ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 657/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 23

iulie 2003 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat inculpatul V.D., în baza art.

174 și art. 175 alin. (1) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

arestarea preventivă de la 2 martie 2003.

Inculpatul a fost obligat să

plătească Spitalului Clinic Județean Sibiu suma de 12.890.596 lei cheltuieli de

spitalizare.

S-a luat act că părțile vătămate

M.S. și M.S. Jr. nu s-au constituit părți civile.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei lopeți din lemn.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că la data de 1 martie 2003, în jurul orelor 17,00,

inculpatul V.D. și victima M.G. se aflau pe o stradă din comuna Sadu, județul

Sibiu și pe fondul consumului de alcool, între cei doi a început o ceartă, în

cadrul căreia inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri asupra capului,

urmare cărora victima a căzut la pământ.

Fiind transportată de urgență la

Spitalul Clinic Județean Sibiu, victima a fost internată, prezentând comă

profundă, apărută afirmativ în urma unei agresiuni cu traumatism

craniocerebral, iar la data de 4 martie 2003 a decedat.

Potrivit raportului de constatare

medico – legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei

meningo-cerebrale consecutive unui traumatism, la o persoană cu ciroză

hepatică, leziunile fiind urmarea unor lovituri cu corp contondent aplicate

asupra capului.

Instanța a înlăturat ca neconfirmate

de probe apărările formulate de inculpat, în sensul că a lovit victima numai

peste mână și că victima, încercând să-l urmărească s-a împiedicat și s-a lovit

de țeava de gaz.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., ținând seama

că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut fapta în faza de

urmărire penală și că anterior a avut o conduită pașnică în comună.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia penală nr. 342 din 14 octombrie 2003, a respins apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate

susținerile din apel, în sensul existenței praeterintenției și a provocării.

Astfel s-a constat că inculpatul a

lovit cu intensitate capul victimei, că leziunile produse au dus direct la

deces și că nu s-a dovedit ca premergător atacului victima l-ar fi provocat pe

inculpat prin violență.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen., a susținut că fapta comisă cu

praeterintenție trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., referitoare

la circumstanța atenuantă a provocării.

Recursul declarat este întemeiat

numai sub aspectul primului motiv de casare invocat.

art. 174 și ale art. 183 C. pen., rezultă că spre deosebire de infracțiunea de

omor, infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte este caracterizată de

împrejurarea că lovirile sunt comise cu intenție, iar moartea victimei este

rezultatul culpei infractorului care nu a prevăzut un atare rezultat, deși

trebuia și putea să îl prevadă.

În cazul când infractorul acceptă

producerea morții victimei ca rezultat al acțiunii sale, fapta constituie omor

comis cu intenție indirectă.

Această intenție de ucidere poate fi

dedusă între altele din lovire prin mijloace apte să producă rezultatul letal,

regiunea corporală lezată și intensitatea loviturilor aplicate.

În speță, așa cum rezultă din

raportul de constatare medico-legală, cât și din materialul probator al cauzei,

moartea victimei este un rezultat praeterintenționat.

Explicând mecanismul producerii

decesului, raportul de autopsie medico-legală, completat în apel, a

concluzionat, în sensul că lovitura asupra capului, cu o intensitate ce nu a

fost în măsură să producă fracturi ale cutiei craniene sau mandibulei, nu putea

duce în mod obișnuit la hemoragii meningo cerebrale mortale, în lipsa cirozei

hepatice de care suferea victima.

Aceasta înseamnă, potrivit aceluiași

act medico-legal, că maladia preexistentă, respectiv ciroza hepatică, prin

caracterul său cronic, grav și progresiv a produs fragilitate vasculară și

tulburări de coagulare și a influențat în mod determinant evoluția leziunilor

spre deces.

Ca atare ponderea factorului

patologic în cauzarea morții este majoră în raport cu factorul traumatic.

Mai este de menționat că pe plan

subiectiv s-a probat că inculpatul, aflat ca și victima sub influența băuturilor

alcoolice consumate, lovind victima nu a urmărit decât aplicarea unei corecții

corporale și producerea unor suferințe fizice nicidecum uciderea ei.

Obiectul folosit, o lopată veche și

degradată din lemn, s-a rupt la impactul cu corpul victimei, iar loviturile de

intensitate redusă nu au determinat, conform celor consemnate în același raport

de autopsie, decât tumefieri echimotice în zona buzelor și mandibulei, vizate

de agresor și au produs, prin hiperextensia forțată și rotația capului, atât

luxația atlanto-occipitală, cât și hemoragia subarahnoidiană în jurul

trunchiului cerebral și polului temporal drept.

Față de considerentele ce preced se

impune concluzia că inculpatul a lovit victima cu un obiect vulnerant inapt a

produce moartea prin lipsa lui de consistență fizică și cu o intensitate

redusă, cu intenția de provocare a unei suferințe fizice și că decesul este o

consecință imputabilă cu titlu de culpă, ceea ce caracterizează infracțiunea de

loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

nu a rezultat existența unui fapt ori gest al victimei căruia să îi fie

atribuită semnificația juridică a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., rezultând că agresiunea este imputabilă exclusiv inculpatului.

întemeiat numai primul motiv de casare invocat, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a

casa decizia atacată, cât și sentința primei instanțe numai cu privire la încadrarea

juridică a faptei.

Rejudecând cauza, se va dispune, în

baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de

art. 183 C. pen.

În baza acestui ultim text urmează

ca inculpatului să i se aplice pedeapsa de 7 ani închisoare, apropiată de

minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen.,

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșiri ei și persoana inculpatului

care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general bună și a

dovedit sinceritate în timpul procesului penal.

Această pedeapsă este de natură a

asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Se va deduce din pedeapsă timpul

reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2003 la 4 februarie 2004 și se

vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 342/ A din 14 octombrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia și sentința penală

nr. 176 din 23 iulie 2003 a Tribunalului Sibiu cu privire la încadrarea

juridică a faptei.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text

în baza căruia condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 2 martie 2003 la 4

februarie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.