ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 953/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 750 din 2

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen. și art. 2

1

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 9

ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după

executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la 600.000

lei despăgubiri civile către partea civilă R.M.

În baza art. 116 C. pen., a interzis

inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă

de 5 ani, după executarea pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 21

decembrie 2002, orele 23,20, inculpatul N.M. a deposedat pe partea vătămată

R.M.V. ce se deplasa pe str. Vergului, prin amenințarea cu cuțitul, de geanta

în care avea bunuri personale.

Împotriva acestei soluții a declarat

apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei aplicate pe care a considerat-o

aspră.

Prin decizia penală nr. 624 din 23

octombrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat în parte sentința apelată și în fond, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 21 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind

menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate.

S-a motivat schimbarea juridică a

faptei prin aceea că, fapta de tâlhărie a fost comisă în loc public, pe timp de

noapte de către inculpat care era înarmat cu un cuțit, dar nu în locuința

părții vătămate, așa încât, prin operațiunea juridică de mai sus a fost

înlăturată agravanta, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit.

c) C. pen.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul care a cerut reducerea pedepsei pe care a

apreciat-o aspră în raport de fapta comisă.

Critica urmează a fi examinată în

raport de prevederile cazului de casare, prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondat pentru cele ce urmează.

Recurentului inculpat i s-a aplicat

o pedeapsă de 9 ani închisoare (cu doi ani peste limita minimă legală), în

condițiile în care a comis o faptă de tâlhărie prin amenințarea părții vătămate

cu un cuțit, pe timp de noapte și în loc public. Ca atare, tâlhăria comisă în

contextul celor trei agravante menționate atrage o răspundere penală

accentuată, fiind sancționată de legiuitor de la 7 ani la 20 ani închisoare.

Mai mult, nu pot fi apreciate în

favoarea sa nici datele personale, recurentul inculpat săvârșind fapta de

tâlhărie în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.

37 lit. a) C. pen. și redată de numeroase condamnări pentru fapte de aceeași

natură.

Desigur, în acest context, nu este

posibilă o reducere a pedepsei aplicate, pe de o parte, pentru că este

proporțională pericolului faptei și făptuitorului, fiind stabilită în

considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., iar pe de altă parte, numai în

condițiile executării ei, în limitele și modalitatea de executare dispusă,

poate asigura realizarea cerințelor art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, critica

nu este fondată și cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, urmare a

verificării din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 624 din 23 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.