ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2312/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea N.V. împotriva deciziei nr.9 din 19.02.2002 a Curții de Apel Suceava – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-contestatoare prin avocat F.G., lipsind intimata-creditoare W.P., precum și intimatul-debitor N.C.C.. Procedura completă. Avocat F.G. a solicitat admiterea recursului cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2001 sub nr.1398 pe rolul Tribunalului Botoșani, N.V.

în temeiul art.399 C.proc.civ.a formulat o contestație la executare împotriva executării silite imobiliare pornită în dosarul 424/2000 al executorului judecătoresc prin comandament asupra apartamentului situat în Botoșani, Calea Națională nr.69, bloc K 4, etaj 4, în baza sentinței nr.B 021056 din 23 martie 1998 a Judecătoriei Leipzig - Germania investită cu formulă executorie prin sentința civilă nr.32 din 10 martie 1999 a Tribunalului Botoșani. Contestația a fost formulată în contradictoriu cu creditoarea W.P. și debitorul N.C., solicitându-se instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să dispună suspendarea executării silite; - să dispună anularea tuturor formelor de executare începute și ridicarea ipotecii instituite asupra apartamentului.

În motivarea cererii contestatoarea arată că executarea silită a fost pornită împotriva unui bun comun, iar creanța este o datorie personală a soțului său și, ca atare creditorii personali ai acestuia nu pot solicita executarea silită asupra unui bun comun. Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr.150 din 4 iulie 2001, a admis contestația la executare și a anulat executarea imobiliară dispusă în baza sentinței nr.32 din 10 martie 1999 a Tribunalului Botoșani (dosar de executare 424/2000 Tribunalul Botoșani). A dispus restituirea către contestatoare a sumei de 10.000.000 lei plătită de către aceasta cu titlu de cauțiune. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepțiile formulate de către creditoare cu privire la autoritatea de lucru judecat și tardivitatea formulării contestației nu sunt fondate.

În ceea ce privește fondul contestației a reținut că apărările creditoarei referitoare la faptul că datoria ar fi fost comună ambilor soți, deoarece aceștia împreună au folosit banii împrumutați pentru achiziționarea unor bunuri inclusiv apartamentul urmărit „nu au relevanță în cadrul contestației la executare, ci, ar fi trebuit să fie invocate, în cadrul procesului de partaj al bunurilor comune”. A mai reținut că prin sentința civilă nr.4275/2001 a Judecătoriei Botoșani s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului urmărit. Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr.9 din 19 februarie 2002, a admis apelul împotriva sentinței nr.150 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Botoșani și a schimbat în totalitate hotărârea în sensul că a respins ca nefondată contestația la executare.

În motivarea deciziei instanța de apel a reținut în esență că în cauză au fost instituite două comandamente privind imobilul urmărit și astfel contestatoarea a fost înștiințată că apartamentul va fi scos la vânzare prin licitație. A mai reținut că la data de 12 martie 2003 contestoarea a formulat prezenta contestație la executare și la un interval de o zi – 13 martie 2001 – formulează o acțiune de partaj numai cu privire la apartamentul urmărit în contradictoriu cu soțul său, debitorul din această cauză, care se soluționează în sensul constatării că reclamanta ar avea o contribuție exclusivă la dobândirea apartamentului. Față de cele reținute mai înainte instanța de apel a apreciat că acțiunea de partaj a fost formulată de către contestatoare (deși cunoștea că imobilul era supus executării silite) fără a cita în cauză pentru opozabilitate pe creditoare și ca atare hotărârea pronunțată în partaj nu este opozabilă creditoarei.

Împotriva acestei decizii contestatoarea N.V.a formulat recurs invocând motivele prevăzute de art.304 punctele 9 și 10 C.proc.civ.. Se susține că instanța de apel nu a evaluat toate probele administrate și a interpretat greșit prevederile art.400 1 C.proc.civ.. În acest sens se arată că dispozițiile art.400 1 C.proc.civ.nu prevăd că partajul bunurilor comune se judecă în contradictoriu cu creditorul și că oricum creditoarea a fost încunoștiințată de existența procesului de partaj, dar a stat în pasivitate. Se mai susține că apartamentul a fost achiziționat în timpul căsătoriei dar din banii contestatoarei. Recursul este nefondat. Este de reținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă și a făcut o aplicare corectă a prevederilor art.400 1 C.proc.civ.la situația de fapt din cauză.

În acest sens urmează a constata că imobilul urmărit pentru executare silită a fost cumpărat de către ambii soți la data de 17 martie 1998, deci posterior datei împrumutului care a fost acordat la data de 15 iunie 1997. Este de reținut că hotărârea judecătorească pronunțată în Germania prin care soțul contestatoarei (intimatul N.C.C.) a fost obligat să restituie suma împrumutată de la creditoare s-a pronunțat la data de 23 ianuarie 1998, iar ea a fost investită cu formulă executorie în România prin sentința civilă nr.32 din 10 martie 1999. Mai urmează a constata că prin contractul de împrumut debitorul declarase că este de acord cu ipotecarea apartamentului și prin procură autentică (existentă la fila 26 dosar apel) aceasta a împuternicit-o pe soția sa, contestatoarea din această cauză, să-l reprezinte în dosarul având ca obiect executarea silită a apartamentului și să poată vinde cui va cere de cuviință acest apartament ceea ce dovedește conivența între contestatoare și debitor.

În acelaș sens urmează a reține că la data de 8 februarie 2000 debitorul din această cauză a formulat contestație la executare care a fost respinsă prin sentința nr.44 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Botoșani rămasă definitivă și irevocabilă. De menționat că asupra imobilului supus executării s-a emis primul comandament la data de 11 februarie 2000, iar la data de 17 ianuarie 2001 (în același dosar de executare nr.424/2000 al Tribunalului Botoșani) se emite al doilea comandament. Contestatoarea formulează la data de 12 martie 2001 contestația la executare ce formează obiectul cauzei de față. În această cauză, contestatoarea a chemat în judecată și, pe creditoare, solicitând să i se stabilească drepturile asupra apartamentului în contradictoriu cu aceasta.

A doua zi la data de 13 martie 2001, a formulat o altă acțiune prin care a solicitat în timpul căsătoriei partajarea unui bun singular (apartamentul urmărit pentru executarea creanței, cauză în care nu a mai chemat-o însă în judecată pe creditoare. În aceste condiții, în mod legal și temeinic instanța de apel a apreciat că hotărârea prin care s-a pronunțat partajul apartamentului nu este opozabilă creditoarei. Distinct de cele mai înainte menționate urmează a mai reține că în conformitate cu prevederile art.30 C.fam.bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor bunuri comune, această calitate nu trebuie dovedită. În conformitate cu prevederile art.32 C.fam.soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.

În consecință, având în vedere toate aceste considerente urmează a constata că niciunul dintre motivele de recurs nu sunt fondate și, în consecință, urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de N.V.împotriva deciziei civile nr.9 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava – secția civilă. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.