ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 28 mai 2001, reclamanta SC H.I. SA Hațeg a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 473 din 18 aprilie 2001,

emisă de pârât, precum și a procesului-verbal nr. 1819 din 30 iunie 2000,

întocmit de Direcția Controlului Financiar Fiscal al județului Hunedoara.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, deși prin procesul-verbal de control a fost obligată în mod nelegal

la virarea către bugetul statului, a sumei de 6.991.157.394 lei reprezentând: 2.306.941.214

lei impozit pe profit, rezultat ca urmare a excluderii din costuri a

cheltuielilor de consultanță; 1.749.889.077 lei, majorări de întârziere

aferente acestui impozit; 539.951.707 lei impozit pe profit rezultat din

trecerea pe cheltuieli nedeductibile a discountului acordat SC H.C. SRL;

793.998.985 lei majorări de întârziere pentru acest impozit; 610.336.784 lei

impozit pe redevență și 990.039.627 lei majorări de întârziere aferente

acestuia, totuși, pârâtul, prin decizia nr. 473 din 18 aprilie 2001, a desființat doar capitolul din procesul-verbal de control referitor la impozitul pe redevențe

(610.336.784 lei + 990.039.672 lei), dispunând refacerea controlului referitor

la acest capitol, menținând nelegal toate celelalte obligații bugetare.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 207 din 5

septembrie 2001, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC H.I. SA Hațeg, absorbită ulterior de SC B.U. SA

Reghin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001, art.

1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 23 alin. (9) și art. 41

alin. (7) din Constituția României, Legea nr. 29/1990, O.U.G. nr. 217/2000 și

prevederile Codului comercial și Codului civil, aplicabile contractelor

comerciale.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

agentul economic a reiterat motivele arătate în acțiune.

Mai înainte însă de a se examina

aceste motive, se constată că recursul este fondat, pentru motivul de ordine

publică invocat din oficiu și pus în discuția părților.

Astfel, se constată că deși

recurenta-reclamantă a solicitat și anularea procesului-verbal de control,

totuși instanța de fond a omis să pună în discuția părților, necesitatea

soluționării litigiului în contradictoriu și cu autoritatea emitentă a acestui

act, în vederea asigurării contradictorialității și a opozabilității hotărârii

pronunțate, pronunțând o sentință, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și 4 din

Legea nr. 29/1990, art. 129 C. proc. civ. și O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin

Legea nr. 506/2001.

Prin urmare, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, în sensul celor ce preced,

respectiv cu asigurarea garanțiilor procesuale privind contradictorialitatea și

opozabilitatea.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute

în vedere, și motivele recursului, ca apărări ale părții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2004.