ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4142/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 122 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A Piatra Neamț, împotriva pârâtei S.C. N.I. SRL comuna Mihai Eminescu, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 132.820.723 lei cu titlu de pretenții bănești, plus 8.664.243 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință a fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. N.I. SRL împotriva chematei în garanție S.C. A. SRL Botoșani, prin care s-a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumelor pe care pârâta urmează să le achite în acțiunea principală cu titlu de preț marfă livrată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul nr. 430 din 30 iunie 1998, reclamanta S.C. C. S.A Piatra Neamț s-a obligat să livreze pârâtei S.C. N.I.

SRL îngrășăminte chimice, iar aceasta să înființeze o cultură de floarea soarelui și să predea la fondul de consum 400 tone semințe de floarea soarelui, în contract fiind prevăzută și clauza potrivit căreia, pârâta, putea solicita în avans, la cerere, îngrășăminte chimice, ierbicide, combustibil, etc. A mai reținut prima instanță, că probele dosarului, confirmă că în baza relațiilor contractuale stabilite, prin contractul menționat, pârâta a primit îngrășăminte chimice, în cantitatea și de calitatea prevăzute în actele de livrare, al căror preț se cifra la suma totală de 205.275.561 lei, din care a fost achitată numai suma de 72.454.778 lei rămânând de achitat diferența de 132.820.723 lei, pe care pârâta o datorează, întrucât ordinele de plată, prin care aceasta tindea să dovedească că a achitat integral pretențiile reclamantei, priveau plăți efectuate către alți beneficiari (S.C.

S. S.A. Bacău). În ceea ce privește dobânzile, în cuantum de 160.695.040 lei, prima instanță, a reținut că acestea nu pot fi acordate, în contextul în care, reclamanta nu a făcut dovada, așa cum a susținut, că, pentru continuarea activității sale, a fost obligată în lipsa lichidităților datorate de pârâtă să recurgă la un împrumut bancar, aceasta în afara faptului că, raporturile contractuale stabilite cu B.C.R., prin contractul nr. 151 din 6 august 1997, au fost încheiate anterior celor, în baza cărora s-a făcut livrarea produselor de către reclamantă, în beneficiul pârâtei. Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție S.C.

A. SRL, prima instanță a reținut că, pentru examinarea modului în care s-au derulat relațiile contractuale între pârâtă și chemata în garanție, se impune administrarea altor probe, care ar conduce la întârzierea soluționării acțiunii principale, astfel, că pentru evitarea unei asemenea situații, se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. civ. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta S.C. N.I. SRL Cucorăni, a fost admis prin decizia nr. 410 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, și ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost schimbată în parte, în sensul că obligă pe apelanta pârâtă să plătească reclamantei intimate S.C.

C. S.A. Piatra Neamț, suma de 129.820.783 lei, cu titlu de preț în loc de 132.820.723 lei. Totodată prin decizia susmenționată au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, a reținut, că pârâta, a făcut dovada cu ordinul de plată nr. 222 din 10 februarie 2000, că a achitat din suma datorată, suma de 3.000.000 lei, și că această situație a fost confirmată de intimata reclamantă prin întâmpinarea depusă în apel, care a fost de acord cu reducerea debitului la suma de 129.820.783 lei. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, pârâta S.C. N.I. SRL Cucorăni, susținând în esență că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, deoarece, această instanță, nu a luat în discuție și nu s-a pronunțat, cu privire la cererea recurentei, în sensul de a se judeca, conform art. 63 C. proc.

civ., cererea de chemare în garanție împreună cu cererea principală, situație, care se impunea în speță, față de faptul că, chemata în garanție S.C. A. S. SRL devenită S.C. A. SRL Botoșani, a ridicat direct de la reclamantă (însă, în baza relațiilor contractuale stabilite între aceasta și pârâtă) cantitatea de 69.000 kg îngrășăminte, în valoare de 179.989.168 lei, însă din cauza calamităților naturale (grindină) nu a mai putut livra nici cantitatea corespunzătoare de semințe de floarea soarelui la fondul de consum și nici nu a fost în măsură să obțină venituri, pentru a achita contravaloarea îngrășămintelor către reclamantă. De asemenea, pârâta susține că, instanța de apel nu s-a pronunțat, deși a cerut, asupra cheltuielilor de judecată solicitate în apel.

Ca temei de drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 10 C. proc. civ. Recursul pârâtei nu este fondat. Potrivit art. 63 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală, însă potrivit alin. (2) al aceluiași articol „când judecarea cererii principale, ar fi întârziată prin chemarea în garanție, instanța poate dispune, despărțirea ei, spre a fi judecată deosebit”. Or, instanța fondului, constatând că, chemata în garanție S.C. A. SRL Botoșani, s-a aprovizionat direct cu îngrășăminte chimice de la furnizoarea reclamantă (în baza contractului încheiat de pârâtă cu chemata în garanție) și că într-o astfel de situație, se impune admiterea altor probe ce ar conduce la întârzierea soluționării acțiunii principale promovată de reclamanta S.C.

C. S.A. Piatra Neamț împotriva pârâtei S.C. N.I. SRL, justificat a dispus în temeiul art. 63 alin. (2) C. proc. civ. disjungerea cererii de chemare în garanție, formulată în cauza de pârâta S.C. N.I. SRL împotriva chematei în garanție S.C. A. SRL Botoșani, de acțiunea principală. La rândul său, instanța de apel, admițând apelul pârâtei numai în parte, în sensul reducerii cuantumului sumei la care a fost obligată aceasta de la 132.820.723 lei la 129.820.730 lei, și menținând în rest soluția primei instanțe cu privire la disjungerea cererii de chemare în garanție a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Faptul că, instanța de apel, s-a pronunțat, contrar celor susținute în recurs și cu privire la disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă, rezultă expres din dispozitivul deciziei, în care, s-a prevăzut „menține celelalte dispoziții ale sentinței”, adică inclusiv și cele referitoare la disjungerea cererii de chemare în garanție de acțiunea principală. În ceea ce privește critica privind neacordarea cheltuielilor de judecată în apel, solicitate de pârâtă, se constată că nici aceasta nu este întemeiată în condițiile în care, prin admiterea apelului, și schimbarea sentinței, suma la care a fost obligată pârâta s-a redus numai cu 3.000.000 lei, căreia i-ar corespunde o sumă modică cu titlu de cheltuieli de judecată, care chiar dacă nu i-a fost acordată, nu poate conduce la casarea hotărârii, atâta timp, cât pârâta poate valorifica aceste pretenții prin introducerea unei acțiuni separate.

Referitor la cererea formulată de recurentă privind restituirea cauțiunii în sumă de 13.000.000 lei, se constată de asemenea că și aceasta nu este întemeiată, în condițiile în care ordinul de plată nr. 15 din22 aprilie 2002, a fost depus la Trezoreria municipiului Botoșani, și nu la CEC, la dispoziția și pe seama Curții Supreme de Justiție, așa cum s-a menționat expres în încheierea din 26 aprilie 2002 motiv pentru care dealtfel a și fost respinsă cererea de suspendare a deciziei atacate cu recurs. Așa fiind, urmează a se respinge recursul pârâtei, precum și cererea privind restituirea cauțiunii în sumă de 13.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. N.I. SRL Cucorăni, împotriva deciziei nr. 410 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, precum și cererea de restituire a cauțiunii în sumă de 13.000.000 lei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2003.