ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5651/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5651/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 23 decembrie 2003, reclamantul P.C.
i-a chemat în judecată pe pârâții S.I. și S.E., solicitând anularea
contractului de întreținere încheiat cu aceștia din urmă la 1 iulie 2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că pârâții nu i-au acordat întreținerea la care s-au obligat prin
contract, S.E. lucrează în Italia, iar S.I., pe fondul consumului excesiv de
alcool, îl amenință că dacă va desființa înțelegerea, îl va omorî și va da foc
la casă.
Judecătoria Bacău, prin sentința
civilă nr. 2152 din 31 martie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată,
reținând că:
- potrivit contractului autentificat
sub nr. 2288/2003, reclamantul a transmis pârâților S.E. și S.I. (fiica și,
respectiv, ginerele lui) proprietatea asupra imobilului din Bacău, în schimbul
unei întrețineri decente, corespunzătoare nevoilor și deprinderilor sale, fără
a impieta ori tulbura viața personală, cu rezervarea dreptului de uzufruct
viager;
- pârâții și-au îndeplinit obligația
de întreținere față de reclamant, trimițându-i periodic diferite sume de bani,
acordându-i ajutor moral, suportându-i cheltuielile ocazionate de deplasările
la medic ori în stațiune și angajându-i o persoană care să-l îngrijească în
schimbul chiriei (după plecarea lui S.E. în Italia);
- situația între părți s-a tensionat
în toamna anului 2003, când, pe fondul relației cu persoana care locuiește în
imobil, reclamantul i-a interzis pârâtului S.I. să-l mai viziteze;
- neîndeplinirea obligației
contractuale de întreținere, din toamna anului 2003, se datorează culpei
reclamantului, nu culpei pârâților.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă,
prin decizia nr. 1384 din 25 octombrie 2004, a admis apelul declarat de
reclamant și a schimbat sentința, în sensul admiterii acțiunii și rezilierii
contractului de întreținere, cu obligarea pârâților la 2.155.500 lei cheltuieli
de judecată.
S-a reținut că:
- debitorii întreținerii sunt în
culpă ca urmare a neexecutării obligației contractuale asumate;
- pârâtul a încălcat clauzele
contractuale, impietând intimitatea reclamantului prin acuzele privind așa-zisa
relație cu femeia care locuiește împreună cu acesta din urmă, precum și prin
comportamentul său violent;
- susținerile pârâților referitoare
la acordare de ajutor medical, chiar după plecarea fiicei reclamantului în
Italia, nu au fost dovedite;
- ulterior promovării acțiunii,
pârâta a trimis bani reclamantului dar acesta a refuzat să-i primească;
- afirmațiile pârâților, că ar fi
suportat cheltuielile ocazionate de plecarea reclamantului în stațiune, sunt
contrazise de actele depuse la dosar, ce atestă că, în calitate de veteran de
război, apelantul beneficia de bilete de tratament gratuit;
Pârâții au declarat recurs,
întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. pen., prin care au susținut
că ultima hotărâre ar fi greșită deoarece:
- instanța de apel nu a luat în
considerare depozițiile martorilor audiați la prima instanță, că reclamantul
primea cu regularitate bani de la fiica lui din Italia, și nici nu a motivat
înlăturarea acestei probe;
- reclamantul a provocat o stare de
tensiune, fiind gelos pe S.I., acuzat că face avansuri femeii care locuia cu
el;
- martorii în cauză au confirmat
prestarea continuă a obligației de întreținere sub forma de ajutoare financiare
consistent, trimise direct din Italia, achitarea plăților restante la
întreținere, procurarea de medicamente, alimente, obiecte de îmbrăcăminte;
- pentru a-și suplini plecarea în
Italia la lucru (aspect cunoscut de altfel de reclamant), S.E. a angajat o femeie
care s-a mutat cu intimatul pentru a-l îngriji, în schimbul chiriei;
- au suportat toate cheltuielile
ocazionate de internarea în spital a reclamantului, care, având o pensie
modestă, era lipsit de posibilități financiare;
- de asemenea, au suportat cheltuielile
ocazionate de plecarea reclamantului în stațiuni balneo-climaterice (deplasare,
bani de numerar, obiecte de îmbrăcăminte);
- au plătit prețul porcului
achiziționat de Crăciun, de reclamant;
- scopul real urmărit de reclamant
este de a rezilia contractul pentru a-și dona ori testa bunurile femeii care îl
îngrijește;
- declarațiile referitoare la
comportarea violentă a pârâtului S.I. sunt neconcludente, martorii reproducând
relatările intimatului;
- din răspunsurile la interogator
rezultă că reclamantul dorește rezilierea contractului dar recunoaște că
pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere și refuză categoric varianta
alternativă, a plății periodice a unor sume de bani.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- dezvoltarea motivelor de recurs permite
încadrarea unora în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;
- recurenții nu au indicat însă
concret probele ignorate de instanța de apel, care a motivat înlăturarea
declarațiilor unor martori, favorabile pârâților, prin aceea că este vorba
despre relatarea celor auzite și nu a unor constatări proprii;
- în rest, criticile recurenților
presupun reaprecierea materialului probator., care nu se încadrează în motivele
de nelegalitate enumerate de art. 304 C. proc. civ.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul
declarat de pârâții S.E. și S.I. împotriva deciziei nr. 1384 din 25 octombrie
2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.