ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1338/2018

Ședința publică din data de 24 aprilie 2018

Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 66 și următoarele din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenței și desemnarea în calitate de administrator judiciar a consorțiului format din A. și B. SPRL.

Prin sentința civilă nr. 8/F/CC/2017 din 7 februarie 2017 pronunțată de Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția nulității absolute a cererii debitoarei de deschidere a procedurii insolvenței invocată de către societatea profesională C. SPRL în calitate de administrator judiciar al D. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A..

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de către debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A..

Au fost disjunse cererile creditorilor S.C. E. S.R.L., Societatea F. S.R.L. - în insolvență, S.C. G. S.A. prin administrator judiciar H. SPRL, S.C. I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului S.A., S.C. L. S.R.L., M. S.A., S.C. N. S.R.L. - prin administrator judiciar O. IPURL, S.C. P. S.R.L. prin administrator special Q., R. S.R.L. prin administrator special S. și administrator judiciar T. SPRL, Societatea U. S.R.L., S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL, care vor fi judecate în primul dosar înregistrat pe rolul acestei instanțe având ca obiect cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., și anume dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Complexul Energetic Hunedoara, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 11 mai 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Sindicatul "V." din cadrul Complexului Energetic Hunedoara S.A. Petroșani, în dosarul nr. x/2016.

În cuprinsul acestei încheieri, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut, raportat la cererea de intervenție în interes propriu formulată de Sindicatul V. că, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (2) C. proc. civ., cererea de intervenție principală poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

În speță, cererea de intervenție principală a fost formulată direct în apel, motiv pentru care, instanța de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, conform art. 62 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, s-a reținut că debitoarea Complexul Energetic Hunedoara, ca singură parte în acest dosar de insolvență, nu este de acord, în considerarea art. 62 alin. (3) C. proc. civ., cu soluționarea direct în apel a acestei cereri de interveniție.

Mai mult decât atât, Curtea de Apel Alba Iulia a subliniat că Sindicatul V. a mai formulat în acest dosar o cerere de intervenție în primă instanță, respinsă de judecătorul sindic la data de 19 decembrie 2016, soluție rămasă definitivă prin decizia nr. 34/2017 a Curții de Apel Alba Iulia.

Instanța de apel a mai reținut că Sindicatul V. se opune deschiderii procedurii insolvenței debitoarei Complexul Energetic Hunedoara, astfel că, în sensul art. 61 alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciat că acesta nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, împrejurare care face inadmisibilă cererea de intervenție și din această perspectivă.

Prin încheierea din 18 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a fost suspendată judecarea cererii de apel până la soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

La data de 15 mai 2017, recurentul Sindicatul "V." din cadrul Complexului Energetic Hunedoara S.A. Petroșani a formulat recurs împotriva încheierii din data de 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția II-a civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și art. 64 același cod. Recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința admiterii cererii de intervenție în interes propriu, așa cum a fost formulată.

În cuprinsul recursului, recurentul a susținut că nu este echitabil ca unități miniere care exploatează același zăcământ, având același proprietar, să fie tratate în mod diferit. În acest sens, s-a susținut că Statul Român acceptă să acorde ajutor de stat, conștient fiind că doar așa se poate asigura integritatea zăcământului, îndeplinirea condițiilor de mediu și protecția socială, în schimb, în situația S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A., acceptă prin AGA introducerea de către conducerea administrativă a acestei societăți (CA și directorul general) a unei cereri de insolvență, fără să țină cont de prevederile clare ale Legii Minelor nr. 85/2003.

Recurentul a susținut că, în starea de insolvență, astfel cum prevede Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A. nu poate aloca resursele necesare pentru respectarea prevederilor legale impuse de Legea minelor nr. 85/2003, iar Statul Român nu poate acorda ajutor de stat unei societăți aflate în stare de insolvență, întrucât există riscul unor adevărate dezastre sociale dar și de mediu, minele rămânând la voia creditorilor, care au doar interesul recuperării propriilor creanțe și nicidecum al asigurării condițiilor de mediu și al protecției sociale a angajaților.

Recurentul a solicitat instanței de judecata să dispună ca S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A. și Ministerul Energiei să prezinte și să respecte planul de încetare a activității, cadrul legal în care acest plan se poate realiza, situația creanțelor de recuperat, precum și să se dispună chemarea în garanție a Ministerului Energiei și a Guvernului României.

Recurentul Sindicatul "V." din cadrul Complexului Energetic Hunedoara S.A. Petroșani a mai învederat că, în accepțiunea sa, se impune respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca fiind prematur introdusă, raportat la necesitățile economice la nivel național, situația economică viitoare a societății debitoare, a situației angajaților, a consecințelor juridice, economice și sociale.

La data de 16 iunie 2017, intimata S.C. U. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că acesta este nemotivat, în cuprinsul cererii recurentul reluând susținerile formulate în cuprinsul cererii de intervenție principală, fără a dezvolta critici împotriva încheierii pronunțate de instanța de apel, prin care s-a respins cererea de intervenție.

Totodată, intimata U. S.R.L. a susținut că recursul nu a fost motivat în drept, recurentul neformulând critici concrete la adresa încheierii instanței de apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În consecință, intimata U. S.R.L. a solicitat instanței de recurs să constate, în cadrul procedurii de filtru, că recursul nu întrunește cerințele de formă, nefiind motivat, astfel încât, în opinia intimatei, se impune anularea recursului.

La data de 19 iulie 2017, intimata Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Totodată, intimata a susținut că cererea de intervenție în interes propriu formulată de Sindicatul V. este inadmisibila, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 alin. (2) C. proc. civ.. În plus, s-a învederat că intervenția într-o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulata de debitoare este incompatibilă cu această procedură, întrucât, pe de o parte, este o procedură necontencioasă, iar pe de altă parte, o intervenție în interes propriu este inadmisibila intrucât intervenientul nu ar putea pretinde pentru sine obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că aceasta vizează deschiderea procedurii insolvenței unei debitoare, iar o cerere de intervenție accesorie este de asemenea inadmisibila întrucât nu susține interesele părții din cauză.

La data de 2 august 2017, intimata S.C. J. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că propunerea recurentului de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca fiind prematur introdusă, pe motiv că ar exista soluții de acoperire a datoriilor înregistrate de către debitoare, este contrazisă atât de tabelul preliminar al creanțelor, dar și de precizarea recurentei, respectiv că, în eventualitatea acceptării unui plan de reorganizare al debitoarei, aceasta ar fi în continuare în imposibilitate de plată, neputând respecta graficul de plăți.

La data de 4 august 2017, intimata C. SPRL a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. excepția nulității recursului având în vedere neindicarea, de către recurent, a motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.

În acest sens, intimata C. SPRL a susținut că cererea de recurs nu corespunde cerințelor imperative impuse de art. 486 C. proc. civ., de indicare a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și de dezvoltare a acestora în raport cu motivele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, intimata a mai susținut că, deși recurentul a indicat art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs nu arată în ce consta aplicarea greșită a legii și ce texte au fost aplicate greșit de către instanța de apel și nici care ar fi motivele de nelegalitate ori lipsa de temei legal a hotărârii atacate.

Prin rezoluția aflată la dosar, instanța a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, fiind depusă la dosar dovada achitării acesteia, fila x.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 9 februarie 2018, respectiv 12 februarie 2018, intimatele Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. și U. S.R.L. au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului, prin care au solicitat instanței să aibă în vedere, cu prioritate, excepția nulității recursului.

Înalta Curte, conform art. 248 C. proc. civ., constituită în completul de filtru, va analiza cu prioritate excepția nulității recursului:

Conform prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În cuprinsul recursului, recurentul Sindicatul V. a prezentat situația de fapt a litigiului, a invocat greșita apreciere a probelor de către instanța de apel, după care s-a referit la obligativitatea respectării legislației în vigoare cu privire la Legea Minelor nr. 85/2003. Totodată, au fost reiterate motivele invocate prin cererea de intervenție, fără a se formula critici raportat la încheierea instanței de apel, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de interevenție în interes propriu. În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că cerere de intervenție poate fi formulată numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, și nu direct în apel, astfel cum s-a procedat în cauză.

Așadar, se constată că recurentul, în realitate, critică modul în care instanța de apel a stabilit și interpretat starea de fapt a litigiului, înscrisurile avute în vedere la stabilirea acestei situații de fapt, lucru care nu vizează nelegalitatea încheierii atacate cu recurs.

Astfel, în motivarea recursului, recurentul a susținut în esență că, în starea de insolvență, astfel cum prevede Legea nr. 85/2014, S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A. nu poate aloca resursele necesare pentru respectarea prevederilor legale impuse de Legea minelor nr. 85/2003, iar Statul Român nu poate acorda ajutor de stat unei societăți aflate în stare de insolvență, întrucât există riscul unor adevărate dezastre sociale dar și de mediu, minele rămânând la voia creditorilor, care au doar interesul recuperării propriilor creanțe și nicidecum al asigurării condițiilor de mediu și al protecției sociale a angajaților.

În realitate, modul în care a fost construită această critică nesocotește caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse și analizate aspecte care vizează netemeinicia încheierii atacate, motiv pentru care va fi înlăturată.

Prin urmare, verificând motivele de recurs dezvoltate de recurent, Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, invocarea de către recurent a art. 488 C. proc. civ. este una formală, nefiind formulate critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile legale invocate de parte.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată de intimatele U. S.R.L. și C. SPRL și, în consecință, va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul Sindicatul V. împotriva încheierii din 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2018.