ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1106/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 octombrie 2002, reclamanta SC C. SA Onești a solicitat anularea deciziei

nr. 488 din 20 septembrie 2002, a Direcției Generale de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a

soluționat contestația formulată împotriva procesului-verbal de control nr.

5678 din 23 iulie 2002, al Direcției de Control Fiscal Bacău, în sensul

menținerii acestuia din urmă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod greșit organul de control a stabilit în sarcina sa, obligația

plății la bugetul de stat, a sumei de 5.558.127.068 lei, reprezentând:

2.043.173.671 lei accize, 2.525.362.659 lei, majorări de întârziere la accize,

102.158.684 lei ,penalități accize (0,5%/zi), 388.202.997 lei, T.V.A.,

479.l818.907 lei majorări întârziere T.V.A. și 19.410.150 lei penalități

întârziere T.V.A., calculate conform O.G. nr. 26/2001, fără a ține seama, pe de

o parte, că în derularea operațiunii de procesare, SC C. SA Onești a avut

calitatea de procesator, iar nu de producător și, pe de altă parte, de

principiile aplicării în timp a legii, în raport cu perioadele în care s-a

derulat contractul de prelucrare nr. 443/1999, încheiat între societate și SC

R. SRL Timiș, contract care a avut ca obiect prelucrarea a 2000 t benzină

inferioară (de cocsare) în perioada noiembrie – decembrie 1999 și ianuarie –

martie 2000, în vederea obținerii de benzină premium.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 118 din 12

noiembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 488/2002, a Ministerului

Finanțelor Publice și procesul-verbal de control nr. 5678 din 23 iulie 2002,

încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău – Direcția de Control

Fiscal, pentru suma de 5.558.127.068 lei, constatată de acest act, cu titlu de

creanțe bugetare, reținând, în esență, că autoritățile fiscale au făcut o

greșită aplicare a legii în timp.

Împotriva sentinței instanței de

fond a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, în numele

Ministerului Finanțelor Publice, în baza mandatului de reprezentare nr.

570517/2003.

Prin motivele de recurs formulate în

cauză s-a susținut, pe de o parte, că pricina a fost soluționată în mod greșit,

fără a se fi dispus introducerea și citarea în cauză a emitentului actului de

control anulat, și, pe de altă parte, că au fost încălcate prevederile art. 114

C. proc. civ., Ministerul Finanțelor Publice fiind citat la primul termen de

judecată, când s-a și soluționat pricina, fără comunicarea copiei cererii de

chemare în judecată, pentru a putea formula întâmpinare și a propune

administrarea de probe.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pe

baza considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 18 din Legea nr.

29/1990, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de

procedură civilă.

Astfel, din coroborarea

dispozițiilor art. 1, 10 și 11 din Legea nr. 29/1990, rezultă că instanța de

contencios administrativ are obligația de a cita emitentul actului atacat, iar

conform art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri,

decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune

altfel, aceste dispoziții fiind de natură să asigure respectarea principiului

contradictorialității și al dreptului de apărare.

Cum în cauză instanța de fond a

anulat actul organului de control, fără a dispune citarea acestuia, se constată

că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu

încălcarea principiului contradictorialității.

Prin urmare, în vederea pronunțării

unei hotărâri opozabile, și Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău – Direcția

Controlului Fiscal și pentru asigurarea dreptului de apărare a acesteia, se va

admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre

rejudecare, pentru a se proceda în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bacău, în numele Ministerului Finanțelor Publice,

împotriva sentinței civile nr. 118 din 12 noiembrie 2002, a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2004.