ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4756/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 2 ianuarie 2004, reclamanta B.S. a chemat în judecată pe pârâta S.T.,

solicitând resoluțiunea contractului de întreținere nr. 1566 din 27 martie 2000

și revenirea la situația anterioară din Cartea Funciară.

În motivarea actului reclamanta a

susținut că:

- prin contractul menționat, a

transmis pârâtei și soțului acesteia, S.G.(în prezent decedat), nuda

proprietate a imobilului înscris în C.F. nr.top 1517-1518/a/1 a localității

Comloșul Mare;

- la rândul lor, soțul S.G. și S.T.

s-au obligat să o întrețină, respectiv să-I asigure alimente, îmbrăcăminte,

încălțăminte, medicamente, plata cheltuielilor de întreținere, iluminat,

încălzire, precum și traiul zilnic;

- pârâta și S.G.(până la deces) nu

și-au îndeplinit însă obligațiiIe asumate prin contract;

Judecătoria Sânnicolau Mare, prin

sentința civilă nr. 619 din 7 mai 2004, a respins acțiune, cu obligarea

reclamantei la 7.300.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că:

- pârâta și-a îndeplinit obligațiile

de întreținere și după decesul soțului ei, până în luna noiembrie 2003, când,

fiind acuzată de reclamantă că-i otrăvește mâncarea, a sistat orice prestație;

- debitorii întreținerii nu s-au

obligat prin contract să aducă îmbunătățiri locuinței, iar reclamanta a plătit

impozitul la 15 decembrie 2003, când raporturile între părți erau sistate;

- reclamanta a refuzat ca pârâta

să-i spele hainele și să-i pregătească mâncarea;

- pentru a-i îndeplini obligațiile,

pârâta a locuit cu reclamanta, din momentul încheierii contractului și până în

luna noiembrie 2003.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 2344 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de

reclamantă și a schimbat sentința, în sensul admiterii acțiunii, rezilierii

contractului de întreținere, întoarcerea în patrimoniul apelantei a nudei

proprietății asupra imobilului în litigiu și efectuării operațiunilor ce se

impun în C.F., cu obligarea intimaților S.T., C.N. și C.M.(ultimele fiind în

calitate de moștenitoare ale defunctului S.G.) la 8.600.000 lei cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că:

- pârâta asigura sporadic

medicamente reclamantei și nu a plătit pentru aceasta consumul de energie

electrică, impozitele și alte taxe;

- de asemenea, pârâta nu a cumpărat

medicamentele necesare zilnic reclamantei (bolnav incurabil) și nici nu a

asigurat încălzirea locuinței;

- fiicele defunctului S.G. nu au

preluat obligațiile tatălui lor, iar contractul de întreținere nu se mai

execută din luna noiembrie 2003;

Pârâta și fiicele defunctului S.G. au

declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând

conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., modificarea deciziei atacate în

sensul respingerii apelului reclamantei.

Concret, recurentele au susținut că:

- probele administrate în cauză

relevă că S.T. a asigurat întreținerea reclamantei până în luna noiembrie 2003,

când aceasta din urmă a refuzat orice prestație;

- neîndeplinirea obligațiilor de

întreținere se datorează în exclusivitate reclamantei, care nu se poate prevala

de propria turpitudine;

- prin modificările dispuse în C.F.,

instanța de apel a acordat reclamantei mai mult decât s-a cerut.

Primele două critici presupun

reanalizarea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează printre

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ..

Ultima critică este nefondată

deoarece din cuprinsul cererii de chemare în judecată (fila 2 dosar

judecătorie) rezultă că reclamanta a solicitat atât rezoluțiunea contractului

de întreținere, cât și revenirea la situația anterioară în C.F., ceea ce

practic înseamnă înlăturarea mențiunilor referitoare la dobândirea nudei

proprietăți asupra imobilului de către S.G. și S.T.

Așa fiind, conform art. 322 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de pârâții S.T., C.N. și C.M. împotriva deciziei nr. 2344 din 18 octombrie 2004

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabil.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.