ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4743/2003

Asupra recursului

de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

iulie 2000 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanta F. Botoșani a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice,  Direcția generală a finanțelor și

controlului financiar de stat Botoșani, solicitând obligarea acestora la plata

sumei de 890.835.640 lei, reprezentând valoarea actualizată a debitului de

818.937.083 lei, la care pârâtul a fost obligat prin sentin

ța

civilă nr. 5150/14 august 1998 a

Judecătoriei Botoșani, debit achitat abia la 14 iulie 2000.

Tribunalul Botoșani,

investit în urma declinării competenței materiale de către instanța inițial

sesizată, a pronunțat sentința civilă nr. 138 din 27 iunie 2001, prin care a

admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 570.777.550 lei pretenții

bănești și 2.500.000 lei, cheltuieli de judecată. S-a reținut în motivarea

sentinței că de la data rămânerii definitive a hotărârii de obligare, sentinta

era executorie, astfel încât de la acea dată – 21 mai   1999 – pârâtul trebuia

să plătească debitul, actualizat în prezent conform variantei 3 din raportul de

expertiză.

Prin decizia civilă nr. 24 din 16

aprilie 2002, Curtea de apel Suceava, secția civilă, a admis apelul

reclamantei, a schimbat în parte sentința, în sensul că a fost mărit cuantumul

sumei la care a fost obligat pârâtul de la 570.777.550 lei la 1.450.035.010

lei. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că

actualizarea debitului trebuie raportată la data pronunțării primei sentințe

(14 august 1998) în raport cu data de 16 aprilie 2002, la care s-a pronunțat

decizia.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs Direcția generală a finanțelor publice a județului

Galați pentru Ministerul Finanțelor Publice care a invocat motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., anume nelegalitatea hotărârii.

Astfel, se susține că aplicarea art. 371 C. proc. civ. de către instanța de

apel s-a făcut nelegal, neținându-se seama de necesitatea existenței unui titlu

executoriu drept temei al plăților făcute de la bugetul de stat către

creditori.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul se privește ca fondat, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va fi modificată decizia

recurată, în sensul și pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Sentința civilă nr. 5150/14 august 1998 a

Judecătoriei Botoșani, prin care pârâtul a fost obligat la plata sumei de

818.937.083 lei către reclamantă a rămas definitivă la 21 mai 1999, prin respingerea

apelului de către Tribunalul Botoșani. Hotărârea a fost investită cu formulă

executorie de către reclamantă la 20 aprilie 2000 iar debitul s-a achitat,

conform recunoașterilor părților, la 14 iulie 2000.

Deși art. 371 alin. (1) C. proc. civ. stabilește

principiul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la

îndeplinire de bunăvoie, acest text trebuie coroborat cu întreaga reglementare

a executării silite, care se declanșează la cererea creditorului, pe baza unui

titlu executoriu. Instanța de apel a aplicat greșit legea atunci când a

considerat că și o hotărâre judecătorească dată în primă instanță, nedefinitivă

trebuie executată fără opunere, renunțându-se la căile de atac prevăzute de

lege.

Cu atât mai mult cu cât plata urma a fi

făcută din banii publici, nu i se poate impune debitorului, nemulțumit de

hotărârea pronunțată, să plătească de îndată, înainte de rămânerea definitivă a

acesteia. In speță, hotărârea a devenit definitivă (și, ca atare executorie),

la 21 mai 1999, din acel moment reclamanta având posibilitatea de a porni

executarea silită, executare care se realizează la stăruința creditorului.

Deși cum s-a arătat, investirea cu

formulă executorie a titlului s-a făcut abia la 20 aprilie 2000, instanța de

fond a procedat la actualizarea debitului în raport cu data rămânerii

definitive a hotărârii, de când, într-adevăr, se poate considera că art. 371

alin. (1) devine aplicabil.

Ca atare, văzând că instanța de apel a

făcut o greșită interpretare a legii, decizia acesteia va fi modificată, în

sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinței de fond, care fiind

temeinică și legală, va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, în numele Ministerului

Finanțelor Publice împotriva deciziei 24 din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel

Suceava,  secția civilă.

Modifică decizia menționată în sensul că

respinge apelul declarat de reclamantă și respinge apelul declarat de

reclamantă și menține dispozițiile sentinței civile 138/27 iunie 2001 a

Tribunalului Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  14 noiembrie 2003.