ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare întocmit în dosarul nr. 9036/4/D/2003, din 6 februarie 2003, Procurorul financiar de lângă Camera de Conturi Hunedoara a solicitat Colegiului jurisdicțional al aceleiași camere, obligarea SC I.C.S.H. SA Hunedoara, la plata următoarelor sume de bani datorate la 30 noiembrie 2002, către diverse bugete: - bugetul de stat - 26.203.703.077 lei, din care 23.167.669.038 lei, impozite și taxe; 1.376.041.400 lei, majorări de întârziere și 1.659.992.639 lei, penalități de întârziere; - bugetul asigurărilor sociale de stat - Casa Județeană de Pensii Hunedoara, suma totală de 39.616.461.352 lei, din care, contribuții în sumă de 25.648.108.621 lei și majorări de întârziere de 13.968.352.731 lei; - bugetul asigurărilor sociale de stat - A.J.O.F.M.

Hunedoara - suma totală de 4.902.462.003 lei, din care contribuția unității la fondul de șomaj, de 3.445.252.935 lei și majorări de întârziere, în sumă de 1.457.209.608 lei; - bugetul asigurărilor de sănătate - suma totală de 5.752.889.272 lei, din care contribuția angajatorului pentru asigurări sociale de sănătate, în sumă de 4.780.904.064 lei și majorări de întârziere, de 971.985.208 lei; - suma de 2.088.046.128 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin nedeterminarea, neînregistrarea și neplata la termenul legal a impozitului reglementat de Legea nr. 133/1999, din care, impozit datorat de 1.237.127.290 lei, majorări de întârziere, de 790.655.001 lei și penalități de întârziere, de 60.263.837 lei, calculate până la data de 30 noiembrie 2002. S-a precizat că la aceeași dată, societatea comercială a avut de plată la bugetul statului, suma de 1.200.234.423 lei, cu titlu de impozit pe profit.

Că prin neplata acestuia în termen s-au nesocotit prevederile O.G. nr. 26/2001, fiind calculate și majorări de întârziere și penalități în sumă de 68.546.028 lei și, respectiv, de 46.823.891 lei. Prin încheierea din 13 martie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Hunedoara a dispus în baza art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, modificată, completată și republicată, instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile care aparțin pârâtei, până la concurența sumei totale de 152.000.000 000 lei Recursul jurisdicțional declarat de pârâtă împotriva acelei încheieri a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 312 din 13 mai 2003, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională.

În esență, Curtea a reținut că la momentul luării măsurii privind sechestrul asigurător, în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 94/1992, republicată și de Codul de procedură civilă, referitoare la competența organului administrativ-jurisdicțional, persoana răspunzătoare, existența și natura actului de sesizare, publicitatea ședinței de judecată, îndeplinirea procedurii de citare și comunicarea actelor de procedură. Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs, de către SC I.C.S.H. SA Hunedoara. Recurenta a susținut că secția jurisdicțională a Curții de Conturi nu a ținut seama de faptul că ea a formulat contestație împotriva actelor de control, înregistrată sub nr. 1263 din 17 decembrie 2002 și aflată în curs de soluționare.

Că suma totală de 152.000.000.000.lei este estimativă, iar nu reală. Pe de altă parte, organul administrativ-jurisdicțional a ignorat împrejurarea că societatea se află în reorganizare judiciară și aplicarea efectivă a măsurii sechestrului asigurător este de natură să o împiedice în valorificarea activelor indisponibilizate, zădărnicind, totodată, aplicarea măsurilor stabilite în planul de reorganizare aprobat de Adunarea Generală a Creditorilor și de judecătorul sindic. Recursul este nefondat. Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, în vigoare la data pronunțării încheierii atacate de recurentă, cu recurs jurisdicțional, Colegiul jurisdicțional sesizat în condițiile art. 40 alin. (1) și (2) din aceeași lege, avea obligația de a dispune măsurile prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de învestire, al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată.

Cerințele normei juridice precitate pentru aplicarea măsurii asigurătorii de către Colegiul jurisdicțional Hunedoara al Camerei de Conturi, prin încheierea din 13 martie 2003, erau îndeplinite, de vreme ce acest organ administrativ-jurisdicțional a fost învestit cu actul de sesizare al Procurorului financiar, având ca obiect obligarea societății comerciale pârâte, la plata unor creanțe bugetare în sumă totală de 152.000.000.000 lei. Textul legal are caracter imperativ, iar finalitatea sa vizează necesitatea asigurării recuperării prejudiciului constatat în sarcina debitorului, prin actele de control financiar. În același scop, legea a instituit obligativitatea organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice de a identifica de îndată bunurile mobile și imobile, precum și orice alte venituri ale pârâtului și de a le indisponibiliza în limita valorii prejudiciului rezultat din actul de învestire.

Împrejurarea că societatea comercială a formulat contestație împotriva actelor de control și la data declarării recursului, ea se afla în reorganizare judiciară, nu justifică reformarea soluției în sensul cerut. De asemenea, nici faptul suspendării procedurii de reorganizare judiciară, timp de un an, în vederea privatizării societății comerciale, invocat prin nota depusă de fostul administrator judiciar V.V., nu constituie temei pentru admiterea recursului și casarea deciziei atacate, în sensul desființării măsurii asiguratorii a sechestrului. În sfârșit, așa cum corect s-a reținut în motivarea acelei decizii, pe parcursul judecării cauzei instanța de judecată competentă va putea să se pronunțe pe baza probatoriilor ce vor fi administrate și asupra legalității măsurii asigurătorii instituită de Colegiul jurisdicțional, dispunând menținerea sau ridicarea acestora, corespunzător rezolvării date actului de sesizare al Procurorului financiar.

Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.C.S.H. SA Hunedoara împotriva deciziei nr. 312 din 13 mai 2003, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.