ÎCCJ, decizie (scj.ro #82435)

Decizie de restituire în natură a unui imobil, în baza Legii nr. 10/2001. Persoana îndreptățită a sesiza tribunalul cu contestație la decizia de restituire Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Drept de proprietate privată preluată abuziv de stat. Restituire. Persoana îndreptățită a cere restituirea Index alfabetic : Drept civil - Proprietate preluată de stat - Restituire - Contestație la dispoziția de restituire - Persoana îndreptățită a face contestație Legea nr. 10/2001 , art. 24 Prin persoană îndreptățită a obține restituirea în natură sau în echivalent a unui imobil, în sensul reglementat prin Legea nr. 10/2001, se înțelege persoana din patrimoniul căreia s-a preluat de stat bunul, sau moștenitorii săi, numai aceștia având calitatea de a contesta, dacă este cazul, decizia deținătorului imobilului, iar nu și terțul chiriaș.

Secția civilă, decizia nr. 2382 din 24 martie 2004 Prin decizia nr. 4435 din 30 mai 2001 emisă de Societatea Comercială „M. 22” S.A. în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a restituit în natură imobilul situat în Lugoj, către persoanele îndreptățite C.M. și alții. La data de 4 iunie 2001, Societatea Comercială „A.C.” SRL, cu sediul în imobilul retrocedat, a contestat în justiție decizia de restituire în natură a nemișcătorului, solicitând anularea ei, sub cuvânt că măsura nu a fost motivată, că emiterea actului era de competența primarului și că în mai multe procese, purtate anterior, s-a constatat că imobilul a reintrat în patrimoniul statului, iar cererea de intervenție a petentei formulată în acel litigiu a fost admisă.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 605 din 21 septembrie 2001, a respins contestația, soluția fiind menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 164 din 18 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul contestatoarei. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că susținerile contestatoarei nu constituie temeiuri de anulare a deciziei, care este motivată conform legii, și, întrucât bunul imobil se afla în administrarea Societății Comerciale „M.22” SA, obligația de a se pronunța asupra cererii de retrocedare aparținea acestei societăți, iar nu primarului.

Împotriva deciziei date în apel, a declarat recurs contestatoarea, care a invocat următoarele motive de casare: recurenta are interes legitim în cauză, întrucât în spațiul retrocedat își are sediul social; dacă imobilul va fi retrocedat, intimații „vor mări imediat chiriile”; imobilul nu trebuia restituit în natură intimaților, ci trebuia să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent întrucât bunul a fost preluat de stat cu titlu valabil, aspect constatat într-un proces anterior. Recursul nu este fondat. Raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ia naștere între persoana deținătoare a imobilului și persoana îndreptățită la restituire sau la măsuri reparatorii în echivalent, după caz.

Conform art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia emisă de unitatea deținătoare în termen de 30 de zile de la data comunicării, competența de soluționare revenind secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul respectivei unități. Pe cale de consecință, contestatoarea-recurentă, fiind terț în raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, nu poate să atace decizia prin care s-a dispus restituirea în natură a nemișcătorului, iar în situația în care contestatoarea este beneficiara unui contract de închiriere legal încheiat, se bucură de măsurile de protecție ale chiriașilor, în conformitate cu dispozițiile art.15 din amintita lege.

Recursul declarat de contestatoare fiind nefondat, a fost respins.