ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 938/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 938/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 938/2017
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 127 din 2 februarie
2017, în rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a
dispus încetarea judecării apelului declarat de reclamanții A. și
B. în calitate de moștenitori ai defunctului C. și D., E. și F.
împotriva sentinței civile nr. 1137/2002, pronunțată de
Tribunalul Hunedoara, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1)
teza finală din Legea nr. 85/2014.
Pentru a
pronunța această decizie, instanța de apel a reținut
următoarele considerente:
La termenul
din 14 martie 2013, instanța de apel a dispus, în temeiul art. 35 din
Legea nr. 137/2002, suspendarea judecății, având în vedere că
s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere
financiară în perioada de privatizare în ce o privește pe pârâta CN
G. SA Petroșani, recursul formulat de reclamanți fiind respins.
SC H. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al CN G.
SA, a adus la cunoștința instanței că societatea
pârâtă se află în procedură simplificată de faliment, ca
urmare a pronunțării Încheierii nr. 385/F/2015 din 28 aprilie 2015 în
Dosarul nr. x/97/2014 (fila 116).
Față de această împrejurare, constatând
că procedura insolvenței pârâtei s-a deschis sub imperiul Legii nr. 85/2014,
Curtea a reținut incidența în cauză a art. 75 din Legea nr. 85/2014,
care prevede că „d
e la data deschiderii procedurii se
suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau
măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra
averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în
cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a
creanțelor. . La data rămânerii definitive a hotărârii de
deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau
extrajudiciară, cât și executările silite suspendate
încetează.”
Împotriva acestei decizii au declarat recurs
reclamanții F., E., A., B. și D., solicitând casarea deciziei și
trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru judecarea cererii în condiții de
contradictorialitate cu părțile reclamante-apelante și cu
respectarea dreptului la apărare al acestora. În subsidiar, s-a solicitat modificarea
hotărârii în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și respingerea
cererii de încetare a judecării apelului, cu consecința
continuării judecații în apel.
Au fost încălcate formele de procedură prevăzute
sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,
motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate
hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau
înfățișarea pârtilor, afară numai dacă legea nu
dispune altfel.
Prin citația emisă în data de 29 decembrie 2016,
au fost citați la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2017,
orele 10,00, la instanța de apel, cu mențiunea „Dosarul a fost repus
pe rol din oficiu pentru discutarea cererii de perimare”.
La termenul fixat de instanță s-a constatat că
nu este incidentă excepția perimării apelului și instanța
a pus în discuție aplicabilitatea în speță a art. 75 din Legea nr.
85/2014, a reținut cauza pentru pronunțare, amânând pronunțarea
pentru data de 02 februarie 2017.
Cauza nu putea fi judecată fără încălcarea
art. 85 C. proc. civ., decât în condițiile citării tuturor părților,
așa cum a procedat cu cea a perimării, pentru care au fost
citați.
Chiar dacă a lăsat cauza în pronunțare
și a amânat pronunțarea timp de o săptămână, nu au
putut cunoaște motivul, de vreme ce procedura de citare nu s-a realizat legal.
Procedându-se în modul relevat mai sus, au fost
nesocotite și principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv al contradictorialității
și al dreptului la apărare, încălcându-se și dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția europeană a
drepturilor omului.
Prin hotărârea dată, instanța a acordat
altceva decât ceea ce s-a cerut - motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.
6 C. proc. civ., întrucât instanța a pus în discuție aplicabilitatea art.
75 din Legea nr. 85/2014 și a lăsat cauza în pronunțare pe
această excepție, iar prin dispozitiv a dispus încetarea
judecării apelului.
În speță se regăsesc toate cele trei
ipoteze reglementate de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.
proc. civ.: teza neindicării motivelor care susțin măsura
încetării judecații apelului, ci doar la cea a suspendării; în
considerente există o vădită contradicție, întrucât instanța
face referire la încheierea de deschidere a procedurii simplificate a
falimentului și aplicabilitatea la această împrejurare a art. 75 din
Legea nr. 85/2014, pentru ca ulterior, reiterând aceste împrejurări, să
dispună încetarea judecării apelului; obiectul cauzei nu
privește un drept de creanță, iar față de acesta,
justificarea măsurii prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2014 este
străină de natura cauzei.
Hotărârea a fost pronunțată cu
aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 75 din Legea nr. 85/2014,
potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - detaliindu-se argumentele care
susțin motivul de recurs.
Înalta Curte constată că recursul este fondat,
în considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.
civ., pentru argumentele ce succed:
Potrivit
dispozițiilor procedurale subliniate, casarea unei hotărâri se poate
cere când prin aceasta instanța a încălcat formele de procedură
prevăzute sub sancțiunea de art. 105 alin. (2) din același cod,
normă potrivit căreia „
Actele îndeplinite
cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor
declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o
vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În
cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea
se presupune până la dovada contrarie.”
Recurenții reclamanți susțin că nu au fost
citați pentru soluționarea cauzei pe fond, ci numai pentru discutarea
perimării, situație care este confirmată de actele dosarului.
Procedând la judecata cauzei în condițiile în care
recurenți reclamanți au lipsit la termenul respectiv și nici nu
au fost legal citați pentru soluționarea pe fond a cauzei,
instanța de apel a încălcat prevederile art. 85 C. proc. civ., care
prevăd că „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri
decât după citarea sau înfățișarea părților,
afară numai dacă legea nu dispune altfel - neregăsindu-le în
speță ultima ipoteză a normei procedurale.
Vătămarea
produsă este de necontestat, chiar dacă s-a amânat pronunțarea
pentru a se da posibilitatea părților de a-și exprima
poziția cu privire la încetarea procesului, întrucât reclamanții,
nefiind legal citați, nu au putut să-și apere interesele pe
fond, din perspectiva soluției pronunțată în cauză, fiind
afectate în egală măsură principiul
contradictorialității, dreptul la apărare și dreptul la un
proces echitabil, în lumina art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a
drepturilor omului - elementul citațiilor a cărui lipsă a fost sancționată
neregăsindu-se printre mențiunile prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 88 alin. (2) C. proc. civ.
Această vătămare nu poate fi
înlăturată decât prin anularea actului de procedură întocmit cu
neobservarea normei legale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță de apel.
Primirea
acestui motiv de recurs, cu consecința anulării deciziei de apel,
exclude analiza celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanții F., E., A., B. și D. împotriva Deciziei nr. 127
din data de 2 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
secția I civilă.
Casează
decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 iunie 2017.