ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 657/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176 din 23 iulie 2003 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat inculpatul V.D., în baza art. 174 și art. 175 alin. (1) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 2 martie 2003. Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic Județean Sibiu suma de 12.890.596 lei cheltuieli de spitalizare. S-a luat act că părțile vătămate M.S. și M.S. Jr. nu s-au constituit părți civile. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei lopeți din lemn.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că la data de 1 martie 2003, în jurul orelor 17,00, inculpatul V.D. și victima M.G. se aflau pe o stradă din comuna Sadu, județul Sibiu și pe fondul consumului de alcool, între cei doi a început o ceartă, în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri asupra capului, urmare cărora victima a căzut la pământ. Fiind transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean Sibiu, victima a fost internată, prezentând comă profundă, apărută afirmativ în urma unei agresiuni cu traumatism craniocerebral, iar la data de 4 martie 2003 a decedat. Potrivit raportului de constatare medico – legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism, la o persoană cu ciroză hepatică, leziunile fiind urmarea unor lovituri cu corp contondent aplicate asupra capului.

Instanța a înlăturat ca neconfirmate de probe apărările formulate de inculpat, în sensul că a lovit victima numai peste mână și că victima, încercând să-l urmărească s-a împiedicat și s-a lovit de țeava de gaz. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., ținând seama că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut fapta în faza de urmărire penală și că anterior a avut o conduită pașnică în comună. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 342 din 14 octombrie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate susținerile din apel, în sensul existenței praeterintenției și a provocării.

Astfel s-a constat că inculpatul a lovit cu intensitate capul victimei, că leziunile produse au dus direct la deces și că nu s-a dovedit ca premergător atacului victima l-ar fi provocat pe inculpat prin violență. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen., a susținut că fapta comisă cu praeterintenție trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., referitoare la circumstanța atenuantă a provocării. Recursul declarat este întemeiat numai sub aspectul primului motiv de casare invocat. 1. Din interpretarea dispozițiilor art. 174 și ale art. 183 C. pen., rezultă că spre deosebire de infracțiunea de omor, infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte este caracterizată de împrejurarea că lovirile sunt comise cu intenție, iar moartea victimei este rezultatul culpei infractorului care nu a prevăzut un atare rezultat, deși trebuia și putea să îl prevadă.

În cazul când infractorul acceptă producerea morții victimei ca rezultat al acțiunii sale, fapta constituie omor comis cu intenție indirectă. Această intenție de ucidere poate fi dedusă între altele din lovire prin mijloace apte să producă rezultatul letal, regiunea corporală lezată și intensitatea loviturilor aplicate. În speță, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, cât și din materialul probator al cauzei, moartea victimei este un rezultat praeterintenționat. Explicând mecanismul producerii decesului, raportul de autopsie medico-legală, completat în apel, a concluzionat, în sensul că lovitura asupra capului, cu o intensitate ce nu a fost în măsură să producă fracturi ale cutiei craniene sau mandibulei, nu putea duce în mod obișnuit la hemoragii meningo cerebrale mortale, în lipsa cirozei hepatice de care suferea victima.

Aceasta înseamnă, potrivit aceluiași act medico-legal, că maladia preexistentă, respectiv ciroza hepatică, prin caracterul său cronic, grav și progresiv a produs fragilitate vasculară și tulburări de coagulare și a influențat în mod determinant evoluția leziunilor spre deces. Ca atare ponderea factorului patologic în cauzarea morții este majoră în raport cu factorul traumatic. Mai este de menționat că pe plan subiectiv s-a probat că inculpatul, aflat ca și victima sub influența băuturilor alcoolice consumate, lovind victima nu a urmărit decât aplicarea unei corecții corporale și producerea unor suferințe fizice nicidecum uciderea ei.

Obiectul folosit, o lopată veche și degradată din lemn, s-a rupt la impactul cu corpul victimei, iar loviturile de intensitate redusă nu au determinat, conform celor consemnate în același raport de autopsie, decât tumefieri echimotice în zona buzelor și mandibulei, vizate de agresor și au produs, prin hiperextensia forțată și rotația capului, atât luxația atlanto-occipitală, cât și hemoragia subarahnoidiană în jurul trunchiului cerebral și polului temporal drept. Față de considerentele ce preced se impune concluzia că inculpatul a lovit victima cu un obiect vulnerant inapt a produce moartea prin lipsa lui de consistență fizică și cu o intensitate redusă, cu intenția de provocare a unei suferințe fizice și că decesul este o consecință imputabilă cu titlu de culpă, ceea ce caracterizează infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

2. Din materialul probator al cauzei nu a rezultat existența unui fapt ori gest al victimei căruia să îi fie atribuită semnificația juridică a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., rezultând că agresiunea este imputabilă exclusiv inculpatului. 3. În consecință, constatând întemeiat numai primul motiv de casare invocat, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia atacată, cât și sentința primei instanțe numai cu privire la încadrarea juridică a faptei. Rejudecând cauza, se va dispune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza acestui ultim text urmează ca inculpatului să i se aplice pedeapsa de 7 ani închisoare, apropiată de minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșiri ei și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general bună și a dovedit sinceritate în timpul procesului penal. Această pedeapsă este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2003 la 4 februarie 2004 și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 342/ A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia și sentința penală nr. 176 din 23 iulie 2003 a Tribunalului Sibiu cu privire la încadrarea juridică a faptei. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 2 martie 2003 la 4 februarie 2004. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2004.