ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Deliberând asupra recursului de față
constată:
Prin sentința penală nr. 1267 din 17
decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.
4967/2003 s-a respins cererea formulată de condamnatul
V.B.,
privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 461 din 29 septembrie 1999 a
Tribunalului București și s-a dispus obligarea condamnatului la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin
ancheta socială efectuată la domiciliul mamei condamnatului s-a constatat că
aceasta locuiește în condiții corespunzătoare împreună cu un alt fiu, care îi
oferă sprijinul necesar întreținerii și procurării medicamentelor prescrise
pentru tratarea afecțiunilor de care suferă, astfel încât nu rezultă existența
vreunei situații speciale în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C.
proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel București, prin
decizia penală nr. 70/ A din 4 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul
condamnatului reținând că sentința este legală și temeinică.
Condamnatul a declarat recurs
susținând că există motive de întrerupere a executării pedepsei, întrucât mama
sa este în vârstă și bolnavă și are nevoie de ajutorul său.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453
lit. c) C. proc. pen., în care își găsește temeiul cererea condamnatului,
executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă dacă din cauza unor
împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru
condamnat sau familia sa.
Din actele dosarului, așa cum de altfel
corect s-a reținut, nu rezultă existența vreunei împrejurări speciale datorită
căreia continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave, pentru
condamnat sau familia sa.
Întrucât din examinarea cauzei și
din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare, care să poată fi luat
în considerare, în condițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
recursul va fi respins conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul V.B., împotriva deciziei penale nr. 70 din 4 februarie
2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească
statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30
aprilie 2004.