ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2266/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația la executare,

formulată de SC P. SA Hațeg, s-a solicitat anularea, ca netemeinic și nelegal a

ordinului de executare nr. 20 din 29 iulie 2002 emis pe baza sentinței nr.

34/2002 a Colegiului jurisdicțional Hunedoara în dosarul nr. 4/2002, privind obligarea

societății la plata sumelor: 3.133.630 lei majorări de întârziere; 114.295.393

lei diferență majorări de întârziere la plata impozitului pe profit; 26.318.208

lei diferență majorări T.V.A.; 52.988.066 lei fond învățământ 2% cu majorările

aferente; 53.848.530 lei diferență majorări de întârziere la plata fondului de

solidaritate de 3 % majorări.

Prima instanță a respins contestația

la executare, reținând că sentința nr. 34/2002 în baza căreia a fost emis

ordinul de executare nr. 20/2002, a rămas definitivă prin nerecurare, că

ordinul de executare a fost corect întocmit, astfel că la menținut, modul de

executare urmând a se stabili împreună cu organul de executare competent.

Împotriva sentinței nr. 47/2002 a

Colegiului jurisdicțional Hunedoara prin care s-a respins contestația la

executare, menținându-se ordinul emis în baza sentinței nr. 34/2002, s-a

formulat recurs jurisdicțional de către SC P. SA Hațeg, solicitând modificarea

ordinului de executare în sensul de a fi eșalonat la plată, aprobată prin decizia

D.G.F.P. a județului Hunedoara.

Prin decizia nr. 668 din 28

noiembrie 2002, s-a respins recursul jurisdicțional, obligând recurenta la

100.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, secția

jurisdicțională, a avut în vedere:

Soluția instanței de fond s-a dat în

spiritul dispozițiilor art. 40 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992,

modificată și completată prin Legea nr. 77/2002.

Împrejurarea că prin sentința nr.

34/2002 și în ordinul de executare nr. 20/2002, nu s-a precizat decât data până

la care s-au calculat majorările de întârziere și că nu s-a precizat care este

organul competent să stabilească modul de executare, nu constituie elemente de

natură să ducă la modificarea sentinței, situația fiind reglementată prin art.

13 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, așa cum a fost

modificată prin O.G. nr. 26/2001.

Cu referire la executarea

hotărârilor instanței Curții de Conturi, aceasta este prevăzută la art. 87

alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată și completată prin Legea nr.

77/2002.

Împotriva deciziei nr. 668/2002, a

formulat recurs reclamanta SC P. SA Hațeg, criticând-o astfel:

Instanța nu a avut în vedere faptul

că prin decizia D.G.F.P. a județului Hunedoara, nr. 411/2001, s-a aprobat

reeșalonarea datoriilor restante către bugetul de stat în care au fost cuprinse

și majorările eferente pe o perioadă de 5 ani(28 noiembrie 2001 - 29 mai 2006),

cu o perioadă de grație de 6 luni - această decizie nu a fost anulată.

Recurenta a și efectuat o parte din

plăți conform eșalonării aprobate.

Instanța trebuia să aibă în vedere

faptul că înregistrarea restanțelor la bugetele publice s-a datorat unor cauze

obiective ce echivalează forța majoră și anume:

-

de la

înființarea societății aceasta funcționează complet decapitalizată, situație în

care se apelează permanent la credite bancare.

-

Mijloacele fixe

în procent de 80% cu o vechime între 45 - 50 ani necesită fonduri foarte mari

pentru reparații curente; la fel se prezintă și mijloacele de transport

aferente întreținerii și reparării străzilor din oraș.

-

Acordarea

subvențiilor de la bugetul de stat pentru termoficare și transportul în comun

se face cu mare întârziere.

-

Blocajul

financiar determină înregistrarea unor datorii foarte mari către recurentă,

recuperarea acestora fiind extrem de anevoioasă.

-

De asemenea,

liberalizarea prețurilor care cresc în raport de prețurile și tarifele la

serviciile prestate către populație care sunt supuse unor limitări privind

protecția socială.

Deși s-au operat reduceri de

personal și restricții la salarizare, problemele economice ale societății nu

s-au rezolvat.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Așa cum s-a reținut de secția

jurisdicțională prin decizia atacată, atât din adresa 5023/2001 a Ministerului

Finanțelor Publice, cât și din decizia nr. 411/2001 a D.G.F.P. a județului

Hunedoara, privind reeșalonarea la plată, nu s-a făcut dovada că în caz de

nerespectare a obligațiilor asumate față de Ministerul Finanțelor, acestea

constituie titlu executoriu.

Cu privire la cauzele ce au generat

restanțele la bugetele publice acestea nu puteau fi invocate în calea

contestației la executare, fie că privește titlul sau contestarea propriu-zisă.

Așa fiind și pentru considerentele

expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.

SA Hațeg, județul Hunedoara, împotriva deciziei nr. 668 din 28 noiembrie 2002 a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.