ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2773/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1196 din 17

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

întreruperea executării pedepsei formulată de condamnatul M.Ș. ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a avut în vedere următoarele:

Condamnatul M.Ș. a solicitat întreruperea

executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

662/2000 a Tribunalului București, secția I penală, pentru motive familiale.

Din referatul de anchetă socială

depus la dosar a rezultat că mama petentului locuiește în condiții modeste

într-un imobil proprietate personală și că suferă de T.B.C. pulmonar și

bronșită acută.

Prin urmare, tribunalul a apreciat

că, aceste împrejurări nu sunt de natură să ducă la aplicarea dispozițiilor

art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că în termenul de 3

luni prevăzut de lege condamnatul nu poate îmbunătăți starea materială și de

sănătate a mamei sale.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat apel condamnatul M.Ș. criticând-o pentru netemeinicie,

solicitând întreruperea executării pedepsei închisorii, în raport de

împrejurarea că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest

sens.

Apelul condamnatului declarat

împotriva sentinței penale sus-menționate a fost respins de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 89/ A din 19 februarie

2003, motivându-se că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de

art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod,

referitoare la acele împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia sa dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs condamnatul, care

a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motivele referitoare la

situația sa familială.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 lit.

a), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

Din raportarea acestor prevederi

legale la speța concretă, se reține că motivele, referitoare la starea de

sănătate a mamei sale, precum și situația materială moderată a acesteia,

invocate de condamnat în cererea sa, nu pot constitui acele împrejurări

speciale care să impună întreruperea executării pedepsei întrucât prezența

condamnatului acasă nu ar putea ameliora în nici un fel starea de sănătate a

mamei sale sau condițiile materiale de subzistență, acestea fiind de durată și

anterioare începerii executării pedepsei, așa încât în mod corect instanțele au

procedat la respingerea cererii.

În concluzie, cum motivele invocate

nu se încadrează nici în prevederile art. 385

9

C. proc. pen.,

referitoare la cazurile în care hotărârile supuse casării, examinându-se și în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod,

recursul declarat de condamnat urmează a fi respins ca atare, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.Ș. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 19

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.