

pct. 7 C. proc. civ., respectiv nici identitatea de părți, nici de obiect și nici

de cauză.

Așa fiind,

Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire

de față nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., va respinge cererea de revizuire.

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuenta SC Complexul Energetic Hunedoara SA succesoarea

în drepturi și obligații a SC Electrocentrale Deva SA V împotriva deciziei nr. 3849

din 9 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a ll-a civilă, în Dosarul nr.  6310/97/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-21
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4103/2013
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 3849 din 9 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8310/97/20
ÎCCJ 2018-04-24
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1338/2018
Ședința publică din data de 24 aprilie 2018 Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, debitoarea Societatea
ÎCCJ 2004-05-05
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3296/2004
temeinică. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 260/A din 13 martie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiune când a stabilit că
ÎCCJ 2014-02-05
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 376/2014
i asupra minei în litigiu, actele depuse ia dosar confirmând calitatea acestora de concesionari (respectiv cel mult posesori), aspect ce rezultă din însăși titulatura extraselor din Registrele Inspectoratului Geologic și Minier Deva atașate
ÎCCJ 2004-05-05
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3292/2004
10/2001, numai întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobile și și-au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii, mai ales că art. 3 lit. c) din Legii nr. 10/2001 nu condiționează restituirea de calitatea
Sursă