ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22

iulie 2004, reclamanta-debitoare SC S. SA a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta-creditoare M.M., să se dispună, pe calea ordonanței președințiale,

suspendarea executării titlului executoriu constituit de decizia civilă nr.

1149/A din 31 mai 2004 a Curții de Apel București, până la soluționarea cererii

de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestației la titlu,

întemeiată pe prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 29 din 5

august 2004, Curtea de Apel București, secția a III – a, a admis cererea și a

dispus suspendarea executării începute în baza deciziei civile nr. 1149/A din

31 mai 2004 a Curții de Apel București în dosarul execuțional nr. 625/2004,

până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate odată

cu contestația la titlu în dosarul nr. 2961/2004 al Curții de Apel București, secția

a III – a civilă.

În motivarea ordonanței

președințiale s-au invocat prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. și s-a

reținut că sunt realizate condițiile pretinse de art. 581 C. proc. civ. și

existența cerinței urgenței măsurii de suspendare s-a dovedit cu actele depuse.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta-creditoare M.M. Recurenta solicită admiterea recursului și

respingerea cererii de suspendarea executării pe calea ordonanței

președințiale.

Se argumentează că instanța și-a

motivat soluția pe existența unui prejudiciu pentru debitoarea intimată, în caz

de executare, deoarece susținerile ei cu privire la întinderea sumei ce urmează

a se executa este diferită de cea cuprinsă în procesul-verbal de executare, dar

afirmațiile părții interesate nu trebuie să constituie un argument pentru

instanță în adoptarea soluției, iar mențiunea din considerentele hotărârii, în

sensul că nu se poate determina câtimea drepturilor ce trebuie a se acorda

creditoarei, este eronată, din decizia curții de apel și considerentele

deciziei instanței supreme rezultând cu claritate sumele datorate.

Criticile creditoarei-recurente sunt

nefondate.

Prin admiterea apelului intimatei SC

S. SA Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 1149/A

din 31 mai 2004 a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat

apelanta „la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în sumă de

1.100 dolari SUA lunar, cu începere din februarie 1996 până la data pronunțării”

și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru stabilirea sumei datorate cu

titlu de lipsă de folosință a terenului, față de neprecizarea „datei

pronunțării” și nici a indicării hotărârii la a cărei pronunțare se referă

instanța, intimata a formulat contestație privind lămurirea înțelesului și întinderii

titlului executoriu.

Până la determinarea cuantumului

creanței datorate, a caracterului lichid al acesteia, punerea ei în executare

nu se poate realiza, constituind un argument puternic invocat de instanță în

sprijinul soluției de suspendare a executării.

Contrar afirmației recurentei,

dispozitivul deciziei civile nr. 1149/A din 31 mai 2004 a Curții de Apel

București, secția a III – a, și considerentele deciziei nr. 1006 din 13 martie

2003 a Curții Supreme de Justiție nu oferă elemente certe și suficiente pentru

stabilirea întinderii creanței privind lipsa de folosință a terenului pe

întreaga durată la care se referă litigiul.

Pentru aceste considerente recursul,

introdus de creditoare și continuat de moștenitoarea acesteia în urma decesului

celei dintâi, urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de creditoarea M.M. și continuat de moștenitoarea R.V. împotriva

sentinței nr. 29 din 5 august 2004 a Curții de Apel București, secția a III – a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.