ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2703/2021

Ședința publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea Deciziei nr. 148/26.09.2016 prin care a fost respinsă contestația administrativă nr. x/05.08.2016 înregistrată la AFP sub nr. x/12.08.2016 formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală și Gestiune Financiară/Direcția Evidență și Colectare, privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în sumă de 740.137.940,00 RON, calculate în temeiul art. 9 alin (l) lit. s) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006 și, pe cale de consecință, anularea deciziei de impunere nr. x și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 740.1371940,00 RON, reprezentând penalitate prevăzută pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 208/2018 din 22 octombrie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva Deciziei nr. 148/26.09.2016 prin care a fost respinsă contestația administrativă nr. DG x/05.08.2016 înregistrată sub nr. x/12.08.2016, formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală și Gestiune Financiară- Direcția Evidență și Colectare și împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 emisă de aceeași pârâtă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 28 alin. 1 din H.G. nr. 780/2006 care instituie penalitatea de 100 euro echivalent în RON pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul sau operatorul de nave nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condițiile legii.

Din interpretarea textului de lege rezultă că sancțiunea instituită de legiuitor este o sancțiune civilă, fie de natura răspunderii contravenționale, fie de domeniul răspunderii civile delictuale, dar în ambele situații, în speță, nu sunt întrunite elementele acestor forme de răspundere juridică.

Nu sunt îndeplinite prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, articol care prevede criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale. Nici condiția vinovăției nu este îndeplinită, predarea întregii cantități de certificate nefiind posibilă din cauza faptului că a fost deschisă procedura insolvenței. Lipsa lichidităților bănești disponibile pentru plata creanțelor a condus la introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea, însă în considerentele hotărârii instanța nu a analizat cele invocate de SCEH S.A privind incidența încheierii nr. 152/2016 de suspendare provizorie a executărilor silite asupra conturilor până la pronunțarea unei hotărâri în dosarul nr. x/2016 și a reținut în mod greșit o altă situație de fapt.

Încheierea nr. 152/F/CC/2016 din data de 29.11.2016 nu doar că a fost pronunțată în dosarul nr. x/2016 având drept obiect cerere de deschidere a procedurii insolvenței asupra debitoarei SCEH S.A. la cererea creditorilor, dar își produce efectele până la soluționarea acestui dosar, deoarece s-a dispus suspendarea provizorie a oricărei proceduri de executare silită individuală declanșată împotriva debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. până la pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată și înregistrată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Hunedoara și, totodată, s-a dispus eliberarea/disponibilizarea sumelor necesare aferente plății salariilor angajaților debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 57/2017 pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2017, prin Decizia nr. 305/2017 pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2017 și prin Decizia nr. 183/2018 pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2018 menține încheierea nr. 152/F/CC/29.11.2016 astfel cum a fost pronunțată și "dispune suspendarea provizorie a oricărei proceduri de executare silită individuală declanșată împotriva acesteia, până la pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată și înregistrată în dosarul nr. x/2016."

Având în vedere cele expuse, este evident că încheierea nr. 152/F/CC/2016 își produce în continuare efectele până la soluționarea dosarului nr. x/2016

Astfel cum s-a precizat, dosarul nr. x/2016 este suspendat prin încheierea de ședință din data de 08.03.2017.

Începând cu data de 08.11.2016 societatea a fost supusă procedurilor de executare silită, conturile fiind blocate. Concomitent cu procedurile de executare silită asupra conturilor, creditorii au solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței, cererile formând dosarul nr. x/2016.

Mai mult decât atât, Administrația Fondului pentru Mediu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței asupra Societății Complexul Energetic Hunedoara S.A., cererea formând obiectul dosarului nr. x/2017, suspendat până la soluționarea dosarului nr. x/2016

Recurenta apreciază ca fiind netemeinice și nelegale, atât decizia de impunere cât și decizia prin care a fost respinsă contestația întrucât nu a putut restitui din motive independente de voința sa certificatele de emisii de gaze cu efect de seră.

Deschiderea procedurii generale a insolventei și împrejurarea că societatea nu a avut asigurate fondurile necesare achiziționării deficitului de certificate, a condus la neîndeplinirea obligației de a restitui numărul de certificate aferente emisiilor de CO

2

generate în perioada 2015, reprezentând o justă cauză de exonerare de la plata amenzii.

Se mai arată că SCEH S.A. funcționează pe o piață concurențială de vânzare a energiei electrice total nefavorabilă producătorilor de energie electrică pe bază de cărbune, sumele încasate pentru energia electrică vândută neputând acoperi cheltuielile necesare desfășurării activității. În aceste condiții, SCEH S.A nu a avut resursele necesare pentru achiziționarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Astfel, societatea desfășoară o activitate care urmărește satisfacerea unui scop public, producerea și furnizarea de energie electrică, sens în care acționar unic al acesteia este Statul Român prin Ministerul Energiei. Complexul Energetic Hunedoara și-a dovedit importanța în perioada de iarnă în satisfacerea scopului public când s-a dovedit ca SCEH S.A. a avut un rol determinant în asigurarea energiei electrice, cu toate problemele cu care se confruntă.

Având în vedere situația SCEH S.A și importanța sa în asigurarea alimentării cu energie electrică, a fost adoptata O.U.G. nr. 26/2018

În nota de fundamentare la O.U.G. nr. 26/2018 privind adoptarea unor măsuri pentru siguranța alimentarii cu energie electrică, s-a reținut necesitatea asigurării aprovizionării cu energie electrică produsă prin utilizarea cărbunelui energetic din Valea Jiului, că în jumătatea de nord a țării sunt instalate capacități care acoperă 20% din producția de energie electrică a SEN, iar în cazul opririi celor două termocentrale, Mintia și Paroșeni, se produc influențe negative asupra funcționarii SEN. Având în vedere rolul important pe care CEH îl avea la nivelul SEN la elaborarea Planului National de Tranziție în anul 2014 (plan care cuprinde 38 de instalații mari de ardere considerate că vor avea nevoie de investiții pentru conformarea cu noua Directivă 2010/75/UE privind emisiile industriale) a fost inclusă și Termocentrala Mintia cu o perioadă de tranziție.

Prin O.U.G. nr. 26/2018 privind adoptarea unor măsuri pentru siguranța alimentării cu energie electrică s-a reținut aportul esențial pe care l-au avut producătorii de energie pe bază de combustibil fosil-cărbune în perioadele de iarnă 2015-2016 și 2016-2017.

Având în vedere faptul că elementele, anterior expuse, vizează interesul public general și constituie o situație de urgență și extraordinară, a fost adoptată O.U.G. nr. 26/2018 care stabilește la art. 1 alin. (1) că pentru susținerea nivelului de siguranță a Sistemului Electroenergetic National, Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. are obligația de a furniza servicii tehnologice de sistem către Operatorul de transport și sistem la o valoare a puterii electrice de cel puțin 400 MW, măsurile prevăzute aplicându-se în perioada 15 aprilie 2018-30 iunie 2020.

Intimata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 148/26.09.2016, anularea Deciziei de impunere nr. x/28.06.2016 și exonerarea acesteia de la plata sumei de 740.137.940 RON, reprezentând penalități pentru nerestituirea la termen a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

La data de 14.06.2016 Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a transmis prin adresa nr. x/14.06.2016 datele de identificare ale operatorilor care nu au restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră aferente emisiilor de dioxid de carbon generate în anul 2015 precum și numărul acestora conform art. 9 alin. (1) lit. ș) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare și art. 28 din H.G. nr. 780/2006 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Urmare a datelor transmise de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor prin adresa nr. x/14.06.2016, Administrația Fondului pentru Mediu a emis Decizia de impunere nr. x/28.06.2016 prin care au fost stabilite obligații fiscale pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta are calitatea de operator în sensul art. 3, lit. g) din H.G. nr. 780/2006.

De asemenea, instanța de fond în mod temeinic a înlăturat susținerile reclamantei cu privire la lipsa de fonduri necesare achiziționării deficitului de certificate aferente emisiilor de CO

2

, în sensul că, acest motiv nu reprezintă o cauză care înlătură răspunderea societății, prin exonerarea de răspundere a reclamantei.

Motivul de recurs privind incidența încheierii nr. 152/2016 de suspendare provizorie a executărilor silite asupra conturilor societății până la pronunțarea unei hotărâri în dosarul nr. x/2016 nu este întemeiat și nu poate fi primit.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că art. 18, alin. (2) din H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră prevede că operatorul fiecărei instalații are obligația de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalația respectivă în anul calendaristic anterior, altul decât numărul de certificate pentru aviație, verificate potrivit dispozițiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior.

Conform alin. (4) din H.G. nr. 780/2006, plata sumelor prevăzute la alin. (1) nu exonerează operatorul de la obligația de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul nu a restituit certificate în registrul național, până la data la care restituie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor din următorul an calendaristic.

În ceea ce privește aplicarea penalității de 100 Euro pentru operatorii care nu restituie certificatele de emisii până cel târziu la data de 30 aprilie, prin Decizia din luna octombrie 2013, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că art. 16 din Directiva 203/87/CE privind stabilirea unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sferă în cadrul comunității, conform Curții Europene de Justiție, trebuie interpretat în sensul că se opune excluderii de la penalității de 100 Euro pentru depășirea emisiilor pe care o prevede în cazul operatorului care nu a restituit până la data de 30 aprilie a anului în curs cotele de operatorul dispune la această dată de un număr suficient de certificate.

În sprijinul acestei interpretări au fost avute în vedere și dispozițiile art. 28 din H.G. nr. 780/2006, conform cărora:

(1) "Pentru nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2) și (3), pentru perioada prevăzută la art. 12^2 se aplică o penalitate de 100 euro, echivalentă în RON, la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naționale a României valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul sau operatorul de aeronave nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condițiile legii.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului comunică Administrației Fondului pentru Mediu situația operatorilor și operatorilor de aeronave care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condițiile legii, numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceștia, precum și alte documente relevante."

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. împotriva sentinței nr. 208/2018 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2021.