ÎCCJ, decizie (scj.ro #82278)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82278) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Teren expropriat, pentru edificarea unor
locuințe, teren căruia, prin Hotărâre a Guvernului, i s-a stabilit
regimul de proprietate publică. Cerere de restituire a părții din teren
neafectată conform scopului exproprierii
Cuprins pe materii
: Drept civil.
Dreptul de proprietate. Teren expropriat, pentru edificarea unor
locuințe, teren căruia, prin Hotărâre a Guvernului, i s-a stabilit
regimul de proprietate publică. Cerere de restituire a părții din teren
neafectată conform scopului exproprierii
Index alfabetic
: Drept civil
-
teren
expropriat
-
restituire
(partea din teren neafectat conform scopului exproprierii)
-
proprietate
publică (regim stabilit terenului expropriat)
Legea nr. 10/2001
republicată : art. 1
alin. (2),
art. 2 lit. h (fost art.
2 lit. g); art. 11 alin. (3)
Legea nr.213/1998
: art. 6 alin. (1)
Partea din terenul expropriat, neafectată conform scopului exproprierii este
restituibil în natură, în temeiul art. 1 alin. (2), art. 2 lit. h (fost art. 2
lit. g) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicate, chiar dacă prin
Hotărârea Guvernului i s-a stabilit regimul de „proprietate publică
”.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate
intelectuală,
decizia nr. 3364 din 25 aprilie 2005
La data de 23 iulie 2002, contestatorii V.C.C. și C.C. au solicitat anularea
dispoziției nr.1192 din 12 mai 2002 emisă, în temeiul Legii nr.10/2001, de
către Primăria Lugoj prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a
suprafeței de 812 mp teren, situat în Lugoj, pe motiv că bunul face parte din
inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 43 din 28 ianuarie 2003, a admis
contestația, a anulat parțial dispoziția atacată, a dispus rectificarea CF
nr.223 Lugojul Român, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului
Român asupra nr.top 9005/a/37/1/1/1/1/3 în suprafață de 138 mp și asupra nr.top
9005/A/37/1/1/1/1/2 în suprafață de 155 mp și înscrierea acestor parcele
topografice într-un nou CF pe numele reclamanților prin reconstituirea în
natură a proprietății, conform Legii nr.10/2001 și în baza raportului de
expertiză tehnică întocmită în cauză.
Totodată, s-a dispus acordarea despăgubirilor bănești, conform suplimentului la
raportul de expertiză, pentru parcelele nr.top 9005/A/37/1/1/1/1/4 în suprafață
de 51 mp și nr.top 9005/A/37/1/1/1/1/5 în suprafață de 468 mp, în sumă totală
de 60.179.088 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că suprafața de 812 mp în litigiu
a fost expropriată în anul 1977 de la autorii reclamanților în vederea
construirii unor blocuri de locuințe.
Din terenul de 812 mp, o suprafață de 293 mp a rămas liberă de construcții, în
sensul Legii nr.10/2001, nefiind afectată de detalii de sistematizare, motiv
pentru care tribunalul a considerat întemeiată în parte cererea contestatorilor
de restituire în natură.
Pentru suprafața de teren de 519 mp, ce nu poate fi restituită în
natură, s-au acordat despăgubiri contestatorilor, conform expertizei întocmită
în condițiile Legii nr.10/2001.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Lugoj a fost respins ca nefondat
prin decizia nr.116 din 8 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția civilă cu motivarea că, potrivit art.11 (3) din Legea
nr.10/2001, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții
de teren rămasă liberă iar pentru suprafața ocupată de construcții are dreptul
la despăgubiri. S-a menționat că legiuitorul nu a avut în vedere apartenența
bunului la domeniul public la data formulării cererii de restituire.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Lugoj
susținând că dispozițiile Legii nr.10/2001 trebuie corelate cu prevederile
Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia,
astfel că, din interpretarea acestor norme, rezultă că entitatea
administrativă, ca persoană deținătoare, are plenitudinea de competență în a
aprecia, în funcție de necesitățile localității, dacă dispune restituirea în
natură a bunului sau acordă beneficiul celorlalte măsuri reparatorii. Or, în
cauză, s-a dovedit că terenul în litigiu aparține domeniului public conform
inventarului aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.129/12 octombrie 1999
reactualizat prin Hotărârea Consiliului Local nr.9/21 februarie 2002 și atestat
prin Hotărârea de Guvern nr.977/2002 și este inalienabil, insesizabil și
imprescriptibil.
Recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit legea și sub aspectul
confuziei pe care a făcut-o între ipoteza prevăzută de art.11(1) și art.11(3)
din Legea nr.10/2001.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în fond respingerea
cererii reclamanților de restituire în natură a terenului în litigiu deoarece
acesta aparține domeniului public, destinat a fi folosit în cadrul unor
activități de interes general.
Recursul este nefondat.
Prin expertizele întocmite în cauză s-a stabilit că din terenul
expropriat de la autoarea intimaților se poate restitui în natură suprafața
de 293 mp, teren neafectat de construcții și instalații, fiind liber de orice
sarcini.
Recurenta nu a formulat obiecțiuni la aceste concluzii ale expertului, ci doar
la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul ce nu poate fi restituit
în natură.
Pornind de la această situație de fapt, în mod judicios, instanța de apel a
făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001
potrivit cărora persoana îndreptățită putea obține restituirea în natură a
părții de teren rămasă liberă întrucât lucrările pentru care s-a dispus
exproprierea ocupă terenul parțial.
Art.1
alin. (2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a
imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu
este posibilă se acordă despăgubiri.
Acest
principiu se aplică și în cazul prevăzut de art.2 lit. g din Legea nr.10/2001
ce se referă la imobilele preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este
definit de art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și
regimul juridic al acesteia. Deci, apartenența terenurilor la domeniul public
nu împiedică restituirea în natură a acestora.
De
altfel, în cauză, utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu
operează pentru întreaga suprafață de teren, iar cele două parcele în litigiu
sunt libere, una din ele respectiv cea de 155 mp fiind folosită în
permanență de foștii proprietari, ca grădină, încă din anul 1977.
Chiar
dacă terenul expropriat a fost trecut în domeniul public prin Hotărârea de
Guvern nr.977/2002, acest act normativ are caracter inferior Legii nr.10/2001,
ale cărei dispoziții trebuie să le respecte și nu să statueze în contra lor.
Pe de
altă parte, este de observat că prin Decretul nr.85/1997 statul a expropriat de
la autoarea intimaților numai suprafața de 407 mp și nu suprafața de 812 mp,
iar pentru blocurile de locuințe este afectat doar terenul în suprafață de 519
mp.
Față de
cele ce preced, a fost respins ca nefondat recursul.