ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 871/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2285 din 22 martie

2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea principală formulată

de reclamanta, RA L.O. București în contradictoriu cu pârâta, SC C.I. SRL

București, și a obligat-o pe aceasta din urmă să-i plătească echivalentul în lei,

din ziua plății, a sumei de 22.249 dolari S.U.A. contravaloare chirie restantă,

17.007.813 lei penalități de întârziere, 51.946.178 lei T.V.A. neachitat,

pentru perioada aprilie 1999-ianuarie 2001.

Prin aceeași sentință a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul situat în București.

A respins, ca neîntemeiată, cererea

reconvențională formulată de pârâta reclamantă, SC C.I. SRL București,

împotriva reclamantei pârâte, RA L.O. București.

Apelul declarat de pârâta reclamantă,

prin care critica sentința, susținând că neavând contract scris nu datorează

contravaloarea prestațiilor și, cu atât mai mult, penalități pe de o parte. Pe

de altă parte, că datorită nesemnării de către reclamantă a contractului scris

decât cu întârziere, a suferit la rândul ei pagube prin imposibilitatea

deducerii legale a cheltuielilor efectuate cu spațiul, a fost respins prin

decizia nr. 1307 din 2 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția comercială, în dosarul nr. 1419/2001 ca nefondat.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs pârâta reclamantă (reconvențională), SC C.I. SRL București.

Prin motivele scrise nu se invocă nici unul din cazurile de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Totuși, reclamanta susține că nu

datorează sumele la care a fost obligată, fiindcă reclamanta la rândui ei nu

și-a îndeplinit obligația de a încheia contract scris decât la data de 17

august 1999, invocând excepția

non admpleti contractus.

Critica este parțial întemeiată,

invocarea nerespectării de către reclamantă, a obligațiilor asumate sub forma

scrisă din motivele de recurs, nu este întemeiată în lipsa unui contract scris

cu clauze concrete.

Pe de altă parte, recurenta nu

contestă că a folosit spațiul, în baza înțelegerii cu reclamanta, chiar dacă la

rândul ei l-a pus la dispoziție unei a treia persoane juridice în numele căreia

susține că a făcut plățile (parțiale). Totodată, se reține ca întemeiată

critica vizând obligarea sa la plata de penalități de întârziere anterior datei

de 17 august 1999, când s-a încheiat contractul scris care cuprinde clauză

penală. Numai sub acest aspect, decizia recurată este nelegală și netemeinică.

Prin urmare, recursul se va admite

pe acest aspect, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza pentru

rejudecare la Curtea de Apel București, care urmează să stabilească cuantumul

penalităților datorate după data încheierii contractului.

Față de considerentele ce preced,

Înalta Curte de Casație și Justiție,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta,

SC C.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 1307 din 2 octombrie 2001, a

Curții de Apel București, secția a V –a comercială.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 martie 2004.