ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5769/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai

2004 petenții B.V., B.T.A. și B.D.A. au solicitat suspendarea încheierii de

încuviințare a executării silite până la soluționarea apelului înregistrat la

Curtea de Apel Iași.

Se arată, în motivarea cererii, că hotărârea

în baza căreia a fost încuviințată executarea nu este irevocabilă, dosarul

aflându-se în recurs. Se mai susține că titlul petenților constă în contractul

de închiriere din 3 februarie 2003, valabil până în anul 2007. Ca temei de

drept au fost invocate prevederile art. 581 și art. 582 C. proc. civ. cu

referire la art. 282 și art. 36 alin. (6) din același cod.

Prin încheierea din 24 mai 2004

Curtea de Apel Iași a respins cererea petenților, ca fiind rămasă fără obiect.

Instanța a reținut, în cadrul procedurii

prevăzute de art. 581 C. proc. civ., că cererea de suspendare a executării

încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Iași

la 29 aprilie 2004 a devenit fără obiect deoarece din procesul verbal depus la

dosar rezultă că executarea a fost încheiată.

Împotriva acestei încheieri au

declarat prezentul recurs petenții B.V., B.T.A. și B.D.A. Au fost invocate

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că: cererea a fost soluționată de instanță într-o

compunere nelegală (doi judecători), aceasta trebuind să fie judecată de

președintele instanței cu „aplicarea evidentă” și a dispozițiilor art. 403

alin. (3) și (4) C. proc. civ.; un membru al completului de judecată este rudă

de gradul III cu una din părțile care are interes în cauză; hotărârile

pronunțate în litigiul dintre părți sunt nelegale și netemeinice pe fond; titlul

pe baza căruia ocupă locuința și anume un contract de închiriere este valabil

până în anul 2007.

Recursul se privește ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Petenții au solicitat suspendarea

încheierii de încuviințare a executării silite pe calea ordonanței

președințiale invocând prevederile art. 581 și art. 582 C. proc. civ.

Conform art. 581 alin. (1) C. proc.

civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei

pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

După cum se poate observa competența

de a judeca o cerere pe calea ordonanței președințiale aparține instanței adică

completului de judecată și nu președintelui instanței așa cum susțin recurenții.

Este adevărat că potrivit art. 403

alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau

altei cereri privind executarea silită, instanța poate suspenda executarea, iar

conform alin. (4) al acelui text, în cazuri urgente, președintele instanței

poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță

președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare

prevăzută de prezentul articol. Numai că, prin petitul cererii de suspendare nu

se face nici o referire la textul de lege sus-citat. De altfel nici nu a fost

solicitată suspendarea executării ci numai a încheierii de încuviințare a

executării, act premergător executării propriu-zise. Oricum, prevederile art.

403 C. proc. civ. au fost invocate pentru prima oară în instanța de recurs. Situația

de incompatibilitate în care s-ar fi aflat un membru al completului de judecată

rămâne o simplă afirmație făcută în fața instanței de recurs și neprobată prin

înscrisuri, singurele admise în această fază a unui litigiu.

Problemele de fond ale proceselor ce

au avut loc între părți, inclusiv validitatea titlului petenților exced cadrul

prezentului litigiu, astfel că nu pot fi examinate.

În consecință motivele de casare

invocate, astfel cum au fost arătate, nu sunt întemeiate și deci nu pot fi

primite.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de petenții B.V., B.T.A. și B.D.A. împotriva încheierii din 24 mai

2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.