ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4743/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2000 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanta F. Botoșani a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția generală a finanțelor și controlului financiar de stat Botoșani, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 890.835.640 lei, reprezentând valoarea actualizată a debitului de 818.937.083 lei, la care pârâtul a fost obligat prin sentin ța civilă nr. 5150/14 august 1998 a Judecătoriei Botoșani, debit achitat abia la 14 iulie 2000. Tribunalul Botoșani, investit în urma declinării competenței materiale de către instanța inițial sesizată, a pronunțat sentința civilă nr. 138 din 27 iunie 2001, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 570.777.550 lei pretenții bănești și 2.500.000 lei, cheltuieli de judecată.

S-a reținut în motivarea sentinței că de la data rămânerii definitive a hotărârii de obligare, sentinta era executorie, astfel încât de la acea dată – 21 mai 1999 – pârâtul trebuia să plătească debitul, actualizat în prezent conform variantei 3 din raportul de expertiză. Prin decizia civilă nr. 24 din 16 aprilie 2002, Curtea de apel Suceava, secția civilă, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința, în sensul că a fost mărit cuantumul sumei la care a fost obligat pârâtul de la 570.777.550 lei la 1.450.035.010 lei. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că actualizarea debitului trebuie raportată la data pronunțării primei sentințe (14 august 1998) în raport cu data de 16 aprilie 2002, la care s-a pronunțat decizia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Direcția generală a finanțelor publice a județului Galați pentru Ministerul Finanțelor Publice care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., anume nelegalitatea hotărârii. Astfel, se susține că aplicarea art. 371 C. proc. civ. de către instanța de apel s-a făcut nelegal, neținându-se seama de necesitatea existenței unui titlu executoriu drept temei al plăților făcute de la bugetul de stat către creditori. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul se privește ca fondat, astfel încât, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va fi modificată decizia recurată, în sensul și pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Sentința civilă nr. 5150/14 august 1998 a Judecătoriei Botoșani, prin care pârâtul a fost obligat la plata sumei de 818.937.083 lei către reclamantă a rămas definitivă la 21 mai 1999, prin respingerea apelului de către Tribunalul Botoșani. Hotărârea a fost investită cu formulă executorie de către reclamantă la 20 aprilie 2000 iar debitul s-a achitat, conform recunoașterilor părților, la 14 iulie 2000. Deși art. 371 alin. (1) C. proc. civ. stabilește principiul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, acest text trebuie coroborat cu întreaga reglementare a executării silite, care se declanșează la cererea creditorului, pe baza unui titlu executoriu.

Instanța de apel a aplicat greșit legea atunci când a considerat că și o hotărâre judecătorească dată în primă instanță, nedefinitivă trebuie executată fără opunere, renunțându-se la căile de atac prevăzute de lege. Cu atât mai mult cu cât plata urma a fi făcută din banii publici, nu i se poate impune debitorului, nemulțumit de hotărârea pronunțată, să plătească de îndată, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. In speță, hotărârea a devenit definitivă (și, ca atare executorie), la 21 mai 1999, din acel moment reclamanta având posibilitatea de a porni executarea silită, executare care se realizează la stăruința creditorului. Deși cum s-a arătat, investirea cu formulă executorie a titlului s-a făcut abia la 20 aprilie 2000, instanța de fond a procedat la actualizarea debitului în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii, de când, într-adevăr, se poate considera că art. 371 alin. (1) devine aplicabil.

Ca atare, văzând că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a legii, decizia acesteia va fi modificată, în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinței de fond, care fiind temeinică și legală, va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei 24 din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Modifică decizia menționată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă și respinge apelul declarat de reclamantă și menține dispozițiile sentinței civile 138/27 iunie 2001 a Tribunalului Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003.