ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5769/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 mai 2004 petenții B.V., B.T.A. și B.D.A. au solicitat suspendarea încheierii de încuviințare a executării silite până la soluționarea apelului înregistrat la Curtea de Apel Iași. Se arată, în motivarea cererii, că hotărârea în baza căreia a fost încuviințată executarea nu este irevocabilă, dosarul aflându-se în recurs. Se mai susține că titlul petenților constă în contractul de închiriere din 3 februarie 2003, valabil până în anul 2007. Ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 581 și art. 582 C. proc. civ. cu referire la art. 282 și art. 36 alin. (6) din același cod.

Prin încheierea din 24 mai 2004 Curtea de Apel Iași a respins cererea petenților, ca fiind rămasă fără obiect. Instanța a reținut, în cadrul procedurii prevăzute de art. 581 C. proc. civ., că cererea de suspendare a executării încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Iași la 29 aprilie 2004 a devenit fără obiect deoarece din procesul verbal depus la dosar rezultă că executarea a fost încheiată. Împotriva acestei încheieri au declarat prezentul recurs petenții B.V., B.T.A. și B.D.A. Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că: cererea a fost soluționată de instanță într-o compunere nelegală (doi judecători), aceasta trebuind să fie judecată de președintele instanței cu „aplicarea evidentă” și a dispozițiilor art. 403 alin. (3) și (4) C. proc.

civ.; un membru al completului de judecată este rudă de gradul III cu una din părțile care are interes în cauză; hotărârile pronunțate în litigiul dintre părți sunt nelegale și netemeinice pe fond; titlul pe baza căruia ocupă locuința și anume un contract de închiriere este valabil până în anul 2007. Recursul se privește ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Petenții au solicitat suspendarea încheierii de încuviințare a executării silite pe calea ordonanței președințiale invocând prevederile art. 581 și art. 582 C. proc. civ. Conform art. 581 alin. (1) C. proc. civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

După cum se poate observa competența de a judeca o cerere pe calea ordonanței președințiale aparține instanței adică completului de judecată și nu președintelui instanței așa cum susțin recurenții. Este adevărat că potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau altei cereri privind executarea silită, instanța poate suspenda executarea, iar conform alin. (4) al acelui text, în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol. Numai că, prin petitul cererii de suspendare nu se face nici o referire la textul de lege sus-citat.

De altfel nici nu a fost solicitată suspendarea executării ci numai a încheierii de încuviințare a executării, act premergător executării propriu-zise. Oricum, prevederile art. 403 C. proc. civ. au fost invocate pentru prima oară în instanța de recurs. Situația de incompatibilitate în care s-ar fi aflat un membru al completului de judecată rămâne o simplă afirmație făcută în fața instanței de recurs și neprobată prin înscrisuri, singurele admise în această fază a unui litigiu. Problemele de fond ale proceselor ce au avut loc între părți, inclusiv validitatea titlului petenților exced cadrul prezentului litigiu, astfel că nu pot fi examinate. În consecință motivele de casare invocate, astfel cum au fost arătate, nu sunt întemeiate și deci nu pot fi primite.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții B.V., B.T.A. și B.D.A. împotriva încheierii din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.