ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1186 din 5

decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins

cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnata A.S.T., cu

obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut că prin cererea formulată la 19 august 2002, condamnata A.S.

a solicitat întreruperea executării pedepsei, susținând că mama sa este grav

bolnavă și are nevoie de ajutor.

În cauză, s-a făcut anchetă socială

la domiciliul familiei condamnatei, din referatul întocmit, rezultând că mama

acesteia suferă de multiple afecțiuni și locuiește cu chirie, în condiții

precare, dar această situație nu constituie, „o împrejurare specială”, care ar

avea consecințe grave pentru petentă sau familia sa, motiv pentru care, tribunalul

a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 453 lit. c) C.

proc. pen., respingând cererea de întrerupere, ca nefondată.

Apelul declarat de condamnata A.S.T.

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 10 din

17 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs condamnata, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate și, solicitând, întreruperea executării pedepsei, în temeiul art.

455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării

pedepsei, poate avea loc atunci când, din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave pentru condamnat ori

pentru familia sa, caz în care, executarea pedepsei poate fi amânată cu cel

mult 3 luni și numai o singură dată.

Din dorința de a se stabili cu

certitudine dacă cererea condamnatei este fondată ori nu, instanța a ordonat

efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatei, act ce, în urma

verificărilor făcute, a concluzionat că mama condamnatei suferă de multiple

afecțiuni și locuiește cu chirie, în condiții precare. Aceste situații, însă

contrar, susținerii condamnatei, nu sunt situații temporare, împrejurări

speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care, să poată fi rezolvate

în termenul de cel mult 3 luni, pentru care s-ar putea acorda, eventual,

întreruperea, încât, în mod corect, prima instanță a conchis că, în cauză, nu

s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, de natură să prejudicieze

condamnata sau familia sa.

În raport cu cele arătate, decizia

Curții de Apel, secția I penală, prin care s-a respins apelul condamnatei, este

temeinică și legală, încât, recursul de față este nefondat și va trebui

respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de apărător, pentru

apărarea asigurată din oficiu, onorariu al cărui cuantum, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 10 din 17 ianuarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurenta condamnată la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.